Ce muncești?
Sunt antreprenor.
Cuvântul „antreprenor” poate stârni diverse reacții. Unii cred că oricine poate deveni antreprenor, alții îi invidiază pe cei care au propriile afaceri pentru posibilitatea unui venit mai mare, posibilitatea de a fi propriul șef, a avea un program flexibil, a putea inova și a crea plus-valoare mai mult decât dacă ar fi un simplu angajat.
Dar de foarte puține ori ne uităm și la reversul medaliei. Sau, mai corect spus, de foarte puține ori NE PASĂ cu adevărat și de partea mai puțin discutată a antreprenoriatului.
La 22 de ani, Florentina* din Timișoara dădea corporația pe antreprenoriat - și doi ani mai târziu eșua. „Am zis să-mi deschid ceva pe cont propriu. Dar am apucat pe această cale fără să pregătesc terenul, fără obiective clare, fără niciun plan financiar - așa că eșecul a fost iminent”, spune despre încercarea ei de a înființa și gestiona un magazin de haine second-hand. Însă a învățat multe din această experiență și cel mai important lucru a fost că nu a renunțat. A continuat să se dezvolte și să depășească provocările, iar businessul său actual se axează pe mediul digital și VR.
Cert este că antreprenoriatul înseamnă și griji constante pentru situația financiară a firmei (și, implicit, a ta și a angajaților), să te ocupi de operațiunile de zi cu zi, să rezolvi probleme cu clienți, furnizori și (eventual) angajați, să deslușești hățișul birocratic, să creezi, să înveți, să verifici, să eșuezi și să o iei de la capăt.
Mai presupune și drumuri multe, nopți cu puține ore dormite, agitație, senzația că nu știi ce este mai bine de făcut, weekenduri pierdute și un ritm agitat al vieții. Și lista poate continua. Unii antreprenori reușesc să se organizeze mai bine și, în timp, să se stabilizeze, dar cele mai mari frustrări ale lor se referă, în general, la impredictibilitatea veniturilor, la schimbările fiscale și la faptul că se simt singuri într-un domeniu care-ți dă impresia că toată lumea știe regulile - mai puțin tu. Situația lor poate fi sumarizată de vorba autohtonă: „tu centrezi, tu dai capul”.
Provocările sunt multiple și afectează toată paleta antreprenoriatului românesc: de la cei care dețin magazinele de la colțul străzii la fondatorii de startup-uri. Așa că mai sunt multe de făcut pentru a susține cu adevărat acest domeniu.
De fapt, un raport publicat de Comisia Europeană în 2020 susține că ecosistemul antreprenorial din România este în curs de dezvoltare și că, deși avem mult potențial, dinamica schimbărilor necesare în vederea promovării unei economii mai inovatoare și a societății digitale este destul de redusă.
Evaluarea Comisiei Europene indică faptul că cele mai mari bariere în calea dezvoltării sale sunt lipsa de încredere, predictibilitate și transparență, precum și accesul la finanțare, respectiv capacitatea limitată a instituțiilor de învățământ superior de a juca un rol activ în calitate de parte interesată în ecosistemul antreprenorial. În plus, comunicarea inadecvată între părțile interesate ale ecosistemului și slaba coordonare a factorilor guvernamentali de decizie încetinesc procesul de evoluție a ecosistemului.
„Fără îndoială, există insule de excelență, iar accesul la o rezervă de talente cu o educație adecvată reprezintă unul din cele mai mari atuuri ale României. Cu toate acestea, migrația creierelor, insuficientele oportunități de finanțare și cultura antreprenorială redusă la nivelul universităților necesită măsuri radicale pentru ca starea de fapt actuală să se schimbe mai repede”, arată sursa citată.
Micii antreprenori reprezintă unul dintre cele 6 grupuri vulnerabile din România identificate într-un amplu studiu realizat de Provident. Proiectul, intitulat sugestiv INVIZIBILII, arată că milioane de români fac parte din grupuri vulnerabile social sau economic și își propune să găsească soluții și să ofere o mână de ajutor acestora. Dacă ai nevoie de ajutor și cauți soluții la problemele din viața de zi cu zi, intră pe invizibilii.ro!
