Cum se scrie corect? Cele mai folosite structuri și expresii

Scrierea corectă este foarte importantă pentru orice persoană. Aceasta ne ajută să avem o comunicare excelentă cu oamenii din jur, de la distanță, și ne permite să folosim întotdeauna sensul corect al cuvintelor folosite. Cu toate acestea, există o multitudine de greșeli de scriere care ne pot pune în dificultate și ne pot afecta dezvoltarea, întrucât aceste reguli sunt indispensabile pentru evoluția noastră în cariera pe care o dorim. Nu de puține ori observăm în jurul nostru greșeli de scriere și ne dorim să le corectăm. Totuși, trebuie să ne asigurăm că știm cu siguranță care este întotdeauna forma corectă înainte de a atrage atenția cuiva. 

Deoarece limba română este atât de complexă, perfecționarea acesteia este foarte importantă mai ales dacă ne dorim să ne extindem aria de cunoștințe și să evoluăm din punct de vedere profesional. Până la urmă, scrierea corectă este o carte de vizită cu care ne prezentăm în societate. Limba română este foarte bogată și are diferite reguli și expresii. De aceea, trebuie să luăm în considerare care este mereu forma corectă și să o căutăm întotdeauna atunci când nu suntem siguri.

1. Cum se scrie „a fi”?

De departe, cea mai comună greșeală pe care o vedem este cea legată de verbul „a fi”. Acesta este un verb foarte uzual, întâlnit în diferite expresii din limba română. Din nefericire, formele acestuia pun în dificultate multe persoane, întrucât conjugarea acestuia poate include un singur „i” sau doi de „i”, în diferite circumstanțe. Astfel, iată cum se va scrie corect acest verb, cu exemple care să lămurească modul în care se folosește acest verb și care sunt formele sale corecte.

La infinitiv, acest verb se va scrie întotdeauna cu un singur „i”. Această formă este, de cele mai multe ori, greșită în scriere. Deși în anumite cazuri acest verb se va scrie cu doi de „i”, în funcție de mod și timp, trebuie să menționăm că din punct de vedere fonetic această diferență este sesizabilă. Astfel, pentru a scrie corect acest verb la infinitiv întotdeauna trebuie să știi ca regulă generală că se va folosi un singur „i” și să observi care este diferența de pronunțare. „A fi sau a nu fi, aceasta este întrebarea”, „A fi răbdător este o virtute”, „A fi îngăduitor cu celelalte persoane este un dar” sunt doar câteva exemple care oferă un sens acestui verb la infinitiv care nu se va scrie niciodată cu doi de „i”.

Când este vorba despre o acțiune care urmează, respectiv despre viitor, acest verb se va scrie cu un singur „i”. Formele corecte sunt „voi/vei/va/vom/veți/vor fi”, indiferent de persoana la care se va utiliza verbul în scriere sau vorbire. „Vom fi ajutați să facem cumpărăturile”, „Vei fi acasă până la apus?”, „Voi fi la cursul de matematică mâine dimineață” sunt câteva exemple sugestive.

La condițional prezent, acest verb se va scrie întotdeauna cu un singur „i”. „Aș/ai/ar/am/ați/ar fi” sunt formele corecte. „Aș fi interesat de noul set de pictură”, „Ai fi dispus să vii mâine de la ora zece?”, „Ați fi mult mai pregățiti dacă exersați cu două luni înainte de probă” sunt câteva exemple care să pună în context modul în care acest verb se folosește la modul condițional prezent. 

La condițional perfect, formele corecte ale acestui verb sunt „aș/ai/ar/am/ați/ar fi fost”. ”El ar fi fost interesat de acest curs dacă era organizat în timpul verii.”, „Aș fi fost la mare ieri dacă nu se strica mașina.”, „Ați fi fost înțelegători dacă vi se întâmpla același lucru?”, sunt câteva exemple sugestive. 

La modul conjunctiv prezent, verbul „a fi” este variabil. Acest lucru înseamnă că formele verbului vor avea rădăcina „fi”, însă se vor adăuga diferite terminații. La persoana a doua, acest verb se va scrie cu doi de „i”, după cum urmează:

• eu să fiu (fi+u): „Aș vrea să fiu ca mama la această vârstă.”
• tu să fii (fi+i): „Să fii la teatru până la ora opt.”
• el/ea să fie (fi+e): „Nu vrea să fie neînțeleasă.”
• noi să fim (fi+m): „Trebuie să fim pregătiți pentru mâine.”
• voi să fiți (fi+ți): Ați vrea să fiți selectați pentru concurs?”
• ei/ele să fie (fi+e): „El nu vrea să fie recunoscut pentru acest lucru.”

La conjunctivul perfect, „a fi” se va scrie cu un singur „i”, formele corecte fiind „eu/tu/el/ea să fi fost și noi/voi/ei/ele să fi fost. „Tu, să fi fost la vârsta mea, ai fi gândit diferit.”

