Cât de mare e diferența dintre vorbă și faptă în ministerul lui Anisie: Una am vorbit și alta am fumat! - Interviu

Cât de mare e diferența dintre vorbă și faptă în ministerul lui Anisie: Una am vorbit și alta am fumat! - Interviu

Educația din România este politizată ”1 milion la sută”, iar cele mai tari sinecuri sunt în inspectorate și directorate, spune Marian Staș, expertul care a demisionat din echipa ministrului Monica Anisie, după ce a constatat cât de mare poate fi ”diferența dintre vorbă și faptă” la nivel înalt, dar și cum pedalează în gol, de 5 ani, proiectul ”România Educată”, al președintelui Iohannis.

24 ianuarie 2020 – Marian Staș, expert în Educație și fost membru în grupurile de lucru organizate la Cotroceni pentru proiectul prezidențial România Educată, anunță public că intră în echipa ministrului Monica Anisie (PNL).

14 mai 2020 – ”Văd şi eu prea bine că timpurile pe care le trăim sunt complicat de gestionat, mai ales când vine vorba de Şcoală. Dar de aici şi până la frica încremenirii în proiect a diriguitorilor Sistemului e cale imensă”, scrie expertul într-un articol prin care își anunță demisia.

Decizia a stârnit stupoare în lumea celor care speră cu încăpățânare că Educația din România poate fi reformată și adusă cât mai aproape de valorile europene ale anului 2020. Dacă nici acum, cu PNL la Palatul Victoria, dacă nici acum, cu profesorul liberal Klaus Iohannis (promotorul proiectului ”România Educată”) la Palatul Cotroceni, nu se poate face reformă în sistem, atunci CÂND și cu CINE?

Acuzat că a dat bir cu fugiții fiindcă ar fi dat de greu, Marian Staș a replicat usturător: ”Eu sunt ofiţer cu grad superior al Armatei României. Colonel. În rezervă. Am depus jurământul militar. Legământ sacru faţă de Patrie. ’Jur să-mi apăr Ţara, chiar cu preţul vieţii’. Să vă intre bine în cap, tuturor celor care bateţi câmpii altfel: eu nu am dat şi nu dau bir cu fugiţii. Niciodată!

Și, atunci, de ce a plecat din echipa ministrului liberal al Educației, după ce a demarat un proiect de reformă?

Una am vorbit și alta am fumat. Iar eu nu doresc să fiu pus la butonieră (...). Asta e, ăștia sunt, astea sunt limitele. Dacă voiau să o facă cu adevărat, o făceau. Asta este diferența dintre vorbă și faptă”, subliniază Marian Staș într-un interviu acordat SpotMedia.ro, în care vorbește deschis despre proiectul său, care ar fi lovit în ”cuibul de viespi” din sistem, limitele politicienilor și ”agendele ascunse”:

Spuneți-ne mai întâi ce s-a întâmplat și cum a fost această experiență pentru dvs?

Două lucruri importante s-au petrecut, specifice și măsurabile. Peste primul am trecut, iar pe al doilea l-am așteptat, să văd cum se întâmplă.

Primul – ”una am vorbit și alta am fumat”.  La început, când am decis că mergem împreună și am bătut palma (discuția a fost între ministrul Educației și mine), am stabilit elementele tehnice. Am spus așa: Ca să facem treabă și lucrul să iasă bine, e important să îți creezi o structură pe care să o pui în subordine și pe care să o institui cu autoritate formală maximă.

Era vorba despre o echipa de tip task-force, cu 5-8-10 oameni, la un rang de tip secretar de stat și în subordinea directă a ministrului.

Eu avusesem două precedente în Ministerul Apărării (când am făcut transformarea managementului militar și managementului resurselor umane) și știam că era nevoie de autoritate executivă, decizională. (...)

