Directorul general al Regista, Edward Crețescu, susține că România a făcut progrese importante pe calea digitalizării, în ultimii ani.
Spre exemplu, Regista a vândut deja soluții de digitalizare către 31% dintre primăriile din țară.
E adevărat că această călătorie spre transformarea digitală a Românei este abia la început. Dar fiecare nouă instituție care face pasul spre utilizarea noilor tehnologii contează. Iar 2024 aduce noi oportunități.
Despre ce înseamnă, de fapt, digitalizarea unei instituții și cum se poate face ea în anul care tocmai a început poți afla din acest interviu acordat Spotmedia.ro de Edward Crețescu, directorul general al Regista.
Ascultă interviul integral, aici:
Mai jos, poți citi integral interviul pe care ni l-a acordat Edward Crețescu.
Reporter: Înainte de toate, spune-mi un pic despre Regista. Cum a apărut și cum a ajuns să digitalizeze instituții în fiecare dintre cele 41 de județe ale României?
Edward Crețescu: „Regista este o platformă de digitalizare.
Este o platformă software care ajută instituțiile publice să se digitalizeze. A pornit ca o idee faină prin anul 2014, iar primele proiecte au fost realizate începând cu 2016.
Și astăzi noi ne aflăm în aproximativ 1.200 de instituții publice (care au implementat module de digitalizare cu Regista -n.red.).
Suntem numărul 1 în România. Avem aproximativ 31% din toate primăriile României, undeva la 970-990.
Și pe lângă asta avem foarte multe alte instituții publice: teatre, școli, grădinițe, universități, spitale, companii de apă, ocoluri silvice avem. Avem o întreagă paletă de instituții publice pentru care noi lucrăm zi de zi. Și, până la urmă, noi lucrăm pentru cetățenii României.
Deci 31% dintre primăriile României sunt acum digitalizate cu Regista? Iată o cifră importantă!
Da, 31% din primăriile din România, în acest moment, utilizează Regista ca platforma lor de registratură.
În primul rând, pentru managementul documentelor. Și, bineînțeles, unele dintre ele au și alte module pe care Regista le-a dezvoltat ca să ușureze munca lor (a funcționarilor – n.red) de zi cu zi și, bineînțeles, să aibă o interacțiune mult mai bună cu cetățenii.
Uite că nu suntem chiar atât de puțin digitalizați, totuși. Deși ne-am obișnuit să spunem asta. Așteptăm cu nerăbdare, în fiecare an, să apară, DESI - indexul acela de digitalizare făcut de Comisia Europeană - vedem că suntem, din nou, pe ultimul loc, ne punem mâinile în cap și ne întoarcem la ce făceam. Dar din ce-mi spui noi nu stăm chiar atât de rău.
Nu stăm. Consider că progresele făcute de România în ultimii 3 - 4 ani au fost semnificative. Pentru că noi acum discutăm de digitalizare la nivel zilnic.
Până la urmă, primăriile care utilizează Regista își doresc, pe de o parte, să lucreze mai eficient, să nu mai folosească atâta hârtie. Și în al 2-lea rând vor să lucreze cât mai bine cu cetățenii.
Noi, din păcate, avem 6 milioane de oameni care nu mai sunt în România, care lucrează în afară. Și mulți din aceștia încă au foarte multe legături cu România.
Acum încercăm și noi să venim în întâmpinarea primăriilor și instituțiilor publice, să le ajutăm să mențină și contactul cu diaspora României.
Pentru că mulți dintre ei, cei plecați, încă au proprietăți, au taxe de plătit în România, au mașini... Și ei au nevoie de o conexiune ușoară cu instituțiile.
Pentru că fiind în Anglia, în Germania, în Statele Unite, până la urmă, tot trebuie să să te asiguri că acasă - unde încă mai ai proprietăți, mașini sau, bineînțeles, familie - poți să faci tot ce ai tu nevoie de la distanță.
Ajută-mă un pic să înțeleg ce înseamnă, de fapt, că digitalizați. Hai să luăm exemplul unei primării. Mai ales dacă nu e una un pic mai mare ... în interior se întâmplă o mulțime de lucruri. Sunt o mulțime de procese. E relația cu cetățeanul, e managementul documentelor interne. Sunt bani de încasat și plăți de făcut. Și uneori nici măcar nu există un singur om care să știe toate lucrurile astea și să le înțeleagă și să le controleze. Sunt mai mulți oameni care lucrează unii cu ceilalți așa cum pot. Uneori, nici măcar nu se înțeleg. Mergeți voi. Ce faceți?
Noi, de cele mai multe ori, începem cu procedeul simplu în care întrebăm primarul sau instituția publică respectivă cum își digitalizează ei documentele.
