Începe școala pentru cei mai mulți dintre copiii români, iar momentul este însoțit de o doză mare de suspans. Pentru unii, însă, școala a început deja și lucrurile stau chiar bine. În această situație se află și Transylvania College din Cluj, instituție care si-a creat propriul ghid de incepere a școlii, pe care îl pune la dispoziție oricărei școli aflate în dificultate în acest moment.
Astfel, s-au așezat la masă experți din zona medicală, academică, psihologie și comunicare și au pus cap la cap un set de reguli de bun simț care să-i ajute pe părinți, copii și profesori să știe ce au de făcut.
Și totuși, povestește directorul Transylvania College – The International Cambridge School in Cluj, un factor important rămâne modul în care reușesc adulții să se susțină emoțional - profesorii pe părinți, părinții pe profesori - ca să nu intre în zona de judecată, critică, frică, anxietate.
”Asta vreau și sper: cât mai multe familii și școli să reacționeze așa cum ar vrea să reacționeze copiii când vor fi mari în fața bolii, în fața provocărilor și crizelor. Să ne gândim ce mesaje le vom transmite copiilor pe termen lung”, spune Ruxandra Mercea, Director Executiv Transylvania College, într-un interviu acordat SpotMedia.ro.
Pentru început aș vrea să ne spuneți câteva cuvinte despre ghidul pe care l-ați conceput pentru începerea școlii.
Ghidul are două părți. Prima parte e cea de descriere legată de acțiuni principale și importante pentru părinți, profesori și elevi.
Partea aceasta a fost concepută atât de o echipă de comunicare, cât și de o echipă din zona academică și medicală a școlii, bazându-ne pe experiența altor școli din străinătate, cu care suntem în contact direct permanent, bazându-ne pe studii despre ce funcționează și ce nu funcționează în ceea ce privește sănătatea emoțională, mentală și fizică a unui copil și a unui adult.
În plus, cred că e foarte important să spunem că ne-am bazat mult pe principii și pe bunul simț, adică am știut că, de exemplu, dacă acasă copiii sunt într-un mediu primitor și cald, la școală vom continua să facem același lucru.
Legat de a doua parte a ghidului, am simțit nevoia unor pași foarte clari, transparenți, în ceea ce privește diferitele situații cu care ne putem confrunta când un elev, profesor sau un alt membru al personalului se îmbolnăvește sau e suspect de orice fel de răceală sau de virus.
Am apelat din nou, cum facem constant, la specialiști.
Împreună cu Răzvan Cherecheș, director Programe de Sănătate Publică, am dezvoltat protocolul și am luat în considerare ce putem să facem ca impact financiar și logistic. Am inclus în protocol și partea de testare, care presupune să ai personal specializat, care să poată să facă testarea.
La realizarea ghidului au lucrat cinci persoane, iar elaborarea sa a durat cel mult zece ore.
Credeți că ar putea fi implementat de orice școală din România? Inclusiv de cele de stat?
Cu siguranță regulile de bază ale ghidului și scenariile propuse pot fi adaptate în cazul oricărei școli de stat.
E nevoie de determinare, asumare și responsabilizare. În ceea ce privește testarea în școală e nevoie de putere de convingere la nivel local, pentru ca primăriile, de exemplu, să finanțeze testarea.
De asemenea, se poate lua în calcul ca organizația de părinți să se mobilizeze să strângă fondurile necesare pentru ca toți profesorii și personalul administrativ să fie testați în fiecare săptămână într-o școală de stat.
Nu e o sumă considerabilă, ci e o sumă care poate fi mobilizată de o școală mică sau medie.
Provocarea va fi în mediul rural, dar și acolo văd posibilă implementarea acestei măsuri cu sprijinul primăriei și consiliului local, pentru că numărul de persoane care trebuie testate este mult mai mic, deci este nevoie de bugete mult mai mici.
Cum au decurs primele săptămâni de școală din acest an la Transylvania College?
