Trăim în era în care ne uităm pe telefon pentru a vedea cum e vremea și a decide cum ne îmbrăcăm și dacă luăm sau nu umbrela din cui. Totul e la un click distanță, cât mai automatizat. Dar nu neapărat și cel mai corect. Cercetătorii spun că era meteorologilor e departe de a apune, pentru că prognozele lor sunt mult mai precise decât ale programelor computerizate.
În anii 1950, un grup de matematicieni, meteorologi și programatori, conduși de John von Neumann, un matematician renumit care a făcut parte din echipa de start a Proiectului Manhattan, și Jule Charnei, specialist în fizica atmosferică, considerat părintele meteorologiei dinamice, au făcut prima prognoză meteo generată de un computer pentru întreg teritoriul SUA.
Le-a luat 33 de zile și nopți și, deși rezultatele nu au fost chiar cele sperate, au fost îndeajuns de încurajatoare încât să pună bazele unei revoluții în domeniul meteorologiei.
În următorii zeci de ani, avansul tehnologic și investiții de miliarde de dolari au sporit acuratețea predicțiilor, pe zone tot mai mici. Din anii 1960, sateliții meteo lansați pe orbită au adus o contribuție majoră.
Au fost dezvoltați algoritmi tot mai avansați și, pe măsură ce tot mai multe date științifice au fost colectate la nivel global, prognozele generate de computer au devenit tot mai precise și ar putea părea că suntem foarte aproape de momentul în care meteorologii vor fi înlocuiți de programe de inteligență artificială.
Doar că ar fi o concluzie greșită. Prognozele făcute de specialiști sunt bazate pe un set de unelte care nu pot fi transpuse în algoritmi. Experiența umană oferă posibilitatea unor conexiuni între factori și fenomene pe care inteligența artificială nu le poate face.
Andrew Devanas, meteorolog în cadrul Serviciului Național de Meteorologie din Key West, Florida, spune că, deși sunt extrem de utile pentru a obține imaginea de ansamblu, prognozele generate de computer nu sesizează, de exemplu, micii curenți ascendenți care sugerează posibila formare a tornadelor deasupra apei, care pot afecta navele care trec prin Strâmtoarea Floridei, cea mai activă zonă a acestor fenomene, potrivit Wired.com.
Aceleași erori în prognozele computerizate apar și când vorbim de furtuni puternice, precipitații abundente sau tornade de uscat, cum au fost cele care au măturat vestul SUA la începutul lunii decembrie, lăsând în urmă peste 60 de morți.
Într-un mediu tropical ca cel din Florida, vremea nu se schimbă foarte mult de la o zi la alta, așa că Devanas și colegii săi trebuie să cerceteze variațiunile atmosferice, cum ar fi viteza vântului sau umiditatea pentru a vedea dacă există risc de formare a trombelor marine. Ei au comparat observațiile lor cu datele unui indice de probabilitate de formare a trombelor marine generat de computer și au văzut că programul nu are acuratețea umană în prezicerea acestor fenomene.
Concluzii similare au avut și cercetătorii de la Serviciul Meteorologic al NOAA. Directorul David Novak și colegii săi au observat că, deși programele de inteligență artificială prezic cu o acuratețe mult mai mare o zi însorită, oamenii identifică mult mai bine fenomenele meteo periculoase.
Echipa lui Novak a analizat datele din două decenii și a concluzionat că prognoza de ploaie făcută de meteorologi este cu 20 până la 40% mai precisă decât cea computerizată realizată de Global Forecast System și North American Mesoscale Forecast System.
Prognoza umană este mai precisă și când vine vorba de temperaturi. Precizia umană crește când vorbim de fenomene meteo locale, cum ar fi furtunile sau tornadele, unde fiecare secundă e vitală pentru salvarea de vieți.
Oamenii de știință lucrează continuu la îmbunătățirea prognozelor computerizate, însă cred că sunt departe de momentul în care ele ar putea da rezultate la fel de exacte ca cele ale meteorologilor și estimează că va fi nevoie de multe miliarde de dolari pentru a atinge acest nivel.
În orice caz, ceea ce este clar e că, pe măsură ce acestea devin tot mai performante, meteorologii pot adăuga interpretarea proprie și pot prezice și mai clar și din timp dezastre, astfel încât oamenii să se pună la adăpost.