După alegerile locale, am fost invadați de știri, comunicate sau mesaje cu titluri pline de responsabilitate, mulțumiri și promisiuni. Până una-alta, ceea ce am remarcat, dincolo de faptul că încă avem politicieni care nu folosesc diacriticele în mesajele oficiale, a fost faptul că mulți nu disting între “învestit” și “investit”.
Verbele “a învesti” și “a investi” provin din latinescul “investire”, care înseamnă “a îmbrăca, a acoperi”. În limba română, cele două verbe au intrat prin filiera franceză a verbului “investir”, care are mai multe sensuri.
Două dintre sensurile lui au fost preluate în limba română prin verbul “a investi”, care înseamnă a plasa, a aloca, a cheltui un fond, un capital, diverse mijloace materiale, și prin verbul “a învesti”, adică a acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție.
Astăzi, cele două verbe se află într-o relație de paronimie, adică se scriu aproape la fel, dar au sensuri total diferite.
Alte exemple de perechi paronimice sunt: complement - compliment, orar - oral, pronume - prenume, se înserează - se inserează, a emigra - a imigra, eminent - iminent.
Cum folosim corect “a învesti” și “a investi”
Exemple:
- Directorul a fost învestit în funcție în această dimineață. - corect
- Directorul a fost investit în funcție în această dimineață. - greșit
- Mi-ar plăcea să investesc o parte din capitalul firmei. - corect
- Mi-ar plăcea să învestesc o parte din capitalul firmei. - greșit
Folosirea în contexte nepotrivite a lui “a investi”, în locul verbului “a învesti”, mă trimite cu gândul la personajele lui Caragiale. Marele scriitor clasic a folosit paronimia și lipsa proprietății asupra termenilor în limbajul personajelor sale pentru a demonstra, cu ironie, incultura acestora.
Școala de Gramatică vă îndeamnă, așadar, să acordați limbajului o mai mare atenție și să îl transformați în cea mai bună carte de vizită!
***
Articol scris de Izabela Manolache - Școala de Gramatică