IMM-URILE, UN MOTOR AL ECONOMIEI CARE PERFORMEAZĂ SUB MEDIA EUROPEANĂ
Întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri) reprezintă un pilon important pentru economia României, deoarece produc peste jumătate din valoarea adăugată a ţării şi oferă cam două treimi din locurile de muncă.
Dar o analiză economică arată că, deși acest sector stă bine din punct de vedere cantitativ, din punct de vedere calitativ suntem cu mult sub nivelurile din Europa: o treime au capitaluri negative, iar productivitatea angajaţilor este scăzută, conform unui studiu al Asociaţiei Române a Băncilor (ARB), prezentat de preşedintele executiv, Florin Dănescu.
De asemenea, avem cam 29 de IMM-uri la o mie de locuitori, faţă de media europeană de 58. Comparativ, Cehia care cam 120 de IMM-uri la o mie de locuitori.
În 2018, România avea peste 430.000 de microîntreprinderi şi alte peste 50.000 de afaceri mici şi mijlocii. Între timp, numărul lor a ajuns la 530.000. Totuşi, productivitatea medie a acestor afaceri mici şi mijlocii era de 15.100 de euro, mult sub media UE, care se situa la circa 44.600 de euro, se arată într-un raport al Comisiei Europene.
Afacerile mici și mijlocii au la dispoziție instrumente de finanțare precum fonduri europene, granturi sau programe guvernamentale. Din ultima categorie face și programul IMM Invest, care a reuşit să finanţeze economia cu 55 de miliarde de lei: "La cele 55 de miliarde de lei, bani proveniţi de la instituţiile financiar-bancare, guvernul României, prin Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri (FNGCIMM), a venit cu garanţii de 44 de miliarde de lei, iar ajutorul de stat pentru cele 70.000 de companii sprijinite în cei patru ani de aplicare a programului, este de 2,2 miliarde de lei", a explicat Dumitru Nancu, șeful FNGCIMM.
Dar finanțarea IMM-urilor rămâne o problemă, deoarece doar o mică parte dintre ele beneficiază de credite bancare. Asta pentru că 34% dintre ele au capitaluri negative, deci nu se pot finanţa. În acest context, FNGCIMM urmărește să dezvolte instrumente financiare menite să sprijine IMM-urile cu capitaluri negative, recunoscând importanța acestora pentru economia națională.
REALITATEA DINCOLO DE MIRAJUL ANTREPRENORIATULUI
Dar ce ne arată aceste cifre? Ce se află dincolo de mirajul antreprenoriatului?
Este evident că sănătatea financiară a firmelor din țară este departe de a fi optimă, România situându-se pe locul doi din Europa la numărul companiilor cu capitaluri negative. Dar, mai mult de-atât, și situația financiară a patronilor de firme este adesea la fel de precară.
O mulțime de oameni, în acte antreprenori deoarece sunt deținători de companii, se străduiesc și ei, asemenea multor grupuri vulnerabile din România, să se descurce de la o lună la alta sau, în unele cazuri, de la o zi pe alta.
Devin mai degrabă contractori independenți, propriii lor angajați sau intermediari în procese mai complexe de prestări de servicii (deci în continuare angrenați în relații de muncă, doar că mai precare) și trăiesc de fapt într-o stare permanentă de insecuritate, cu un orizont de timp la fel de limitat, din multe puncte de vedere, ca și alte categorii vulnerabile, după cum se arată în cercetarea „Invizibilii” realizată de Provident.