La imperativ, acest verb se poate scrie cu un singur „i” sau cu doi de „i”, în funcție de sens și formă. La forma afirmativă, verbul se va scrie întotdeauna cu doi de „i” (Fii gata, start!), iar la forma negativă verbul se va scrie întotdeauna cu un singur „i” (Nu fi gălăgios!).

Astfel, aceste exemple ar trebui să lămurească dilema „Cum se scrie corect? Să fi sau să fii?”, care pune în dificultate foarte multe persoane. 

2. Când și cum se scrie „ați” sau „a-ți”?

„Ați” sau „a-ți” este o altă problemă a limbii române scrise. În acest caz, diferența de sens o face cratima, care este de obicei folosită pentru a ține locul unor litere și pentru a reduce numărul de silabe. Deși aceste două forme se pronunță la fel, se scriu diferit în funcție de modul în care sunt utilizate și de sens. Cuvintele care sună la fel, dar se scriu diferit se numesc omofone, iar acestea pot pune în dificultate multe persoane atunci când își pun gândurile pe hârtie. 

„Ați” se scrie fără cratimă atunci când ține loc de „voi” sau ”dumneavoastră”, sau mai bine spus atunci când este folosit în cazul anumitor verbe aflate la perfect compus. 

„Ați dori să completați formularul de înscriere?”

„Ați fost selectați pentru competiția din mai.”

După cum este menționat mai sus, cratima înlocuiește de multe ori diferite litere, iar aceasta este circumstanța în care vom scrie „a-ți”, cu cratimă. Se scrie cu cratimă atunci când „ți” înlocuiește un pronume, în acest caz „ție”, iar „a-ți” este întocmai forma scurtă a expresiei „a îți”. 

„A-ți pregăti discursul în avans este cea mai bună soluție către succes.”

„A-ți număra fiecare defect este inutil.”

3. Este corect gramatical să pui virgulă între subiect și predicat?

Subiectul și predicatul sunt părți de propoziție foarte importante ale gramaticii. Acestea se referă la cine face acțiunea și ce acțiune este făcută. Prin urmare, subiectul este partea de propoziție care arată cine face acțiunea (cu întrebările sugestive „cine?”, „ce?”), iar predicatul este partea de propoziție care demonstrează ce face subiectul (cu întrebarea sugestivă „ce face?”), după cum urmează:

Marius organizează biroul. 

În această circumstanță, Marius este subiectul, întrucât el face acțiunea și el organizează biroul. Pentru a identifica subiectul este necesar să adresezi întrebarea „cine organizează biroul?”, deci cine face acțiunea. De asemenea, pentru a afla care este predicatul este necesar doar să adresezi întrebarea „ce face” subiectul. În acest caz, predicatul este „organizează”, fiind acțiunea pe care Marius (subiectul) o face.

Adesea, multe persoane adaugă o virgulă între subiect și predicat, chiar dacă între aceste două părți de propoziție nu există o anumită explicație suplimentară (numită apoziție). Atunci când o explicație suplimentară despre subiect lipsește, virgula nu trebuie pusă niciodată între subiect și predicat, fiind una dintre cele mai generale reguli ale gramaticii. 

Cu toate acestea, dacă o explicație suplimentară despre subiect este oferită, aceasta va fi pusă între paranteze pentru a oferi o pauză atât în scris, cât și în timpul vorbirii directe. 

Marius, fratele meu, organizează biroul. 

Aceasta este singura circumstanță în care virgula va exista între subiect și predicat, atunci când apare apoziția, care este o explicație suplimentară despre subiectul care face acțiunea. De multe ori, persoanele care plasează virgula între subiect și predicat fac acest lucru fără să știe exact cum să izoleze o apoziție când aceasta este necesară. Prin urmare, următoarele exemple sunt greșite:

Marius, fratele meu organizează biroul.

Marius fratele meu, organizează biroul.

Marius, organizează biroul. 

Nu există prea multe interpretări despre virgula între subiect și predicat. Trebuie reținut doar faptul că virgula nu se va pune niciodată între subiect și predicat dacă o explicație suplimentară (apoziția) lipsește. Cu atât mai mult, când apoziția este prezentă, aceasta trebuie izolată între paranteze, precum o explicație care are nevoie de o pauză firească în cursul vorbirii și scrierii. 

4. Când și cum se scrie „va” sau „v-a”?

Cratima este cea care pune în dificultate multe persoane atunci când vine vorba despre scrierea corectă. Aceasta este fie adăugată, fie eliminată în multe circumstanțe, iar una dintre cele mai comune situații este utilizarea structurilor „va” și „v-a”.

Când se scrie „v-a”?

În acest caz, cratima este utilizată pentru a reduce numărul de silabe și va fi folosită forma scurtă a pronumelor „vouă/ pe voi”. De asemenea, „a” reprezintă auxiliarul perfectului compus. Astfel, „v-a” se scrie cu cratimă atunci când se sugerează o acțiune făcută pentru pronumele „vouă” și reprezintă o formă scurtă a structurii „vouă a”, „pe voi a”.

