Nu doar enervanți, ci și foarte periculoși, țânțarii sunt considerați de experții americani cea mai letală ființă de pe planetă. Însă eradicarea lor nu este o soluție.
Țânțarii ne-au chinuit încă de la începutul nostru ca specie. Iar odată cu mușcăturile lor ne putem alege și cu o mulțime de virusuri, paraziți și afecțiuni grave, de la malarie la virusul West Nile, Zika, febra Dengue și altele.
Potrivit Institutului Național de Sănătate Publică, de la începutul perioadei de supraveghere a infecţiei cu virusul West Nile (6 iunie) şi până în 30 august s-au înregistrat 28 de cazuri confirmate de infecţie.
Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din SUA consideră țânțarii cea mai letată ființă, aceștia fiind responsabili pentru sute de mii de decese în întreaga lume. Iar din cauza încălzirii climatice, problema s-ar putea înrăutăți.
Evident, primul gând ar fi să scăpăm de această amenințare. Experții spun, însă, că eliminarea totală a țânțarilor ar fi o idee proastă, notează CNN.
Nu putem să omorâm toți țânțarii și nici nu-i nevoie
În lume există peste 3.000 de specii de țânțari și fiecare dintre acestea este foarte diferită, subliniază Kristen Healy, profesor asistent la Departamentul de Entomologie de la Universitatea de Stat din Louisiana.
Dată fiind diversitatea lor, fiecare specie are ciclul său ecologic (relația dintre specii și mediul lor). Unii țânțari pot juca roluri asemănătoare în habitatele lor, astfel că eradicarea ar putea avea efecte adverse. Mai mult, specialiștii spun că e aproape imposibil să exterminăm toți țânțarii din lume, din cauza populației masive, de sute de mii de miliarde, și a răspândirii pe glob.
Totuși, nu este necesar să-i eliminăm pe toți. Speciile cu care suntem obișnuiți, cele care provoacă pișcăturile roșii, precum și cele mai cunoscute boli, sunt doar câteva. În plus, daunele provocate prin eradicarea tuturor acestor insecte ar fi mai mari decât câștigul.
"Eradicarea tuturor țânțarilor ar avea un impact asupra lanțului alimentar. Eradicarea uneia sau a două specii n-ar avea niciun efect", explică Laura Harrington, profesor de entomologie la Universitatea Cornell.
Care sunt "dușmanii" noștri
Trei genuri de țânțari ne fac viața grea: Aedus, Anofel și Culex.
Fiecare specie din aceste genuri poate transmite virusuri sau paraziți. Anofelul transmite malaria, Culex contribuie la cazurile de West Nile, iar Aedes transmite virusul febrei galbene, virusul Chikungunya, febra Dengue și Zika, printre altele.
Partea bună e că ne putem lipsi liniștiți de aceste specii, pentru că nu sunt indispensabile pentru ecosisteme.
"Speciile de țânțari care transmit boli, precum Aedes aegypti și Aedes albopictus, sunt specii invazive în multe părți ale lumii… Suntem în regulă fără ei. Sunt sute de mii de specii de țânțari, doar câteva transmit patogeni umani, așa că dacă speciile transmițătoare de boli erau eliminate, cele non-transmițătoare ar fi în continuare disponibile pentru acoperirea nișelor lor ecologice", dă asigurări John Marshall, profesor de biostatistici și epidemiologie la Universitatea California din Berkeley.
Kristen Healy subliniază că aceste specii au "o relație foarte strânsă" cu virusurile sau paraziții pe care îi poartă.
În timp ce speciile apropiate pot teoretic să sufere mutații și să devină și ele transmițătoare de boli, este greu de crezut că aceste transformări se pot produce rapid, dacă eliminăm una care ne face probleme.