Până la urmă, documentele și birocrația internă reprezintă modul principal de funcționare a unei instituții publice. Noi venim practic în întâmpinarea lor, cu un modul de registratură și de management al documentelor.
Îi încurajăm să folosească în mod digital documentele și astfel să aibă un flux complet de comunicare și în primărie, și între funcționari, și cu cetățenii. Practic, documentele respective merg în forma digitală.
Deci nu mai trebuie să mai mă duc la primărie să cer un document, de exemplu, noi acuma recent am făcut și un modul de cadastru, de urbanism, deci pot să semnez și documentele aferente (tot online – n.red.).
După ce cumpăr o casă, sau când vreau să construiesc casă, pot să obțin în format digital planul urbanistic. Sunt documente pe care le pot obține online, ele pot să fie și semnate electronic.
Adică până la urmă noi am luat documentul - celula de bază, modul de funcționare de bază a unei instituții publice - și am început de acolo.
Într-o primărie sau altă instituție mai mare există complexitate, foarte multe departamente. Într-o primărie mai mică, există doar câteva departamente, care interacționează în mare parte cu primarul. Și acolo vom face un traseu mult mai micuț.
Cum e să faceți toate astea într-o instituție de stat? O companie privată - mai ales dacă nu e multinațională care are nevoie de o mulțime de aprobări - e mai suplă. Își poate modifica un regulament de funcționare, dacă-i e de folos în procesul de digitalizare. Dar funcționarea instituțiilor e guvernată, în primul rând, de legi. A primăriilor de Codul Administrativ. A spitalelor și de legislație în domeniul sănătății. A școlilor de legislația din învățământ și așa mai departe. Sunt legi de multe ori rigide, făcute de birou - îmi spun mulți dintre oamenii care lucrează în aceste domenii - și pe care nu le puteți schimba de pe o zi pe alta...
Consider că în ultimii ani s-au făcut niște progrese remarcabile.
Când am început în 2016, într-adevăr, exista o anumită rezistență, pentru că pe acea vreme nici nu prea existau platforme nici locale, nici naționale pentru partea aceasta de digitalizare, la nivel birocratic, la nivel de zi cu zi.
Bineînțeles, existau platforme care să ajute guvernul și administrația națională, dar la nivel local - unde operăm noi acum - nu existau acele acele platforme de digitalizare.
Și treptat, treptat, cu multă muncă de educare, cu multă muncă de convingere, lucrurile s-au schimbat.
Toate aceste lucruri le-am făcut pe teren, pentru că noi avem o echipă dedicată care merge pe teren în fiecare zi și bate țara în lung și lat, sute de kilometri cu mașina zilnic.
Discutăm cu primarii, cu instituțiile locale și le explicăm beneficiile. Și până astăzi am reușit să ajungem la 1.000, aproape 1.200 de instituții publice. Și vedem că treptat această reticență se reduce.
E o reticență la nou pe care o are fiecare om, până la urmă.
Mai ales că, atunci când conduci o companie - dacă faci alegeri greșite -, pierzi bani. Ceea ce e grav. Dar la stat, dacă faci alegeri greșite, e mult mai complicat. S-ar putea să ai de răspuns pentru niște lucruri în fața legii. Și asta nu e ceva ce ți-ai dori.
Noi suntem obligați de clienții noștri instituții publice să urmăm Codul Administrativ.
Și noi tot timpul facem modificări. Odată ce apar modificări în Codul Administrativ, facem modificări ca să ne asigurăm că respectăm din prima zi legea.
Și astfel venim în întâmpinarea instituțiilor publice, ca să ajutăm.
Noi avem o responsabilitate față de ei - și în special având 31% din toate primăriile din România - avem o responsabilitate foarte mare.
Încercăm să ne asigurăm că facem totul ca să le ușurăm munca. Atât a funcționarilor publici, cât și a cetățenilor.
Atunci când am construit Regista, am gândit-o un pic diferit.
Am considerat că, într-adevăr, este important să digitalizăm și pentru funcționari, și pentru administrația publică, fie că este ea națională sau locală, dar e important să digitalizăm și pentru cetățeni. Cetățenii, până la urmă, sunt cei care au nevoie de aceste servicii.
Și tocmai de aceea noi am construit și contul cetățeanului. Care cetățean practic poate să intre, își face cont, se identifică și obține semnătura electronică direct din aplicație. Poate să semneze documente. Acesta este contul cetățeanului, făcut ca să răspundă la nevoile lui.
Asta a fost prioritatea. Apoi, am dorit să răspundem la nevoile funcționarilor publici sau administrației publice care, bineînțeles, are nevoie de anumite documente, pe care să le vizualizeze și să le aibă semnate.