În cei trei ani de când m-am mutat în Câmpina, al doilea municipiu prahovean, am fost martor la dispariția unor „magazine din colț” din oraș și din localitățile din împrejurime. Toate aveau 2-3 angajați și un patron care, printre altele, făcea și gestiune, căra și marfa, iar uneori mai și servea clienții. Magazinul non-stop din colțul străzii mele a dispărut aproape peste noapte. Nu a putut ține pasul cu rivalul francizat și cu supermarketurile din apropiere. Patronul unui alt magazin din împrejurimi a decis că nu mai are rost să meargă în pierdere și să-și riște situația financiară (precum și a familiei sale - aducea bani de acasă). Așa că a pus lacătul pe ușă.
Antreprenorii din România pot consulta platforma Invizibilii, unde vor găsi o serie de informații și resurse utile care îi pot ajuta în desfășurarea activității lor. Printre acestea, se numără și:
- Sprijin pentru microîntreprinderi prin Programele Regionale;
- Programul Comerț-Servicii 2023;
- Granturi IMM pentru tranziție justă destinate județelor defavorizate.
NEVOIA DE O SCHIMBARE A MENTALITĂȚII ȘI DE O EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
*Florentina, din Timișoara, despre a cărei experiență în antreprenoriat am vorbit la începutul articolului, a trecut printr-un eșec, a învățat din această experiență, nu a renunțat și acum are o afacere care merge.
Dar nu toți au mentalitatea potrivită, determinarea continuă și sprijinul adecvat pentru a putea continua după primul faliment. Nu mai puțin de 92% dintre oamenii de afaceri care au experimentat eșecul au renunțat la antreprenoriat, arată un studiu numit “Value of failure”, realizat pe baza datelor Eurostat și finanțat de Comisia Europeană, publicat în 2017. Cu toate acestea, experții spun că, în ciuda aparentei poziții nefavorabile, de fapt se află în cea mai bună poziție pentru a reuși cu o nouă afacere datorită experienței lor.
Alexandru Tănase, coordonator asociat al CITR, explica la acea vreme faptul că jumătate dintre companiile românești cu impact se confruntă cu dificultăți și piața nu generează atât de mulți antreprenori pe cât pierde. El observa că societatea și mediul de afaceri nu încurajează antreprenorii care au eșuat la început, chiar dacă eșecul este mai valoros decât pasivitatea. Majoritatea persoanelor care realizează că au eșuat din cauza propriilor greșeli se tem să încerce din nou în loc să capitalizeze pe experiența lor. Așadar, este important ca societatea și mediul de afaceri să susțină antreprenorii experimentați și să nu se grăbească să îi eticheteze ca fiind eșecuri. Ba din contră; ei sunt cei care pot crea pe viitor afaceri durabile, potrivit acestuia.
Totodată, din Barometrul Startup-urilor din România, publicat în 2019, reiese faptul că mentalitatea și teama de eșec ocupă primul loc în topul celor mai importante obstacole pentru cei care vor să înceapă și să dezvolte o afacere în țara noastră. Educația precară, impredictibilitatea fiscală și situația politică erau următoarele piedici pe listă.
CEI MAI VULNERABILI ANTREPRENORI
Deși tot sectorul de antreprenoriat se confruntă cu o serie de vulnerabilități și provocări, situația unora este mai instabilă decât a altora. Cercetarea „Invizibilii”, realizată de Provident, identifică trei categorii:
a. Antreprenorii cu afaceri mici care le asigură subzistența lor și, uneori și familiei. Există multiple forme pe care le poate îmbrăca acest mic antreprenoriat, de la magazine de cartier la mici frizerii sau diferite tipuri spații de consum/alimentație publică. Sunt tocmai categoria slab capitalizată menționată anterior, care le asigură proprietarilor o existență precară.
b. Al doilea este al antreprenorilor sociali, care din punct de vedere instituțional acționează mai mult prin intermediul asociațiilor neguvernamentale. Ei constituie, de multe ori, punți de legătură între antreprenoriatul economic și categoriile defavorizate, mare parte dintre inițiativele lor urmărind tocmai o îmbunătățire a situației acestora din urmă și a rolului lor în societate.
c. Al treilea grup este al lucrătorilor de pe platforme și freelanceri (”Gig economy”). Ei constituie un nou tip de lucrător care prestează muncă remunerată, fie sub o formă tradițională, în baza unui contract, pentru un intermediar, fie devenind la rândul său antreprenor în acte, prin înființarea unei forme juridice distincte prin intermediul căreia să poată presta servicii (PFA sau SRL, de regulă). La nivelul Statelor Unite și în Europa, această categorie era estimată în 2016 la peste o treime din totalul persoanelor cu vârsta suficientă pentru a munci.
