Asediul roman asupra unui grup de refugiaţi evrei din Masada s-ar putea să fi fost mult mai rapid, mai eficient și mai brutal decât a fost prezentat în mod tradițional.
Sfârșitul revoltei evreiești din 72-73 d.Hr. este descris în mod convențional ca o ultimă rezistență eroică împotriva puterii Romei de către o mână de rebeli care în cele din urmă s-au sinucis pentru a nu fi capturați de forțele împăratului Vespasian, relatează The Guardian.
Situată pe un platou înalt deșertic cu vedere la Marea Moartă, cetatea Masada a fost capturată de Sicari, o facțiune extremistă a rebelilor zeloți evrei. Acum este una dintre cele mai cunoscute atracții turistice din Israel.
Evenimentele asediului au fost descrise de istoricul Josephus Flavius, un comandant evreu în timpul războiului, care se predase și apoi se împrietenise cu comandantul forțelor romane, fiul lui Vespasian Titus.
Relatarea lui Josephus despre Masada în Războiul evreiesc – o carte publicată în 75 d.Hr. – a fost mult timp pusă sub semnul întrebării de către academicieni, unii exprimându-și îndoielile că sinuciderea în masă a aproximativ 1.000 de zeloți a avut loc.
Noile cercetări sugerează o versiune total diferită a evenimentelor. Bazându-se pe săpăturile din anii 1990, o lucrare din Journal of Roman Archaeology sugerează că strategia asediatorilor – inclusiv construirea imensului zid de asediu care înconjoară Masada – a fost un triumf roman.
Cercetătorii estimează că zidul de asediu ar fi putut fi finalizat de cei 6.000-8.000 de soldați în mai puțin de două săptămâni.
Studiul corespunde cercetărilor anterioare care sugerau că zidul ar fi putut fi finalizat într-o lună, toate datele indicând un interval de timp mult mai scurt pentru asediu, care ar fi putut dura două luni în loc de doi ani.
„Calculele noastre arată că 5.000 de oameni ar fi putut construi zidul de asediu în jurul Masada în 11-16 zile”, au scris arheologii, care au folosit drone și echipamente 3D pentru a examina construcțiile.
„Faptul că asediul a durat mai puțin decât am crezut nu face ca fortăreața să fie mai puțin interesantă sau mai puțin importantă. Însă ridică întrebări.
De ce au făcut romanii acest efort, la ani după încheierea oficială a războiului, de a trimite 6.000-8.000 de soldați în mijlocul deșertului? Înseamnă că era ceva foarte important pentru ei”, a declarat Stiebel, autorul principal al studiului.