Armele moderne au devenit atât de precise și letale încât în curând armatele nu vor putea înainta rapid pe câmpul de luptă. În schimb, vor avansa greoi sub protecția unor „bule” defensive concepute pentru a opri dronele și rachetele.
Conform acestei viziuni, manevrele rapide pe câmpul de luptă vor fi înlocuite cu războaie de uzură, în care victoria se îndreaptă către partea care are cea mai mare putere de foc, precum și cele mai multe resurse pentru a înlocui pierderile, scrie Business Insider.
Este un viitor pentru care trebuie să se pregătească Occidentul, avertizează Alex Vershinin, un locotenent colonel în retragere al Armatei SUA, într-un eseu pentru grupul de reflecție al Royal United Services Institute din Marea Britanie.
Războiul din Ucraina a demonstrat că, cel puțin pentru moment, puterea de foc domină mișcările de trupe. Rușii și ucrainenii au învățat dureros că, cu dronele de supraveghere și atac aflate constant deasupra capului, ieșirea trupelor din ascunzători este periculoasă și lentă.
Rachetele și obuzele ghidate cu rază lungă de acțiune pot decima coloanele blindate care îndrăznesc să treacă prin câmpuri de mine.
În loc de ofensive ample, războiul din Ucraina a devenit un conflict în mare măsură static în care se fac pregătiri intense pentru atacuri în care s-ar putea câștiga un mic sat sau câțiva kilometri pătrați de teritoriu înainte ca atacatorul să se oprească pentru a se regrupa.
„Manevrele care necesită acumularea forțelor de luptă nu mai sunt posibile, deoarece orice forță va fi distrusă înainte de a avea succes. În schimb, o ofensivă terestră necesită o bulă de protecție puternică pentru a îndepărta sistemele de lovitură inamice", spune Alex Vershinin.
Este nevoie de ani pentru astfel de sistem
Acest scut mobil ar consta în straturi de sisteme de apărare, inclusiv apărarea aeriană împotriva dronelor și rachetelor, precum și un război electronic pentru a bloca acele drone și rachete. Dar această protecție vine cu prețul unei manevre rapide.
Acea bula trebuie configurată cu atenție pentru a oferi acoperire interconectată împotriva mai multor tipuri de amenințări și să se miște în pas cu trupele.
Iar coordonarea tuturor acestor diferite sisteme necesită, de asemenea, muncă și personal calificate, de care chiar și armatele avansate duc lipsă.
„Integrarea acestor sisteme necesită o planificare centralizată și ofițeri excepțional de bine pregătiți. Este nevoie de ani pentru a pregăti astfel de ofițeri și nici măcar experiența de luptă nu generează astfel de aptitudini într-un timp scurt”, a spus Vershinin.
Ca exemplu, Vershinin prezintă un avans ipotetic al unui pluton de 30 de soldați. Acest lucru ar necesita mai multe bruiaje pentru a perturba dronele inamice, rachetele ghidate și sistemele de comunicații.
Inginerii vor trebui să elibereze un traseu prin câmpuri minate, iar infanteria va trebui să se coordoneze cu artileria și propriile drone. Un eșec ar putea fi catastrofal: Rusia trage acum 10.000 de obuze de artilerie pe zi, iar în acest an a aruncat deja 3.500 de bombe mari, ghidate de GPS, care au devastat pozițiile ucrainene.
„Toate aceste sisteme trebuie să funcționeze ca o echipă integrată doar pentru a sprijini 30 de oameni în mai multe vehicule care atacă alți 30 de oameni sau mai puțin”, a spus Vershinin.
Pregătirile necesare pentru un atac de dimensiunea unei brigăzi sau a unei divizii – necesar pentru a obține victorii decisive pe câmpul de luptă – pot fi doar imaginate.
Toate acestea ridică o problemă mai profundă, în special pentru Occident.
„Occidentul nu este pregătit pentru acest tip de război. Din punct de vedere istoric, Occidentul a preferat confruntarea scurtă „învingătorul ia tot” a armatelor profesioniste”, a spus Vershinin.
Într-o oarecare măsură, toate războaiele sunt de uzură. Cu toate acestea, susținerea unui război de uzură necesită un accent pe producție, mobilizarea resurselor pe termen lung și capacitatea de a înlocui continuu pierderile. Victoria merge de partea care poate uza inamicul, în timp ce își menține propriile forțe.
„Conducerea militară a războiului este determinată de obiective politice strategice generale, realități militare și limitări economice. Operațiunile de luptă sunt superficiale și se concentrează pe distrugerea resurselor inamice, nu pe câștigarea terenului”, mai afirmă Vershinin.
O întrebare este dacă publicul occidental va tolera acest mod de război. Vladimir Putin și generalii săi s-ar putea să nu aibă nicio problemă pentru că au suferit aproape 500.000 de victime în doi ani. Dar americanul sau european obișnuit ar putea avea o altă părere.