DAR CUM E SĂ FII FREELANCER ÎN ROMÂNIA?
Este tot antreprenoriat, dar la un nivel mai mic. Și este complex, cu multe situații neprevăzute și puțin timp liber (cel puțin la început).
Iar cum cel puțin 36% din populația României a beneficiat în ultimele 12 luni de serviciile oferite prin ”Gig economy”, domeniu aflat în tendință ascendentă în contextul pandemiei și a digitalizării rapide, am vrut să aflăm mai multe despre freelancing. Chiar de la câțiva dintre ei, care ne-au descris contextul în care se află și viața lor profesională.
„Am SRL din 2023, plătitor de TVA. Și am avut PFA cu normă de venit până în decembrie 2022.
Pe calea freelancingului am apucat-o în 2017. Pentru că aveam cereri, pe partea de Copywriting și Strategie de Comunicare de la oameni care știau ce lucrez și mi-am dat seama că mi-e ușor să le ofer soluții, deși lucram full time, încă. A fost ușor și natural.
Îmi place mult să fac ordine și să am ordine în jur. Dar legile și hârțogăriile… mă enervează teribil. Prefer să plătesc oameni buni la asta decât să învăț să fac eu.
Alt bai a fost tumultul emoțional al clienților mulți și (aparent) diferiți. M-am îndrăgostit de proiectele unora și-am crezut mai mult decât au crezut ei în ele și am suferit fix cum suferi când ți-e frântă inima.
Ce NU se înțelege în România despre freelancing și ar trebui mai bine explicat? Că e antreprenoriat, în forma mai restrânsă, dar este. Și că nu e pentru toată lumea care consideră că-și dă demisia mâine și face 10.000 € în primele trei luni.
Ar fi util să nu se mai tot schimbe legi și procente și să ne lase să producem rezultate pentru clienții noștri, ca ei să facă bani, ca toți să susținem economia. Și să se comunice în limbaj mai clar despre ce e antreprenoriatul și despre ce NU e. Și… musai, să învățăm să lucrăm cu avocați ca să avem contracte și acte corect făcute.
Cel mai mult la freelancing îmi place că pot să mă organizez singură, cum vreau și că am șansa să descopăr afaceri mici și medii din țara noastră - și nu numai.”
Claudiu Jojatu (Milk&Cookies.Studio)
„Am SRL plătitor de TVA, domeniul de activitate fiind marketing digital și lead generation pentru B2B tech.
În 2013, după ce nu mai îmi luasem salariul de câteva luni de la fostul angajator, am vrut ceva mai bun de la muncă. Am vrut libertatea de a lucra pe proiectele în care cred, cu clienții în care cred, de oriunde din lumea asta largă, făcând mai mulți bani ca angajat. Așa am îngroșat rândurile freelancerilor din România.
Cea mai mare provocare a fost legată de partea de administrare a businessului. Facturi, contracte, trimis acte la conta, managementul colaboratorilor. Din fericire, venind din vânzări, nu am avut aproape niciodată probleme cu fluxul de clienți și cel financiar.
Aș vrea să se discute mai mult că freelancerul este un business care trebuie să adauge valoare clientului și care trebuie să facă profit, la fel ca orice alt business. Freelancerul NU este un angajat.
Mi-aș dori ca în România să avem parte de mai multă educație antreprenorială și financiară.
Cel mai mult la freelancing îmi place libertatea de care vorbeam mai sus.”
„Am SRL și furnizez servicii de PR și comunicare.