Deci există un cerc, un ciclu, să zicem, un întreg traseu de documente pe care noi trebuie să-l rezolvăm. Și putem să facem asta - așa am gândit-o noi - lucrând în tandem cu funcționarii publici, dar și cu cetățenii. Așa am reușit.
Acum avem undeva la 60-65.000 de conturi ale cetățenilor, deci cetățeni care sunt în platformă din toate comunele și orașele pe care noi le avem în România. În plus, avem un număr relativ similar de funcționari publici care utilizează platforma zi cu zi.
Până acum, am digitalizat aproximativ 33-35 de milioane de documente, în toți acești ani. Și încercăm să ajungem la un număr cât mai mare, pentru că noi considerăm că, până la urmă, facem un un bine. Echipa noastră este super motivată, pentru că avem un impact de zi cu zi.
Și pentru unii dintre colegii noștri care locuiesc în diverse zone din țară este și mai interesant pentru că ajung să beneficieze, ca cetățeni, de avantajele aduse de Regista, la implementarea căreia ei contribuie, zi de zi.
După ce ați implementat modulele, cine le administrează? O primărie mai mică s-ar putea să nu aibă IT-ști...
Nu-i nevoie de IT-iști. Noi am construit această platformă ca să fie, în primul rând, cât mai ușor de utilizat.
Și aici mă refer și pentru funcționari, cât și pentru cetățeni.
Am încercat să mergem cu un model, hai să zicem … cât se poate de american. E un model în care ai un design foarte frumos și pe care să-ți facă plăcere să-l utilizezi.
Pentru că în special din perspectiva funcționarilor - care stau cu orele, în fiecare zi, în platformă - e important să aibă instrument ușor și plăcut de utilizat, să nu stea la finalul zilei cu durere de cap, după ce au lucrat 8 ore în Regista.
Și, până la urmă, ăsta a fost și ethos-ul nostru. Atunci când am construit, am spus că vrem să avem ceva care e ușor de folosit, să nu am nevoie de IT-iști pentru că, cum ai zis și tu, că nu toate comunele sunt orașul București și nu toate au departament dedicat de IT sau departament tehnic.
Ca să dau un exemplu, săptămâna trecută am fost la câteva comune, în județul Dâmbovița. Unele mai mari, altele mai mici. Și acolo, în comunele mai mici, la primării - care aveau un personal mai redus, că asta e organizarea - fiecare membru al echipei folosea Regista într-o formă sau alta.
Scopul este ca, după ce noi am implementat platforma, ei - atât funcționarii, cât și cetățenii - să se poată descurca fără nicio problemă, doar cu ajutor minimal din partea noastră.
Da, uite, dacă aș fi primar, aș vrea să știu asta. Că Regista nu e, de fapt, o companie în care lucrează câțiva programatori care știu să-și facă treaba lor și atât. Sunt și oameni care pun lucrurile astea în acord cu legea. Oamenii de vânzări, firește. Primii pe care primarii îi întâlnesc.
Apropo de asta. Cu echipele de vânzări, voi faceți primul pas, în relația instituție - Regista. Dar pe lângă asta, ați reușit să creeați, în special între primari, un soi de competiție? Am vorbit cu mulți primari de-a lungul timpului. Și am văzut că - mai ales cei din mediul rural - au tendința asta, să se uite la primarul din localitatea de lângă ei și să-și spună „Ia uite, domnule, ce-a făcut ăla! Ia să pun și eu piatră pe drum! Ia să vopsesc și eu gardurile verzi, ca el!”. Există tendința asta și când vine vorba despre digitalizare?
Este, da. O vedem în multe județe unde Regista este folosita la scară largă - în Dâmbovița sau în Prahova, spre exemplu - și ne bucurăm foarte mult de acest lucru.
Dar nu este neapărat o dorință de competiție. Cred că e mai degrabă o dorință de a face bine. Și văzând un model de succes implementat la comunele A, comunele B, C și D din jur, își doresc și ei același lucru. Avem multe locuri unde, pe un areal de 50 de kilometri, să spunem, se lucrează doar cu Regista. Și ne bucurăm de asta.
Când te duci la primării - cum am fost săptămâna trecută la 4 diferite - e foarte plăcut să vezi că te primesc funcționarii publici cu brațele deschise și vor să afle ce e nou în platformă. Și te mai întreabă «Hei! Cum pot să fac lucrul ăsta, cum pot să fac ailaltă». Ne bucurăm și că la nivel național suntem lideri și avem 1.200 de instituții digitalizate. Dar ne bucurăm foarte mult și că, la nivel local, la nivelul cel mai de bază, avem utilizatori care sunt foarte mulțumiți și ne apreciază munca.
Asta ne și ajută să ne dezvoltăm cât mai mult.