V-a căutat o zi întreagă.

V-a dat o săptămână la dispoziție.

V-a oferit cea mai bună opțiune. 

Când se scrie „va”?

Această formă, scrisă fără cratimă, se referă strict la viitor. Astfel, de fiecare dată când încerci să afli care este varianta corectă, trebuie doar să te întrebi dacă propoziția se referă la o acțiune făcută pentru cineva sau se referă la viitor. 

Va dori să păstreze această poză ca amintire.

Va cânta mâine la concert.

Va urma o perioadă dificilă pentru ea. 

5. Când și cum se scrie „ia” sau „i-a”?

Aceste două forme sunt alte două exemple comune greșelilor gramaticale care pot fi evitate cu ușurință atunci când înțelegi din ce sunt construite formele și ce sens au. 

„I-a” se va scrie întotdeauna cu cratimă atunci când se va descrie o acțiune. „I” este pronumele personal la persoana a III-a singular, care ține loc de „el/ea”, iar a este auxiliarul sugestiv pentru orice verb aflat la perfect compus. 

I-a dat în sfârșit ceea ce își dorea. 

I-a explicat regulile concursului. 

I-a pregătit cea mai frumoasă surpriză.

„Ia” se va scrie întotdeauna fără cratimă atunci când ne referim la verbul „a lua”, conjugat în diferite forme.

El ia cele mai bune note la școală. (prezent, persoana a III-a singular)

Ei se gândesc să ia câteva zile de concediu în mai. (conjunctiv prezent, persoana a III-a, plural). 

Ia telefonul! (imperativ, persoana a II-a, singular)

6. Când și cum se scrie „sa” și „s-a”?

Structurile „sa” și „s-a” sunt alte două exemple comune care pun în dificultate foarte multe persoane atunci când vine vorba despre scrierea corectă. 

„Sa” se va scrie întotdeauna legat atunci când ne referim la posesia unui anumit lucru. Pentru a afla dacă trebuie să scrii această structură fără cratimă trebuie doar să te întrebi dacă este vorba despre un lucru aflat în posesia cuiva. 

Cartea sa apare în librării săptămâna viitoare.

El este mândru de munca sa.

Mașina sa este destul de veche. 

„S-a” se va scrie întotdeauna cu cratimă atunci când ne referim la un anumit verb, o acțiune, circumstanță în care această structură va ține locul unui pronume (el/ea).

S-a trezit de dimineață.

S-a dus să se înscrie la facultate. 

S-a asigurat că va reuși. 

7. Cum poți scrie corect gramatical diferite structuri?

Pentru a scrie mereu corect gramatical este important să cauți ambele forme pentru care vrei să afli răspunsul și să înțelegi diferitele sensuri și forme. Uneori poate fi vorba despre un verb, un pronume sau alte părți de vorbire, reducerea numărului de silabe sau alte circumstanțe. De aceea, este esențial să cauți ambele variante și să observi, prin comparație și exemple, de ce și cum sunt utilizate formele. Iată, în continuare, câteva exemple comune:

Voiam/vroiam

Spre deosebire de cuvinte cu două forme, care se aud la fel, dar se scriu diferit, există anumite greșeli care se fac foarte des în cazul anumitor cuvinte care au o singură formă acceptată. Multe persoane se întreabă cum se scrie corect „voiam” sau „vroiam”, însă este important de menționat că numai forma „voiam” este acceptată. 

Sau/s-au

„Sau” se va scrie întotdeauna atunci când este folosită drept conjuncție (se referă la o comparație și poate fi înlocuită cu „ori”).

Mergem la film marți sau miercuri?

„S-au” se va scrie cu cratimă atunci când se exprimă o acțiune. („s”- pronume, „au”- auxiliarul care ajută la formarea perfectului compus).

S-au dus de multe ori la acel eveniment. 

Mai/m-ai

„Mai” se va scrie fără cratimă când se referă la luna calendaristică mai. 

În mai va fi ziua Anei.

„M-ai” se va scrie cu cratimă când ține locul pronumelui și verbului auxiliar. 

M-ai trecut pe listă?

Numai/ nu mai

„Numai” se va scrie legat când este vorba despre utilizarea drept adverb și se referă la exclusivitatea unui lucru. Poate fi înlocuit cu „doar”.

Numai el poate răspunde la această întrebare.

„Nu mai” va fi folosit când nu poate fi înlocuit cu „doar” și urmează un verb. 

Nu mai plec în vacanță.

Scrierea corectă este mai mult decât necesară pentru a comunica în mod corect și eficient cu persoanele din jurul nostru. De asemenea, scrisul poate fi considerat cartea de vizită a unei persoane, iar micile greșeli pot fi apăsătoare pentru viitorul nostru și pentru evoluția noastră, mai ales când ne referim la carieră. De aceea, este important să căutăm surse sigure din care să ne informăm corect și să fim la curent cu ultimele modificări, întrucât fiecare limbă este un element în continuă dezvoltare și creștere.