Alegerile prezidențiale de duminica trecută din România reprezintă cea mai recentă dovadă că politicienii populiști transformă sentimentul prorus în voturi. În pofida impasului în care s-a ajuns acum, nu este totul pierdut, consideră un analist britanic.
Călin Georgescu e un personaj influent pe TikTok, căruia îi place să pozeze călare sau în postura de luptător de arte marțiale. Dar el este și un ultranaționalist care îl admiră pe Putin, denunță NATO și face apel la „pace” în Ucraina în termenii Rusiei, scrie The Telegraph.
Din punct de vedere strategic, România e foarte importantă: are o graniță de 650 de kilometri cu Ucraina și găzduiește una dintre cele mai mari baze aeriene NATO.
Însă România nu este imună la tendința rusofilă a vecinilor săi Serbia și Ungaria. Slovacia este, de asemenea, ferm aliniată cu tabăra "păcii" pro-Putin, al cărei lider neoficial este Viktor Orban, premierul Ungariei.
Valul rusofil care se extinde peste națiunile Europei Centrale cuprinde și Austria și Germania, unde extremele de stânga și de dreapta converg în cererile lor pentru încetarea ajutorului militar acordat Ucrainei și reluarea aprovizionării cu energie ieftină din Rusia, scrie ziarul britanic.
Victoria lui Călin Georgescu este catalogată ca o altă victorie a unui politician pro-Putin, după cele ale lui Orban în Ungaria, Fico în Slovacia și partidului Visul Georgian în Georgia. Georgescu și-a exprimat în mod deschis admirația pentru Putin, s-a aliniat cu ideologul naționalist rus Alexandr Dugin și a criticat politica occidentală și a NATO față de Ucraina și regiune în general, scrie şi Timothy Ash, strateg senior pentru piețele emergente la Bluebay Asset Management Company, într-un articol publicat de Kyiv Post.
Cu siguranță, există în România o parte din această politică pro-rusă și anti-occidentală, întrucât oboseala față de războiul din Ucraina este răspândită în societatea românească și în multe locuri din Europa, notează el.
- Politico analizează fenomenul Georgescu: 7 motive pentru care alegătorii români sunt furioși în masă
Analizând cauzele care au dus la victoria lui Georgescu, analistul britanic remarcă puterea noilor forme de campanie electorală și de influențare politică, pericolele pe care le prezintă pentru democrație în general, precum și rolul pe care l-au jucat populismul, prăbușirea încrederii în partidele mari și coliziunea dintre viziunea liberalistă cu mediile conservatoare.
Însă nu e totul pierdut în România, subliniază Timothy Ash.
În primul rând, Georgescu și-a asigurat doar 23% din voturi în primul tur. Chiar și presupunând că voturile celuilalt candidat naționalist, George Simion, îi revin lui, Georgescu ar avea doar 37% din voturi. Adică doar o parte din cele 50% plus unu voturi necesare în scrutinul final.
În schimb, voturile combinate ale candidaților pro-UE din PSD, PNL, USR, UDMR și alții ajung la 58%. Toți, cu excepția PSD, au anunțat că o vor susține pe Elena Lasconi pentru a contracara amenințarea naționalistului extrem Georgescu.
PSD se va îndrepta, probabil, către Lasconi, pentru a-și asigura poziția într-un viitor guvern și accesul la uriașele fluxuri de fonduri structurale UE de care beneficiază România. Totuși, electoratul PSD s-ar putea să nu urmeze sfaturile conducerii partidului, întrucât tinde să provină din medii rurale, mai conservatoare din punct de vedere social, și ar putea să rezoneze la mesajele tradiționale de la Georgescu.
În al doilea rând, forța fondurilor europene în România nu trebuie subestimată. În ultimul ciclu bugetar al UE din intervalul 2021-2027, România ar urma să primească o finanțare europeană de peste 83 de miliarde de euro, cel mai mare nivel net din UE - adică 3-4% din PIB pe an, acoperind jumătate din deficitul bugetar și deficitul de cont curent.
O eventuală președinție a lui Georgescu ar deteriora relațiile cu UE și ar periclita aceste fluxuri de fonduri, așa cum a fost cazul în Ungaria vecină cu Orban.
Chiar ar risca românii prosperitatea economică a țării votând pentru Georgescu?
Totuși, unii alegători consideră că au obținut puține beneficii personale din fluxurile fondurilor structurale UE și cred că n-au nimic de pierdut.
În al treilea rând, românii nu sunt în mod deosebit proruși - numeroși soldați români au murit pe câmpurile de luptă de la Stalingrad în Al Doilea Război Mondial și în lagărele comuniste, iar pedeapsa țării pentru alianța cu Germania a fost aruncarea în pumnul sovietic în perioada 1945 - 1989, scrie analistul.
Românii, ca și frații lor etnici din Moldova vecină, se tem încă mult de o Rusie expansionistă. De remarcat că tocmai luna trecută în Republica Moldova alegeri similare UE vs Rusia s-au încheiat în cele din urmă cu o victorie pentru Maia Sandu împotriva rivalului ei care înclina spre Rusia, Alexandr Stoianoglo. Când va veni momentul votului, probabil că societatea românească se va împărți într-un mod similar dacă alegerile vor ajunge într-un duel pro-UE contra unei agende înclinate spre Rusia.
În al patrulea rând, chiar dacă Georgescu va câștiga al doilea tur de președinție, România este o democrație parlamentar - prezidențială, mai asemănătoare, probabil, cu cea din Germania, menționează analistul.
Puterile președinției sunt limitate și, având în vedere că Georgescu nu beneficiază de structura puternică a unui partid politic, pare puțin probabil să-și asigure o susținere suficientă la alegerile parlamentare pentru a putea controla guvernarea.
E posibil ca alegerile să aducă un Parlament blocat, dar în care o coaliție largă pro-UE va fi singura combinație care va asigura o majoritate stabilă. Partidele pro-UE vor refuza să participe la o coaliție cu susținătorii lui Georgescu. În calitate de președinte, acesta va complica afacerile interne și externe, dar s-ar putea să nu deraieze total orientarea României către UE și Occident.
T.D.