Cum e la școli? Cum e la spitale? La școli, de exemplu. Ai niște date sensibile că uite de când cu GDPR-ul, nu mai e voie să folosești oricum numele elevilor. Iar la spitale, e și mai și. Acolo chiar că sunt date delicate, despre starea de sănătate a pacienților. Cum faceți să lucrați cu ele?
Noi le oferim aceleași module ca și primăriilor. Începem cu cel de registratură. În acest moment, estimez că avem undeva la 30 și ceva de spitale în toată țara care utilizează modulul nostru de registratură. Deci toate documentele spitalului și toate fișele sunt utilizate cu aceste module.
Respectăm toate procedurile GDPR. Ne asigurăm de protecția datelor personale și, mai mult de atât, avem toate datele într-un data center care utilizează Microsoft, care este un nume recunoscut global (pentru servicii de cloud - n.red.). Și astfel ne asigurăm că avem toate datele în perfectă ordine.
Am încercat să standardizăm procesul. Pentru că, dacă mă duc la 10 școli diferite sau la 5 spitale diferite sau nu știu câte primării diferite, totdeauna voi avea câte 30-40 de cerințe diferite, la fiecare instituție publică.
Fiecare instituție își dorește să își customizeze modul de lucru. Putem implementa unele cerințe. Pe altele, nu. Încercăm să găsim mereu calea de mijloc.
Deci puteți face și chestii customizate?
Mai rar. Pentru că atunci când noi construim partea asta de customizare, încercăm să asigurăm necesitățile specifice ale fiecărui client. Și, de cele mai multe ori, pentru o instituție publică micuță, cum ar fi o școală, nu prea rentează.
Dar noi avem deja o gamă largă de module care acoperă nevoile unei școli, unei universități sau unui spital.
Bineînțeles că noi întotdeauna construim și ceva nou. În fiecare zi construim module, ca să ne lărgim portofoliul și să acoperim restul de cerințe care nu am reușit până acuma să le acoperim și care sunt destul de variate.
Pentru că avem primării care deja au ajuns la stadiul de automatizare a proceselor și cer trimitere automată de notificări, de emailuri, de notare în calendarul personal al cetățeanului sau al primarului.
Încet, încet vedem și primii ghiocei, ca să spun așa. Începem să ajungem la nivelul următor. Mai e mai mult - pentru că de abia s-a început lucrul pe acest subiect - dar clar o să vedem și inteligența artificială, o să vedem și automatizare a proceselor…
Cum faci, instituție fiind? Implementezi niște module. Te odihnești puțin, te obișnuiești cu ele, încerci să vezi dacă dau rezultate. După care mai adaugi unele. Nu neapărat încet, dar etapizat. Pentru că la primărie e mai complicat. Trebuie să-ți bugetezi - nu că în privat n-ar trebui să-ți bugetezi - dar la primărie chiar nu poți să te duci la bancă să scoți niște bani și să spui „Uite, vreau să mai cumpăr un modul!”.
Corect. E o dificultate pe care noi o vedem, în special, la comunele mai mici.
Ele nu au bugetele necesare pentru proiecte foarte mari. Așa că am luat-o încet, încet, bucată cu bucată. Și începem cu un preț pe care noi îl considerăm foarte competitiv. Să aibă un impact relativ inexistent chiar și pentru bugetul unei comune mici. Nu mai vorbim de orașele mari!
Treptat, treptat, noi construim aceste module care vin din cerințele instituțiilor publice. Sunt create în urma cerințelor lor. Am cuantificat acele cerințe, le-am analizat.
Și după aceea noi am construim tot ce-i nou acum. Așa construim: plecând de la ce ne-au cerut clienții noștri primari, secretari, administratori publici sau nu știu… președintele unei alte instituții publice, directorul unei școli, directorul unui spital.
La școli ajungeți cu digitalizarea proceselor până la interacțiunea cu elevul. Creați și un soi de catalog electronic?
În acest moment nu ajungem atât de departe. Legat de catalogul electronic, știm că este o cerință foarte, foarte căutată.
Și sperăm ca în viitorul apropiat să putem să răspundem la ea, în mod direct. Acum ne ocupăm, până la urmă, de documentele unei școli pe partea de administrație. Urmează ca pe viitor, bineînțeles - răspunzând la cerințele instituțiilor publice - să avem și partea aceasta de catalog electronic, de interacțiune și cu elevi.
Avem multe idei, avem foarte mult feedback din piață. Dar suntem o echipă de circa 40 de oameni și nu putem să implementăm chiar totul imediat. Deși ne-o dorim.
O veste pe undeva bună. Dar mai puțin bună pentru elevi. Că e complicat să-ți motivezi absențe și să-ți spui note în catalogul electronic. Dar spuneai mai devreme că unii funcționari vă întâmpină bucuroși când veniți pe la primărie și vă întreabă cum se mai pot face unele și altele prin platforma Regista. Toți fac așa? Nu întâmpinați și rezistență?
