O instanță din Cluj a decis, vineri, anularea unor prevederi din hotărârea de guvern prin care a fost prelungită starea de alertă. Decizia instanței de contencios a fost luată la solicitarea proprietarilor unei săli de fitness și, dacă va rămâne definitivă, după recurs, va fi publicată în Monitorul Oficial și se va aplica în toată țara.
Astfel, Curtea de Apel Cluj a admis pe 9 aprilie cererea de chemare în judecată formulată de ”reclamanta Indigo Gym SRL în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, CNSU, CSU Cluj, IPJ Cluj” și a anulat un articol din hotărârea de guvern din 25 martie prin care s-a prelungit starea de alertă în România și două articole din hotărârea CSU Cluj prin care se suspendau ”activitatea operatorilor economici desfășurată în spații închise în domeniul sălilor de sport și/sau fitness în localitățile unde incidența cumulată la 14 zile este mai mare de 4/1.000 de locuitori”, informează jurnaliștii de la CluJust.ro, care prezintă în integralitate comunicatul instanței.
De asemenea, instanța a obligat ”pârâţii Guvernul României, CNSU, IPJ Cluj să plătească fiecare reclamantei câte 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată aferente pretenţiilor admise”, respingând cererea reclamantei privind plata sumei de 300 de lei drept cheltuieli de judecată.
Deocamdată nu a fost dată publicității motivarea, iar sentința nu este executorie, părțile implicate putând face recurs în 15 zile.
Pe 8 aprilie, Guvernul a adoptat o nouă hotărâre de guvern prin care a fost prelungită starea de alertă începând din 13 aprilie.
Poate anula instanța o hotărâre de guvern?
Conform cadrului legal în vigoare, doar atunci când este vorba despre legi, ordonanțe de urgență și ordonanțe emise de Guvern cea care se pronunță este Curtea Constituțională, în schimb, când este vorba despre orice alte acte administrative, decide instanța de judecată.
Pe de altă parte, dacă hotărârea Curții de Apel Cluj privind anularea articolelor din HG rămâne definitivă, ea se publică în Monitorul Oficial și devine obligatorie pentru toată lumea.
De altfel, OUG 68/2020 prevede că hotărârile de guvern prin care se declară starea de alertă sau se stabilește aplicarea unor măsuri sau restricții pot fi atacate în contencios administrativ, de către ”orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului/interesului legitim și repararea pagubei”.
Pe de altă parte, anularea unor articole dintr-o hotărâre de guvern prin decizia instanței nu ar fi o premieră, așa cum ar putea părea pentru cei neavizați. De exemplu, printr-o sentință dată în 2016 și publicată în Monitorul Oficial în 2019, Curtea de Apel Oradea a anulat parțial o hotarâre de guvern referitoare la Codul fiscal.
De data aceasta, însă, sunt puse în balanță drepturi diferite (individuale, comerciale etc), dar și criterii sau motive și argumente diferite.
Dragoș Lucian Ivan: ”Se pun în balanța drepturi fundamentale”
Invitat să ne spună opinia sa, avocatul Dragoș Lucian Ivan a admis că „este o problemă interesantă de drept”, în condițiile în care există restricții similare în toată Europa, și a prezentat urmările posibile, subliniind faptul că în Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene există o anumită prioritizare, de la care se pornește:
”Sentința nu e definitivă, regulă care presupune că o să fie supusă controlului judiciar la o instanţă superioară, pentru a se înlătura eventualele erori de judecată săvârşite de instanţa ierarhic inferioară.
Instanța verifică dacă măsura luată de autorități a fost operaționalizată în baza legii în mod corect. Instanța nu stabilește adevărul absolut prin punerea unei etichete definitive asupra unei măsuri, ci analizează modul în care a fost operaționalizată.
Pentru aceasta se verifică dacă este legală, necesară, proporțională, aplicată nediscriminatoriu, justificată, de strictă interpretare, cea mai puțin intrusivă dintre variantele posibile, pe o perioadă determinată, dacă poate fi contestată și dacă are garanții pentru respectarea drepturilor fundamentale ale omului.
(...)Instanța va pune în balanță toate aceste criterii care nu sunt alese arbitrar, ci reprezintă indicatori internaționali pentru protejarea drepturilor fundamentale ale omului.
Chiar în eventualitatea în care măsura, așa cum este luată în acest moment, nu trece testul instanței și ajunge să nu mai producă efecte nu înseamnă automat că măsura în sine este contrară drepturilor noastre fundamentale. Este posibil ca modul prin care a fost implementată să nu respecte rigurozitatea indicatorilor pentru legalitate și temeinicie, astfel nu ar fi exclus ca aceeași măsură să fie reintrodusă peste un timp, în momentul în care s-ar introduce toate garanțiile necesare.
Este suficient ca un singur indicator al legalității și temeiniciei să nu corespundă rigurozității legale pentru ca hotărârea să fie desființată.
În rândul drepturilor fundamentale ale omului se creează un soi de ierarhie. Spre exemplu, există drepturi care nu pot fi atinse de aceste măsuri precum dreptul la viață, principiul legalității dreptului penal sau interdicția torturii.
În acest caz, se pun în balanța drepturi fundamentale protejate de Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene: dreptul la viață (Titlul I, art. 2), dreptul la libertate și siguranță (Titlul II, art. 6) și libertatea de a desfășura o activitate comercială (Titlul II, art. 16), dar amplasarea lor în text reprezintă un prim indiciu al modului în care sunt prioritizate.
Într-adevăr, fiecare drept este la fel de important, dar în situații excepționale se pornește de la această regulă generală și se nuanțează pentru a se proteja interesul general.
Măsurile sunt dure, ne afectează pe fiecare în mod individual, dar este important să fim solidari în aceste clipe și să gândim pe termen lung, având încredere în justiție”.
C.B.