Țânțarii Culex, de pildă, obișnuiții țânțari care bâzâie prin casele noastre, sunt o țintă importantă pentru încercările științifice de controlare a înmulțirii. Aceștia preferă să se hrănească cu sângele păsărilor, de unde iau West Nile, iar oamenii sunt doar "gazde accidentale", explică Healy.
În stadiul de larvă și de puiet, acești țânțari preferă mediile foarte poluate, precum apa din fosele septice, iazurile de retenție și oriunde sunt scurgeri de canalizare.
Alte tipuri de țânțari vânați de cercetătorii din SUA și întâlniți în localități sunt țânţarul tigru asiatic, care face parte din genul Aedes. La începutul ciclului de viață, acesta trăiește în diverse spații abandonate, precum anvelope, bidoane și adăpătoarele pentru păsări.
Aceste ecosisteme nu au multe lucruri în comun cu alte specii care ar putea fi afectate - așa că eliminarea "inamicilor" periculoși nu ar perturba echilibrul natural, arată Healy.
În privința țânțarilor anofel, care transmit malaria, lucrurile stau puțin diferit. Aceștia preferă un ecosistem mai divers: mlaștinile. "Dacă te duci și țintești larvele acestei specii, trebuie să ai grijă ce fel de produse folosești într-un astfel de mediu", spune ea.
Cum putem câștiga războiul cu "escadrilele furioase"
Zilele când produsele chimice erau folosite precum napalmul în războiul din Vietnam au trecut, acum se aplică strategii de control din ce în ce mai specializate, spun experții.
De exemplu, s-au obținut unele rezultate bune cu Wolbachia (o infecție bacteriană a țânțarilor) ca instrument de 'sterilizare' a țânțarului Aedes aegypti (un vector major de răspândire a febrei Dengue, Zika și a febrei galbene).
Wolbachia a fost folosită pentru sterilizarea țânțarilor masculi. Nu doar că-i împiedică să se mai înmulțească, însă nu le mai permite virusurilor care provoacă Zika, Dengue, febra galbenă și Chikungunya să se multiplice în corpul țânțarilor Aedes aegypti.
Editarea genelor oferă, de asemenea, alte strategii promițătoare, inclusiv căi suplimentare de sterilizare a populațiilor de țânțari.
Alte opțiuni sunt folosirea unor substanțe non-chimice pentru uciderea populațiilor care n-au ajuns la maturitate - aducerea de pești pentru a mânca larvele, plasarea de capcane cu zahăr și folosirea dronelor pentru găsirea ochiurilor de apă stătoare care trebuie secate.
Dar orice am face, suntem departe de a câștiga acest război.
"Țânțarii au cicluri de viață scurte, pot suferi mutații, se adaptează și își schimbă foarte rapid reacția la unele strategii. În plus, încă sunt multe lucruri pe care nu le știm despre biologia lor elementară și comportamentul esențial pentru a dezvolta mijloace eficiente de eliminare", explică Laura Harrington, adăugând că e nevoie de mai multe cercetări pentru a dezvolta instrumente eficiente conta acestor insecte.
Și educarea despre lupta împotriva țânțarilor joacă un rol important. De exemplu, folosirea greşită a substanțelor chimice poate dăuna altor insecte, precum albinele.
Ce putem face pentru a ne apăra de țânțari
Până când oamenii de știință vor găsi metodele și instrumentele eficiente care să le vină de hac acestor ființe enervante dar necesare (unele dintre ele) pentru planetă, putem lua câteva măsuri simple.
Recomandările Institutului Naţional de Sănătate Publică din România:
- evitați expunerea la ţânţari, purtând îmbrăcăminte cu mâneci lungi şi pantaloni lungi;
- utilizați substanţe chimice repelente pentru ţânţari;
- împiedicați pătrunderea ţânţarilor în casă (prin plase de protecţie la ferestre);
- asigurați desecarea bălţilor de apă din jurul gospodăriei;
- îndepărtați recipientele de apă stătută şi gunoiul menajer din gospodărie.