Bineînțeles că întâmpinăm. Și acolo e nevoie și de muncă de convingere. De diplomație. Și este și o muncă de înțelegere. Pentru că, până la urmă, acele nemulțumiri vin de undeva, nu apar din neant. Și e important ca noi să vedem exact de ce are nevoie instituția publică, cum putem noi să-i răspundem la cerințe.
Și cum o putem face într-un timp relativ scurt, ca instituția publică, fie că este primar, secretar, director de școală, director de de spital, să poată să utilizeze mai departe.
Am văzut, nu-ți ascund, și în mediul privat companii care au încercat să-și digitalizeze procese și care, pe parcurs, au renunțat. Șeful își dorea destul de mult - pentru că văzuse ce poate aduce digitalizarea - dar oamenii n-au prea înțeles asta. Și au început să tot spună „Eu nu vreau să introduc datele alea acolo!” sau „Eu nu-mi iau din timpul meu de sunat clienți ca să fac task-ul ăsta” ș.a.m.d. Și până la urmă au renunțat. Se întâmplă asta și la instituții? Ați întâmpinat situații în care pur și simplu digitalizarea n-a mers?
S-a întâmplat. Dar acuma vedem din ce în ce mai rar așa ceva. Ușor, ușor începe să devină aproape inexistentă această reticență.
Când am început noi să mergem pe teren în 2016-2017, bineînțeles, a fost reticență. Vedeam cu ceva nou. Și această rezistență se găsește în absolut orice mediu. Și în privat. Dar acum, în 2024, această reticență aproape că nu prea mai există.
Într-adevăr, totdeauna vor fi oameni care vor zice „Nu sunt atât de confortabil aici, nu mi-aș dori să lucrez cu astea”. Dar majoritatea celor care utilizează instrumentele digitale le înțeleg valoarea. Și nu trebuie să mai propovăduim către corul bisericii, cum se zice. Pentru că ei deja înțeleg.
Dar nu trebuie să ne concentrăm resursele doar către cei care înțeleg. Încercăm să facem și muncă de educare pentru cei care au rămas și care încă nu văd beneficiile. Chiar dacă procentul lor devine din ce în ce mai mic.
Mă gândesc că și produsele evoluează, nu? La început, orice e puțin mai stângaci, mai colțuros și mai dificil de utilizat. Și aduce beneficii mai mici. Dar pe măsură ce trece timpul…
Bineînțeles, noi suntem într-o evoluție continuă. Nu ne oprim din a dezvolta, a finisa cât mai bine platforma. Și apropo de privat, noi avem și câteva companii din privat, majoritatea din zona de logistică, pe care le-am digitalizat. Și ele au un flux foarte mare de documente de intrare și de ieșire. Și tocmai de aceea utilizează modulul nostru de registratură.
Nu-mi iese din minte cifra aia pe care ai spus-o la început: peste 1/3 dintre primării sunt digitalizate. Asta înseamnă că undeva lucrurile se mișcă. Cu toate astea, la nivel așa național, lucrurile merg, totuși, destul de greu. N-avem încă: nici identitatea electronică pe care ne-o doream, nici cloud guvernamental, nici o mulțime de alte lucruri. De ce crezi că încă mai merg lucrurile greu în România?
Noi vedem lucrurile un pic diferit. Fiind pe teren în fiecare zi, vedem realitatea de la firul ierbii, din atâtea comune și orașe. Digitalizarea există zi de zi. Într-adevăr, digitalizarea se întâmplă inegal, la nivel național.
S-au investit foarte mulți bani în proiectul de cloud guvernamental, spre exemplu. În proiecte de RO ID … mă rog, fostul PSCID. Sunt multe proiecte la nivel național în care s-au investit foarte mulți bani. Alea sunt proiecte foarte mari și au nevoie de foarte multă muncă de implementare. Sunt proiecte care consumă fonduri europene.
Sunt proiecte care, până nu se lansează și nu se face o adopție națională, nu vor avea un impact atât de atât de puternic, vizibil.
De aceea zic despre digitalizare inegală. Pentru că la nivel local, cum am mai zis, noi vedem că se face. Adică 1.200 de instituțiii publice s-au digitalizat cu Regista.
1.200 de instituții digitalizate în 8 ani. E bine?
Da, e bine. Adică există 3.228 de primării.
La nivel național există undeva la 18.000 - 20.000 de instituții care au nevoie de digitalizare. Numerele diferă, în funcție de sursă. Trebuie să ajungem la ele, să le digitalizăm. Acolo este masa vizibilă.
