Blocadă impusă regiunilor Gütersloh și Warendorf din cauza unei singure firme. Deşi este vorba de cel mai mare concern european de prelucrare a cărnii, lucrurile nu pot rămâne fără urmări.
Nu trebuia să se ajungă atât de departe: un lockdown pentru regiunile Gütersloh și Warendorf! Nu doar grădinițele și școlile sunt închise, ci și restaurantele, muzeele, cinematografele și sălile de fitness. Numai două persoane din familii diferite au voie să se întâlnească în public. Din nou, viața socială a unei zone întregi este adusă pe linie moartă.
Mai mult: oamenii care vin din regiunea Gütersloh sunt acum stigmatizați și izolați în alte părți ale Germaniei. În Bavaria și Mecklenburg - Pomerania Anterioară sunt rugați chiar să părăsească locurile unde își petrec concediul.
Nu e de mirare: peste 1.500 de cazuri de coronavirus într-un areal relativ redus ca dimensiune provoacă teama celorlalți. Nu ajută prea mult să știm că marea majoritate a celor infectați sunt lucrători ai marelui abator Tönnies.
Laschet cel moale
Pe bună dreptate, mulți cred că virusul s-a extins deja și la vecinii muncitorilor de la Tönnies. În ce amploare, urmează să vedem după efectuarea mai multor teste.
Pentru a evita extinderea epidemiei, premierul landului Renania de Nord-Vestfalia (NRW), Armin Laschet, a tras frâna de urgență și a ordonat instituirea blocadei.
Mult prea târziu. Și de asemenea nu îndeajuns de strict, după cum s-a plâns guvernul de land din Bavaria. Deoarece locuitorii din Gütersloh pot părăsi regiunea fără a fi controlați.
Premierul landului NRW trebuia deja demult să ia o decizie clară. Se pare că a ținut prea mult cont de interesele economice din regiune. Și a făcut prea multe concesii partenerilor de guvernare din FDP, unii prea aplecați spre sprijinirea intereselor economice.
Liberalii par să pună pe primul loc în criza coronavirus bunăstarea firmelor și nu pe cea a oamenilor de rând.
Armin Laschet nu s-a folosit de criza coronavirus pentru a arăta că are o personalitate de lider. Din contră, ezită, se încurcă, dă chiar vina pe muncitorii bulgari și români de la Tönnies că ar fi adus virusul cu ei din țările lor – fără a putea dovedi așa ceva.
Toate acestea arată cât de rupt de realitate este premierul de land. El pare să nu știe cât de prost sunt plătiți de fapt angajații din fabrica lui Tönnies. Acestora nu le ajung în niciun caz banii pentru a zbura în țările de origine pentru un weekend prelungit, unde să se infecteze cu coronavirusul și să-l aducă înapoi în Germania.
Muncă de sclavi
Majoritatea muncitorilor sud-est-europeni au venit sănătoși în Germania, unde prestează muncă de sclavi pe bani puțini, așa cum ne-a confirmat un preot catolic din zonă.
Ei sunt cazați de către așa-numiții subcontractori în camere mult prea strâmte sau în case în paragină, pline de mucegai, unde acești muncitori nu au cum să nu se îmbolnăvească.
O muncitoare din România, care lucrează de mai mulți ani la Tönnies, și-a pierdut un ochi la începutul anului într-un accident de muncă. Asta după ce firma Tönnies a crescut viteza benzii pe care vine carnea ce trebuie tranșată, din cauză că nu mai avea destul personal în urma restricțiilor de circulație impuse în contextul pandemiei.
Tocmai astfel de practici trebuie interzise de autoritățile de land. Dar guvernanții regionali (precum și o parte a populației locale) dau vina pe acești muncitori străini, în loc să se angajeze pentru îmbunătățirea condițiilor în care aceștia lucrează și trăiesc. Ce rușine!
Reportaj Deutsche Welle: Locuința mucegăită a muncitorilor de la Tönnies
Niciun secret
Cu atât mai mult cu cât nu mai este niciun secret ce se petrece în industria germană de prelucrare a cărnii. Zeci de relatări ale sindicatelor sau inițiativelor civice arată deja de ani buni cum stau lucrurile.
În trecut s-au găsit puțini curajoși pentru a porni lupta împotriva puternicei branșe a cărnii și a susţinătorilor ei din lumea politică. Acești luptători pot profita acum de situaţia creată prin amenințarea transmiterii virusului în rândul populației: cel târziu în acest moment nimeni nu se mai poate preface că nu vede realitatea.
Presiunea publică și teama electoratului îi obligă pe politicieni să acționeze.
De aceea, această criză din industria cărnii va avea acum alt deznodământ decât în trecut. Până și șeful concernului Tönnies trebuie să admită că aşa ca până acum nu se mai poate.
Dar că tocmai el și managementul său, principalii vinovaţi, se prezintă acum drept mari novatori, deşi nu fac altceva decât să ţină cu dinții de funcțiile lor, este scandalos. Brusc incendiatorul se erijează în pompier, exploatatorul se pretinde a fi de partea celor exploataţi. De câți bani e nevoie oare ca să îți aduci la tăcere propria conștiință?
Domnule premier de land, nu aveți voie să permiteți așa ceva. Luați măsuri, vă rugăm, cât de urgent!
Miodrag Soric