Ne-am bucurat de prezența a peste 80% din copii, ceea ce ne-a dat încredere. Miercuri, la închiderea zilei, eram la 88%, care e o cifră semnificativă de prezență în școală.
În mod normal prezența în școală anul trecut înainte de pandemie era de 90% în medie, deci nu e o diferență foarte mare.
Care au fost cele mai mari provocări?
Cele mai mari provocări sunt legate de disconfortul creat de orice pandemie la nivelul unei comunități.
Oamenii vin cu gânduri, nevoi, emoții, și e important ca directorii școlii să înțeleagă ce contribuție au în relația cu fiecare profesor și cum reușesc să îi susțină emoțional pe dascăli.
De fapt, e vorba de cum reușesc adulții să se susțină emoțional, profesorii pe părinți, părinții pe profesori, ca să nu intre în zona de judecată, critică, pedeapsă, frică, anxietate.
Cred că aceasta e cea mai mare provocare a unei comunități, inclusiv a unei școli, în această perioadă.
Ce a funcționat cel mai bine la voi și ce i-a ajutat cel mai mult pe copii să vină cu mai multă încredere la școală?
Cred că în cadrul Transylvania College a fost foarte important modul în care copiii au fost primiți de profesori: cu căldură, cu bucuria reîntâlnirii.
Am reușit să cream un spațiu în care copiii să poată să vorbească despre cum și-au petrecut ultimele luni, despre ce le-a ieșit, cât de greu le-a fost, un spațiu în care să se poată simți în siguranță.
Acest lucru cred că a venit din modul în care i-au primit profesorii și felul în care au relaționat cu ei, dar și din câteva reguli simple, clare, care le-au dat liniștire. Pentru a se simți în siguranță, toți copiii au nevoie de rutină, consecvență și reguli.
De asemenea, pentru ca profesorii să poată să-i primească bine pe copii contează foarte mult să poată controla atât propriul disconfort, cât și pe cel al copiilor, să nu îl ia personal, să aibă resurse interne să gestioneze ceea ce se întâmplă în viața lor, fie că se află acasă sau la școală.
Toate aceste lucruri au venit în urma procesului de transformare început de Transylvania College de câțiva ani în zona de wellbeing, proces prin care adulții reușesc tot mai mult să se cunoască, să se înțeleagă, să aprecieze darurile pe care le au și să își asume zona de dezvoltare.
Sunteți și mamă, nu doar director de instituție de învățământ, în aceste perioade tulburi. Cum reușiți să vă țineți în frâu tot amalgamul de emoții și trăiri pe pandemia le-a adus cu sine?
În primul rând, nu țin în frâu emoțiile, ci le conștientizez, le înțeleg și realizez că în spatele fiecărei emoții, cum ar fi frica, furia, chiar și bucuria, există o nevoie.
Îmi acord timp să mă înțeleg, să văd de unde vine furia, de exemplu, și ce pot să fac legat de nevoia care e neîmplinită.
Sunt conștientă că începutul de an școlar vine cu emoții, cu schimbări pentru copiii de acasă, iar asta m-a făcut să-mi aliniez așteptările într-o zonă mult mai realistă.
Știu că prima lună va fi cu mai multe crize din partea copiilor mei, cum ar zice poate unii părinți, și atunci înțeleg că nu e despre mine, nu e despre faptul că eu sunt o mamă rea sau că eu nu fac ceva bun.
Pur și simplu, copiii trec prin perioada asta de adaptare și au nevoie de un adult acolo, lângă ei, care să nu ia totul personal.
Ce sfaturi aveți pentru părinți?
E important să-și dezvolte resursele interne, ca să poată să își gestioneze emoțiile, nevoile și gândurile, și asta o pot face prin mai multe moduri. Una dintre modalități e să aibă cel puțin un alt adult față de care să poată să fie vulnerabili, un adult care să le dea siguranță că sunt bine și că împreună pot să treacă prin greu.