Primăria poate să aibă totul digitalizat, iar cetățeanul să apeleze la serviciile ei. Dar mai sunt aceste multe instituții care trebuie digitalizate. Asta nu înseamnă că aceste instituții nu sunt deloc digitalizate. Poate unele au anumite module, dar digitalizarea e incompletă, încă.
E ca o pictură mare în care ai completat doar colțurile și mijlocul, cu culori diferite.
Dar asta afectează interacțiunea între instituții. Că degeaba îți dă primăria un document electronic, dacă te duci la altă instituție, care îți spune că adeverința în format electronic se ridică de la etajul 2…
Da, exact. E destul de complicat.
Mi-aduc aminte că acum vreun an-doi, nu mai țin minte exact, am avut ocazia s-o intervievez pe Kersti Kaljulaid, fosta președinte a Estoniei. Venise la București la o conferință pe care o organiza, cred, deputatul Sabin Sărmaș. Și spunea Kersti Kaljulaid „Nu înțeleg. Vă uitați la estonieni de parcă ar merge pe stradă înveliți în nu știu ce aură digitală. Nu! Noi am vrut niște lucruri - am vrut să ne fie mai ușor, în viață - am stabilit o procedură și am urmat-o. Și aia e tot. Iar acum ne bucurăm de rezultate”. Noi avem parcursul ăsta clar? Vedem unde trebuie să ajungem? Suntem pe drumul ăla?
În mare parte, da. Ceea ce a zis doamna președinte e perfect valabil. Dar noi trebuie să luăm totul cu un mic asterisc. Până la urmă, Estonia are aproximativ 3 milioane de locuitori. La noi, asta e doar populația Bucureștiului și a zonei metropolitane.
Ca atare, în Estonia este mult mai ușor să digitalizezi pentru 2,5 - 3 milioane de locuitori decât 20 de milioane de cetățeni, câți are România și din care 6 milioane trăiesc în diaspora.
Da, se pot face toate acele lucruri și la noi și consider că ne îndreptăm în acea direcție. O vedem zilnic, pe teren. Dar bineînțeles există complexități, pentru că România este o țară mărișoară, este a 6-a ca mărime din Uniunea Europeană.
Proiectele la nivel național sunt complexe, necesită fonduri foarte, foarte mari și modelul Estoniei nu poate fi replicat atât de ușor în România. Pentru că un proces de digitalizare are foarte multe componente. Dacă vrei să digitalizezi un întreg guvern, o întreagă administrație, e mult mai ușor dacă ai 5 orașe și 100-200 de comune, decât dacă ai, ca la noi, 3.228 de comune, fiecare cu particularitățile și necesitățile ei.
Consider că Estonia este un exemplu de urmat. Sunt total de acord cu ce a zis doamna președintă atunci. Am fost și eu prezent la acea conferință și mi-a plăcut foarte mult. Dar trebuie să fim un pic realiști, pentru că nu e atât de ușor.
Noi am început să vorbim mult la nivel național despre digitalizare undeva prin pandemie. Când am văzut că unele lucruri trebuie făcute de la distanță. Ai zice că o pandemie te zguduie și te pune pe drumul cel bun. Dar oamenii uită. Acuma ne gândim la pandemie și ne întrebăm: a fost sau n-a fost? S-a păstrat entuziasmul ăla mare pentru digitalizare de atunci?
Entuziasmul mare care a fost atunci s-a cam diminuat. Asta e realitatea.
Dar mă bucur că a rămas ideea de bază de digitalizare. Pentru că recunosc: una dintre fricile mele de la momentul acela și una din îngrijorări era faptul că noi o luam pe drumul spre digitalizare și ne asiguram că totul se face într-un mod simplu, digital, curat, eficient, doar ca să revenim la metehnele noastre obișnuite de a depune adrese electronice la etajul 2, cum spuneai.
Din fericire, nu s-a întâmplat chestia asta. Și mă bucur. Dacă e să ne uităm, la 4 ani de la evenimentul nefericit cu pandemia, mă bucur să văd că s-a păstrat, hai să zicem, un nivel de bază de interes pentru digitalizare. Și e un nivel puternic.
Consider că n-o să ne mai întoarcem niciodată la modelul dinainte. Ceea ce e foarte bine pentru că a avansat tehnologia. Putem să facem totul de acasă. Și treptat, treptat, și la nivel național, vom avea parte de digitalizare.
Chiar luna asta am depus o cerere la Autoritatea pentru Digitalizarea României (ADR)- de fapt, e o notificare către dânșii - prin care anunțăm că vom începe o procedură de identificare a cetățenilor dintr-un oraș. Și astfel vrem să avem o premieră națională: identificarea în vederea plății taxelor pe Internet să fie online 100%. Să nu mai fie nevoit cetățeanul să meargă niciodată la primărie.