Am început să lucrez sistematic. Am reușit ca în cel mai scurt timp să pregătesc materialele și, în al doilea rând, să creez contextul media pentru statementul de onoare – un politician își pune faptele acolo unde îi sunt vorbele. Dar ”una am vorbit și alta am fumat”...

https://www.facebook.com/www.edu.ro/posts/2700883696692580?__xts__[0]=68.ARD6YUB2UpRmUN8ovbHzxJA2Q_TZNb6M5PuYZvCDOqytzj2o_dfVwQ2vAzYl_daTL9RLQRxyyUXcqxCUgYuqW0Z4zVaqTVXuMStWxQORfOoFsr_2UyyZqJYsoF01M5_8C_MOTYKeUzrpVgNj0o9WQ_VgxCXs7gjyhC86CE29ZdJkAeaVhglWCbRse22VnNsC5AqaFNcEmCNQawPjZvLs86ey6JaVINIbfCPBFlW1GJeUB3vBqjL40RetaJOb-WfRIO0p91id_NDId-c8j4em1MixtV-iIloAOGN3g3LrOpR00bUKyKKGS9OxWUYrTjOy2KwL_PKhl7AqCjRBa1N7uL1AJllhq-NcNDH_GGcW1gNRgKO116sTT0gQmxEE_CtgtJVLLwkHKK_TEkLTTbWnmvHhZTUODlMmCGwBXcxGrF1fl0nLK7SsRpgAlIGmectRA9GS7qRDmx4EyRvG4mK2eNFqThIK8yfF8ALxtd4vkcypp_pEXBuS8Q&__tn__=-R

In două săptămâni documentele esențiale erau gata, după care ... S-a făcut februarie, apoi martie, aprilie, mai și consultare publică – nimic, minister-nimic. Toate, amânate.

Am spus enough is enough. Am vrut să dau semnalul că pedalează în gol procesul.

Iar gestul ca atare a generat reacții publice. Eu pe 14 mai am plecat.(...) În zece zile au și pus pe site-ul ministerului propunerea de dezbatere publică. Am vrut să atrag atenția.

Iar, în al doilea rând, eu nu doresc să fiu ”pus la butonieră”. Cel puțin un aspect care pentru mine a fost inacceptabil și de toleranță zero a fost povestea cu art.14 din acel ordin de ministru din aprilie, care spune că notările se fac cu acordul părinților și profesorilor.

A fost o chestiune pe care, dacă aș fi fost acolo, aș fi girat-o cu numele meu și eu le-am spus că nu e bine. Le-am spus așa: Gândiți-vă că un judecător cere voie inculpatului să îi pună sentința, că un medic îi cere pacientului să pună diagnosticul, că un comandant militar cere voie subordonaților să le dea ordinul.

Am și publicat atunci un articol pe Adevărul.ro și am spus: Eu cu așa ceva nu mă asociez, nu girez cu numele, legitimitatea, reputația mea povestea respectivă.

Acestea au fost faptele. Care sunt concluziile dvs? De ce nu a mers colaborarea cu guvernul PNL, de ce nu a fost implementat proiectul pe care l-ați propus și care fusese inițial acceptat?

Cred că sunt 2-3 motive. În primul rând, sunt apele subterane certe, ca în orice joc politic. Sunt agende și agende. Agende la vedere și ascunse. Evident că am dorit să sparg cât mai multe dintre agendele ascunse, iar Monica Anisie a adus în minister omul despre care știa că face treabă.

După care s-or fi întâmplat diverse...Însă a fost o lungă linie de conversații politice pentru ca eu să merg acolo, lucru pe care i-l pun în cont fără niciun fel de problemă, la fel și faptul că a dat undă verde masteratelor educaționale după 10 ani de bătut apa în piuă și, la fel, a publicat cele 1.000 de teze. Dar în materia pilotării probabil că atât poate. (...).

Pot să mai fie si alte jocuri, care să deranjeze tabloul mai larg.