O altă zonă foarte importantă pe care părinții o pot folosi e jurnalul: să se uite la ei, să își noteze momentul în care reacționează, să înțeleagă de ce au reacționat așa și ce pot face legat de asta.
Și, nu în ultimul rând, dacă sunt într-o zonă de anxietate, frică sau furie, care deja are un alt impact asupra vieții lor, să găsească un psiholog de încredere, care să poată să îi ghideze.
De fapt, chiar dacă nu sunt în zona în care furia, anxietatea sau tristețea să aibă un impact asupra relațiilor lor, tot ar ajuta să vorbească cu un psiholog, pentru că pot să se descopere.
Punctual, ce îi poate ajuta pe părinți la întoarcerea copiilor lor la școală în pandemie?
Ce cred că ajută în orice situație e ca fiecare să se uite la ce e și ce nu e în zona lui de influență.
De exemplu, părintele nu poate influența faptul că merge copilul la școală cu alți copii. Ce poate influența e modul în care merge acel copil la școală.
Merge cu frică sau cu încredere? Cu mască sau fără? Merge gândindu-se că ceilalți copii îi vor răul sau nu?
Vine acasă într-un spațiu de siguranță, în care părinții sunt capabili să-i gestioneze emoțiile, să nu le ia personal, sau nu?
I-au fost explicate de acasă regulile, motivul pentru care ele există, că e nevoie să fie responsabil, fără să fie speriat?
Cred că pandemia ne poate ajuta pe toți să ne creștem copiii într-o cultură a responsabilității și a încrederii în ei și în familie.
Pentru că dacă încrederea e exersată în relația cu părintele, copilul va deveni o persoană care va crede că se va descurca și va găsi soluții la orice.
Un alt lucru care cred că stă tot în zona de influență a părinților este că nu pot controla ce se întâmplă în afara casei lor. Ce pot face părinții e să se uite la cum familia lor reușește să fie o familie care găsește soluții.
Credeți că pandemia va aduce și ceva bun în sistemul de învățământ românesc?
Da, cred că această pandemie va influența pozitiv sistemul de învățământ românesc. În primul rând era nevoie de un șoc mare în sistemul educațional din toată lumea, nu numai din România.
Mulți profesori și administratori de școli erau pe pilot automat și reproduceau ceva ce exista pentru că așa mergeau lucrurile.
Fără un șoc din afara contextului, foarte greu se schimbă contextul. Din acest motiv cred că crizele sunt bune.
Și noi, comunitatea de la Transylvania College, am trecut prin multe crize și le-am prețuit și valorificat la maximum, pentru că fiecare criză te ajută să schimbi contextul.
Aș vrea să mai adaug un aspect care mi se pare foarte important în perioada următoare. Ce știm e că vor apărea cazuri de Covid în fiecare școală, în fiecare comunitate, probabil în fiecare familie.
Modul în care adulții vor reacționa față de cei infectați, fie ei alți adulți sau copii, va transmite niște mesaje foarte importante, care vor rămâne în mintea copiilor toată viața lor.
Deci, dacă o școală reacționează la primul caz de Covid sau la următoarele trei cazuri de Covid cu frică, cu anxietate, copiii vor înțelege că nu sunt în siguranță.
La fel stau lucrurile și în familie. Dacă nu se vorbește cu copiii despre moarte și despre ce înseamnă boala în termeni de responsabilitate și bunătate, nu în termeni de frică, atunci copiii vor pricepe că virusul acesta înseamnă moarte.
Le va fi frică, vor visa urât, vor avea tot felul de alte reacții sau vor ajunge la concluzia că din boală nu te recuperezi. Și atunci ce vor face? Când vor fi adulți, când se vor îmbolnăvi, totul va fi generalizat ca fiind catastrofal.
Asta vreau și sper: cât mai multe familii și școli să reacționeze așa cum ar vrea să reacționeze copiii când vor fi mari în fața bolii, în fața provocărilor și crizelor. Să ne gândim ce mesaje le vom transmite copiilor pe termen lung!