Un prizonier de război britanic a povestit cum a fost torturat de separatiștii pro-ruși din regiunea Donețk, în estul Ucrainei.
John Harding, un bărbat în vârstă de 59 de ani, pare mult îmbătrânit după prizonieratul în Ucraina. Urmele torturii s-au impregnat pe chipul și pe corpul său.
După ce a fost prins de forțele separatiste din regiunea estică Donețk, britanicul a fost dus într-un centru al MGB, echivalentul serviciului secret rus FSB, urmașul temutului KGB. Timp de nouă zile, a fost ținut într-o celulă de doi metri pe trei, de unde era scos doar pentru interogatoriile din biroul procurorului, relatează Sky News.
Harding este unul dintre cei cinci britanici eliberați recent, în cadrul unui schimb de prizonieri între Rusia și Ucraina, operațiune intermediată de prințul saudit Mohammed bin Salman și, potrivit mai multor informații, de oligarhul rus Roman Abramovici.
De profesie inginer, el a venit din Sunderland în Ucraina ca medic militar pentru a-i instrui pe soldații ucraineni cum să folosească echipamentul de prim-ajutor. Când a început invazia, în februarie, rușii au ajuns aproape de baza lor și s-au refugiat toți în combinatul metalurgic Azovstal din Mariupol. Acolo au rezistat câteva săptămâni asediului trupelor ruse, iar în cele din urmă s-au predat în luna mai, după ce au rămas fără muniție. Apoi a început calvarul.
Harding a fost dus într-un centru de detenție unde a fost torturat zilnic. Rușii l-au bătut de cinci sau șase ori, „ca să se distreze". „Cred că am fost de cinci sau șase ori în biroul procurorului și mă băteau când mă duceau și când mă aduceau", a povestit el.
Ultima bătaie, care a durat cam o jumătate de oră, a fost cruntă: l-au încătușat cu brațele la spate și l-au întins pe podea, apoi cel puțin patru gardieni l-au călcat în picioare, lovindu-l în piept, coaste, rinichi și în față. „Unul s-a suit pe șolduri și a început să sară. Cred că i-am scos din sărite fiindcă nu obișnuiam să urlu când mă băteau", a povestit el.
Torționarii foloseau o metodă sadică de tortură: prizonierilor li se ordona să formeze un număr, iar apoi aceștia primeau un șoc electric. „Destul de inventiv", a spus Harding.
El s-a temut de câteva ori că va fi ucis. "Aveam un sentiment… că dacă te-ar lovi până mori nu i-ar deranja. De mai multe ori m-am gândit că e mai bine să se termine odată. Am crezut că așa se va întâmpla. Și ei doar continuau asta, lungind-o inutil. Dacă e să te omoare, mai bine să se termine. Le plăcea. Eram pregătit pentru cel mai rău scenariu și probabil ajunsesem în punctul în care nu mai vedeam nicio scăpare", a mărturisit el.
În urma torturii, Harding a suferit o fractură de stern, a avut dureri crunte de coccis, mai multe coaste fracturate și o leziune a nervului la un braț.
Rușii îi dădeau foarte puțină mâncare și apă. Când nu-l băteau, cea mai mare parte a timpului o petrecea ascultându-i pe gardieni. Celula era supravegheată cu o cameră video și el încerca să nu adoarmă. „Dacă vedeau că nu te miști puțin, veneau, iar dacă te prindeau dormind, te luau la bătaie".
După nouă zile în centrul de detenție, a fost dus într-o închisoare civilă, unde a fost tratat mai bine. Aici a rămas câteva luni, până într-o noapte, când împreună cu ceilalți patru prizonieri britanici, a fost suit într-un camion al trupelor ruse.
Când și-a dat seama că au trecut de ceva timp granița în Rusia, singurul lui gând era unde or să-i îngroape pentru ca trupurile lor să nu fie descoperite vreodată. La un moment dat, camionul s-a oprit, iar Harding și prietenii lui, Aiden Aslin, Dylan Healy, Andrew Hill și Shaun Pinner, au fost dați jos și urcați într-un avion. Ferestrele erau acoperite, iar ei tot nu știau unde îi duceau. Au primit de mâncare, în timp ce zborul a continuat o vreme. „Apoi cineva ne-a zis că suntem deasupra Egiptului. În sfârșit, am crezut pentru prima oară că n-o să murim", a povestit el. În sfârșit, erau liberi.
Pe Harding îl așteaptă acum luni de tratamente și de consiliere psihologică. Experiența din Ucraina se adaugă la activitatea sa bogată în teatrele de conflict. A fost mai întâi în Gerogia, iar în 2015 s-a dus în nordul Siriei, unde s-a alăturat trupelor kurde în lupta cu Statul Islamic.
El subliniază că a venit în Ucraina ca medic militar: „Sunt luptător pentru libertate, nu mercenar. Părerea mea e că nu contează de ce vin oamenii aici, cât timp rezultatele sunt valide. Ce nu este în regulă e când oamenii vin să omoare oameni. Deși face parte din job, nu trebuie să fie un factor motivant".