E posibil să nu își fi propus să facă cine știe ce mari transformări – ”avem pandemia, o ducem la bun sfârșit”. Da, numai că notific faptul că în momentul de față proiectul prezidențial ”România educată” pedalează în gol, pentru că nu are organ efector. Iar proiectul nostru așa se cheamă ”România educată pusă în fapt” (...)

Evident, rezistența este încă puternică. Am zis: ”Înțeleg, dar nu veți muri dacă facem o breșă  de genul ăsta cu 7-8-10 școli, cu directorii care sunt de acord”. Și sunt!

Am intrat, am văzut că există aceste limite (probabil și politice, și de politici publice, și de interese cu care nu am niciun fel de legătură) pe care proiectul si gestul meu le-au dat în fapt. Pentru că arată-mi tu altă hotărâre de guvern care a stat 3-4 luni și nu au dus-o rapid la aprobare. Sunt două pagini, 5 articole, le faceau rapid!

Credeți că proiectul susținut de dvs lovește în diverse interese?

Bineînțeles, în ”cuibul de viespi”.  

Președintele Iohannis ar putea face ceva?

Când a început proiectul ”România educată”? În 2016.

Asta e. Astea sunt limitele. Dacă voiau să o facă, o făceau.

Eu am publicat cartea ”Educația și securitatea națională” în 2014. Acum este a doua oară consecutiv când Strategia Națională de Securitate conține în mod explicit Educatia. Președintele a pus acolo, în strategie, ”România Educată”.

Dar asta e, ăștia sunt, astea sunt limitele. Dacă voiau să o facă cu adevărat, o făceau. Asta este diferența dintre vorbă și faptă. Și pe toată verticala e așa.

Acesta era primul moment în care au început să se conecteze pagini scrise și gânduri cu lucruri puse în fapt. Dar asta e, mergem înainte.

Sincer, dle Staș, cât de politizată e Educația din România?

1.000%. Ba nu, 1 milion la sută!

Primele sunt inspectoratele. Zic că le desființează... Aiurea! Sunt cele mai tari sinecuri. Acolo se mânărește jocul ”big time”. Dar sunt multe altele - directoratele și o întreagă pletoră de sinecuri. Le știu și le-am văzut.

De pierdut pierdem toți, dar cine și ce câștigă de pe urma acestui ”joc” care se mânărește, cum spuneți? Bani, putere, influență politică?

E o chestie de recompensă, sigur că da. Și, în al doilea rând, de pregătire a alegerilor viitoare.

Asta a fost, de fapt, problema mea cu articolul 14 din OM, pentru că l-am suspectat: Acum nu mai dăm făină și ulei, ci dăm așa ”Nu mai lăsăm copiii corigenți, mergem pe blat și o să fie bine, n-o să fie rău, și voi ne votați. Am și scris asta.

Dar, atenție! E un teritoriu care nu e închis. E un sextet acolo, sunt 6 oameni care au puterea să facă proiectul acum, printre care premierul Orban, vicepremierul Turcan, ministrul Anisie (...).

Dar ca să se întâmple treaba asta mai e nevoie de un moment politic important: finalizarea procesului și aprobarea hotărârii de guvern. După care, ordinul de ministru care să reglementeze cadrul normativ. Aceștia sunt pașii acum.

Iar proiectul pe care il susțineți ar putea să intre în vigoare începând cu anul școlar viitor?

Bineînțeles că da!

O ultimă întrebare: Este adevărat că ceea ce nu vrem noi să facem nici măcar acum au făcut deja frații din R. Moldova?

Da, acum 10 ani! Iar asta a picat greu: ”Cum adică, să ne luăm noi notițe de la alții? Știm noi mai bine!” Am zis: Asta e...

Iar rezultatul lor e dublu. În primul rând, modelul e validat de 7-8 ani, iar în al doilea rând l-au generalizat la scara învățământului de peste Prut. Deci se poate.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