Am trimis notificarea în decembrie. Așteptăm răspunsul lor oficial ca să ne asigurăm că este totul conform legislației. Și, după aceea, îi dăm bătaie.
Mult mi-ar fi plăcut să vină inițiativa asta dintr-o zonă de stat, ca să poată fi scalată. Soluția voastră va putea fi scalată?
Soluția noastră este scalabilă, din moment ce avem 1.200 de primării.
Și durează foarte puțin să facem o implementare. Până la urmă, este o soluție standardizată. Se semnează contractul respectiv, după care se dă acces în platformă. Se face, bineînțeles, un training înainte. Nu lăsăm niciodată clienții să se descurce ei singuri. Noi totdeauna suntem aproape de ei și avem echipa noastră de de suport care-i ajută la fiecare oră a zilei. Și așa ne asigurăm că e totul lin și eficient.
Tot vorbind cu primari, cu directori din diverse instituții, am observat un tipar de gândire. De multe ori oamenii spun ”Ok, aș vrea să fac un lucru sau altul. Dar aștept ceva. Aștept o oportunitate, să apară o linie de finanțare. Niște bani, ceva care să mă ajute să nu mă duc eu, șef, cu toți banii din bugetul meu. Și astfel, repede să cheltuiesc banii oamenilor. Hai să începem cu anul 2023: au existat oportunități de digitalizare?
Au fost niște oportunități enorme prin PNRR. Deci bani europeni. Și au fost foarte multe cereri de finanțate. Acuma recunosc, nu știu ce se va întâmpla cu ele. Noi considerăm că unele din ele au fost implementate prost. Multe licitații la care noi am participat s-au și anulat.
Și nu mai e timp să cheltuim banii ăia din PNRR? Pierdem banii?
Da.
Proastă veste!
Da. Problema e că... nici noi nu ne dăm seama exact, din discuțiile pe care le-am avut cu primari și autorități publice, e posibil să fi fost o cerință greșită - din câte ne-am dat noi seama, UE îi obliga, practic, să utilizeze toate acele fonduri. Și, dacă nu utilizau toate fondurile, pierdeau banii.
Nu ne dorim să se piardă acele fonduri europene. Ar fi un net negativ pentru România. Pe de altă parte, să implementezi un proiect prost și ineficient (doar ca să cheltuiești banii - n.red.) mai mult complică lucrurile. Pentru că digitalizarea nu e o chestiune magică, să îți facă imediat viața mai bună, după implementare.
După implementare, trebuie să faci totul cu cap. E o parte de simplificare și eficiență pentru care trebuie să ai, în primul rând, niște parametri de eficiență și de utilizare. Nu e ca și când ți-ai instala un Windows pe calculatorul tău și gata!, îl folosești. Nu funcționează așa.
Bine că ai zis! Cum fac eu, director, să îmi aleg un partener de digitalizare? Ok, bine, există Regista, am înțeles! Dar eu o să vreau să văd 3 oferte, că trebuie să mă asigur că o să cheltuiesc banii oamenilor așa cum trebuie.
Bugetul contează. Atunci când ai o comună de mici dimensiuni, bugetul comunei respective este cel care primează.
Faci de câți bani ai, că așa e normal!
Bineînțeles! Da, ai acces la fonduri europene. Dar acele fonduri europene necesită un consultant, necesită aplicare, cerere de finanțare și durează ceva până când se fac toate aceste lucruri.
Și, de multe ori, banii europeni vin în regim de decont. Trebuie să îi ai, îi dai și ulterior îi recuperezi.
După ce ți-ai clarificat cât de cât un buget disponibil, te uiți în piață. În teorie. Ăsta e un mod de lucru care merge mai degrabă în cazul companiilor (când acestea sunt cumpărătoare și caută oferte - n.red.). Primăriile de localități mici n-au timp să facă asta. Tocmai de aceea mergem noi cu echipe de vânzări la ei, să le explicăm beneficiile.
Doar văzându-ne la față și discutând punctual cu exemplele clare din primărie pot ei să capete încredere în noi. Mergem la primărie, stăm de vorbă cu domnul primar, domnul secretar. Și le spunem „Vă rugăm să ne explicați: care este cerința dvs? Care este necesitatea? Dați-ne măcar să ne uităm la 1-2 documente, fără date personale, ca să ne dăm seama exact cum funcționează totul, ce flux aveți, cum merge traseul documentelor dvs”.
Și doar așa putem să avem și noi încredere în primăria respectivă și, la rândul ei, să aibă încredere în noi. În cazul proiectelor de digitalizare mari, pe fonduri europene, Guvernul face consultare de piață. La aceste primării mici, nu prea se întâmplă chestia asta. Tocmai de aceea mergem noi în întâmpinarea lor.
