Când ajungi pe Aeroportul Internațional din Kabul, ești întâmpinat de femeile îmbrăcate din cap până-n picioare în haine negre și maro care ștampilează pașapoartele. Acum un an, acesta era locul unde un val uriaș de oameni panicați voiau să evadeze de invazia talibanilor. Acum este un loc mult mai liniștit și mai curat, plin cu steaguri albe care flutură în briza de vară.
Dar ce se află dincolo de această poartă către o țară care a fost dată peste cap de o preluare rapidă a talibanilor? Aflăm dintr-un reportaj BBC care marchează un an de zile de când talibanii au preluat conducerea în Afganistan.
În Kabul, talibanii le-au spus femeilor care lucrau ca funcționari publici că trebuie înlocuite cu bărbați
Mesajele acestor femei sunt cutremurătoare. „Ei vor să-mi dau slujba fratelui meu”, scrie cineva pe o platformă de mesagerie. „Ne-am câștigat pozițiile cu experiența și educația noastră... dacă acceptăm asta, înseamnă că ne-am trădat pe noi înșine”, declară altcineva pentru sursa citată.
Un grup de peste 60 de femei, multe care au lucrat la Direcția Fiscală din Afganistan, s-au unit pentru a-și cere drepturile, după ce li s-a ordonat să plece acasă în august anul trecut. Ele spun că oficialii talibani le-au spus să-și trimită în locul lor rudele de sex masculin.
„Asta este meseria mea”, insistă o femeie care, la fel ca toate cele din acest grup, cere îngrijorată ca identitatea ei să fie ascunsă. "Am lucrat cu atâta dificultăți timp de mai bine de 17 ani pentru a obține acest job și a-mi termina masterul. Acum am revenit la zero."
BBC a vorbit la telefon și cu Amina Ahmady, fost director general al Direcției, care a reușit să fugă. „Ne pierdem identitatea”, se plânge ea. „Singurul loc în care o putem păstra este în propria noastră țară”, continuă aceasta.
Numele sugestiv al grupului lor – „femeile lidere din Afganistan” – le dă putere; ceea ce vor ele sunt locuri de muncă. Oportunitățile de angajare pe care le-au obținut în cele două decenii de angajament internațional s-au risipit odată cu venirea la putere a talibanilor.
Pe de altă parte, oficialii talibani spun că femeile încă lucrează. Cele care o fac sunt, în principal, în domeniul medical, în învățământ și în securitate, inclusiv în aeroport - adică muncesc în acele spații frecventate de femei.
Talibanii subliniază, de asemenea, că femeile, care dețineau cândva aproximativ un sfert din locurile de muncă ale guvernului, sunt încă plătite - deși nici pe departe atât de bine ca bărbații.
Riscul de foamete in mediul rural
Reportajul BBC își mută apoi atenția într-o zonă rurală din provincia Ghor. Scena pare idilica. Snopi de grâu auriu strălucesc în soarele unei veri în zonele muntoase centrale ale Afganistanului. Se aude un muget blând al vacilor. Noor Mohammad, în vârstă de 18 ani, și Ahmad, în vârstă de 25 de ani, continuă să-și miște secera pentru a curăța cerealele rămase pe spic.
„Anul acesta este mult mai puțin grâu din cauza secetei”, remarcă Noor, transpirația și murdăria străbătându-i fața tânără. „Dar este singurul loc de muncă pe care l-am putut găsi”, continuă acesta.
Un câmp recoltat se întinde în depărtare. Au fost 10 zile de muncă istovitoare pentru cei doi bărbați în floarea vârstei, plătiți însă cu echivalentul a 2 dolari pe zi. „Studiam inginerie electrică, dar a trebuit să renunț pentru a-mi întreține familia”, explică el. Povestea lui Ahmad este la fel de dureroasă. „Mi-am vândut motocicleta pentru a merge în Iran, dar nu am găsit de lucru acolo”, explică acesta.
„Avem nevoie de un guvern care să ne ofere oportunități. Sărăcia și foametea sunt, de asemenea, o luptă - care e mai importantă decât cea cu arme”, concluzionează Noor, în condițiile în care riscul de foamete este ridicat în două districte ale provinciei Ghor.
Guvernatorul taliban al regiunii, Ahmad Shah Din Dost, deplânge probleme Afganistanului, precum sărăcia, infrastructura proastă, lipsa accesului la îngrijiri medicale și școlile care nu funcționează corespunzător. Însă el spune că a fost închis și torturat de forțele americane, așa că nu are de gând să colaboreze cu Occidentul, pe care încă îl vede ca pe un inamic.
O elevă vedetă încă speră la un viitor luminos în țara sa
Reportajul BBC o prezintă acum pe Sohaila, în vârstă de 18 ani. „Talibanii au închis liceele”, remarcă ea, practic, despre ceva care are consecințe enorme pentru tinerele ambițioase ca ea.
Majoritatea liceelor sunt închise, la ordinul celor mai mari clerici ultra-conservatori ai talibanilor, chiar dacă mulți afgani, inclusiv membri talibani, au cerut redeschiderea acestora. „Sunt în clasa a 12-a – dacă nu absolv, nu pot merge la universitate”.
O întreb dacă poate fi Sohaila pe care și-o dorește să fie în Afganistan. „Desigur”, declară ea încrezătoare. „Este țara mea și nu vreau să merg în altă parte”.
Dar un an fără școală trebuie să fi fost greu. „Nu e vorba doar de mine, ci de toate fetele din Afganistan”, remarcă ea cu stoicism. „Este o amintire tristă...” Vocea i se stinge în timp ce izbucnește în lacrimi. „Am fost cea mai bună elevă din clasă...”