Eu aș face altceva. M-aș uita la alte localități de dimensiune a celei pe care o conduc. Eu i-aș suna pe oamenii care conduc localitățile alea și i-aș întreba «Ai lucrat cu Cutărescu? Așa, domnule! Și cum e? Vin și eu până la tine să-mi arăți!” Și mă uit la 10, la 20, la 30 de primării. Și aleg și eu ce mi se pare că se potrivește.
Asta se și întâmplă. Pe noi asta ne-a ajutat foarte mult, pentru că - după cum am zis - administrația publică și cetățenii care utilizează Regista sunt foarte mulțumiți.
2024 are oportunități de digitalizare? Numai ce spuneai că parte dintre banii din PNRR s-ar putea să se fi dus pe apa Sâmbetei. Dacă ești primar sau director de școală sau de spital sau de altă instituție sau companie și ai vrea să digitalizezi în 2024, găsești o sursă de finanțare? Acum e momentul în care se fac bugete, e important. Ai unde să cauți?
Consider că sunt două căi.
În primul și în primul rând, noi când am construit Regista am vrut să fie cât mai avantajoasă din punct de vedere financiar. Adică să aibă un impact mic pentru o comună mică și un impact neglijabil pentru un oraș.
Cunoaștem reticența la schimbare și la renunțarea la utilizarea hârtiei. Dacă veneam cu un produs care era foarte scump, trecea de pragul de încredințare directă - care e 50.000 euro - atunci probabil am fi avut dificultăți foarte mari în a obține contracte chiar și cu orașe care își permit să plătească. Așa că noi am abordat-o puțin diferit și am schimbat perspectiva. Haideți să încercăm să găsim o platformă care să fie cât mai eficientă din punct de vedere al prețului și astfel să putem să o oferim către cetățeni.
Pe de altă parte, există posibilitatea - dar încă nu e confirmată și așteptăm cu toții informații - să existe valul II din PNRR, în acest an. Și să avem, deci, iarăși fonduri europene pentru instituții publice.
Dar e important să înțelegem că aceste fonduri europene nu vor veni la nesfârșit. Mă aștept ca runda II să fie cam ultima.
Și, după aceea, în condițiile în care România din punct de vedere economic a avansat foarte mult și dacă, eventual, o să ajungem și în OCDE, atunci clar fondurile europene nu vor mai exista pentru România. Pentru că dintr-o dată, nah!, suntem țară foarte dezvoltată economic, iar Uniunea Europeană nu ne va mai da bani pentru dezvoltare.
Deci, dacă e să facem ceva, hai să facem acum!
Exact, cât încă sunt fondurile.
Voi și premiați primăriile - și nu numai primăriile, ci instituțiile, în general - care se digitalizează și care obțin cele mai bune rezultate cu voi. Urmează la începutul lunii următoare o nouă gală. Spune-mi un pic despre ce o să se întâmple acolo.
Gala Regista, da! Va fi a III-a ediție, pe 1 februarie.
O să fie prima noastră gală în format hibrid.
Momentan avem un număr micuț de invitați, undeva la 30 în sală.
Dar scopul, până la urmă, este să construim un eveniment național.
Până acum am avut rezultate tare interesante. Anul anul trecut am avut aproape 1.000 de oameni înscriși. Anul ăsta sperăm să ajungem la peste 1.500, aproape de 2.000.
Acordăm premii către instituțiile care au depus un efort un pic mai mare față de alte instituții, ca să se asigure că au făcut această digitalizare în mod corect. Și în primul și în al doilea rând, ne dorim să premiem și cetățenii noștri.
Avem sponsorizări și vom oferi premii de 20.000 de lei. Oricine se poate înscrie, ca să câștige. Este la liber.
Vom avea invitați de marcă. Printre ei, președintele Autorității pentru Digitalizarea României și președintele executiv al eMAG. Vom avea niște paneluri pentru discuții pe partea asta de digitalizare și impactul digitalizării în România. Și, bineînțeles, la final vom avea un eveniment tare fain cu cei de la Taraf de Caliu, care ne vor face un recital de excepție. Dar asta este doar a III-a ediție.
Ne dorim ca a IV-a ediție, a V-a ediție, pe viitor, să o transformăm într-un eveniment cu 200-300 de invitați, în format fizic. Ne dorim să invităm primarii, secretarii, practic oamenii care utilizează zi de zi Regista.
Și ne dorim să îi aducem într-un loc împreună, să putem să celebrăm și munca pe care ei o depun în fiecare zi, cu Regista, ceea ce noi realizăm. Și bineînțeles să măsurăm încă o dată, să avem un barometru digital pentru digitalizarea României.