La scurt timp după debutul pandemiei, colaborarea pe care o aveam cu o agenție din UK s-a redus considerabil, pentru că multe din proiectele organizate în offline au fost puse pe pauză. Incertitudinea din acea perioadă mi-a oferit un timp de respiro, în care mi-am reevaluat capacitățile și opțiunile, și mi-a dat impulsul care-mi lipsea să pornesc pe cont propriu.
Echilibrul dintre viața personală și cea profesională a avut mult de suferit, cel puțin la început, când eram dispusă să lucrez peste ‘program’ pentru a realiza tot ce mi-am propus. În timp, simțind că sunt aproape de burnout, am apelat la coaching și am mai făcut ordine în priorități, căutând în paralel metode extra de eficientizare a muncii.
O altă provocare a fost delegarea unor sarcini către alți colaboratori. Din dorința de a avea control asupra fiecărui aspect și de a nu greși, preferam să mă ocup eu de tot. M-am convins repede că ziua pentru freelanceri tot 24 de ore are și am început treptat să deleg, iar când am văzut că asta înseamnă mai mult timp investit în dezvoltare, am renunțat chiar și complet la a face personal unele task-uri.
Freelancing-ul NU înseamnă că oferi ‘free of charge’, ești ‘free to talk at all times’, sau ai prea mult ‘free time’. Aș explica mai bine că munca noastră trebuie apreciată la adevărata ei valoare și i-aș încuraja pe cei din breaslă să nu se autosaboteze, pentru că e ușor să cazi în capcana sindromului impostorului. În același timp, aș întări limitele în ceea ce privește când și cum poți fi abordat pentru a oferi consultanță (de multe ori neplătită).
O educație timpurie pentru a dezvolta spiritul antreprenorial și gândirea laterală, un cadru legal mai ușor de descifrat, axat pe susținere, nu sancționare, și fonduri alocate pentru dezvoltare - ar fi unele dintre lucrurile foarte utile pentru noi, în România.
La freelancing îmi place atât libertatea creativă pe care mi-o oferă, putând să-mi aleg clienții, precum și genul de campanii pe care le propun spre implementare. Am ocazia astfel să cunosc multe start-up-uri ambițioase, cu povești inspiraționale, de la care am mereu de învățat. Apreciez de altfel și toată experiența de (micro)business pe care am acumulat-o într-un timp relativ scurt; îmi permite să rezonez mai bine cu cei cu care lucrez, pentru că avem provocări similare.”
„Ofer servicii de comunicare digitală, strategie și copywriting cu SRL.
Am făcut pasul spre freelancing în 2020, în plină pandemie și criză. A fost a treia încercare și cu noroc. În principal pentru că îmi doream și simțeam că sunt pregătită să fac lucrurile pe cont propriu, am avut avut acest simț antreprenorial de mică, nu am suportat niciodată ierarhiile și nedreptatea și mi s-au testat și validat o mulțime de idei, dar numai după ce mi-au fost împrumutate (adică furate). În același timp, înainte să fac pasul acesta, au tot venit clienți către mine, fapt care mi-a dat multă încredere că se poate.
În cazul meu, partea financiară nu a fost o provocare atât de mare, în perioada pandemiei nu prea am ieșit din casă, astfel că am avut suficient timp să mă reglez financiar, fără cheltuieli prea mari în afara celor absolut necesare, precum chirie, mâncare și facturi. Mai degrabă, am resimțit ca provocări self management-ul, să pun limite sănătoase în muncă, să delimitez munca de viața personală, să mă relaxez literalmente post burnoutul din postura de angajat, să nu mă panichez dacă nu mă sincronizez cu un client. A fost un tumult mai mult emoțional în cazul meu.
Despre freelanceri mi-ar plăcea să se știe că suntem oameni serioși, nu fugim de responsabilități, plătim taxe, purtăm mai multe pălării în cadrul businessului și înțelegem, poate, mai bine mediul antreprenorial și că ar trebui să existe o piață mai bine reglementată și cu mai multe beneficii.
Cât despre ce trebuie îmbunătățit… Mai are sens să menționez regimul fiscal, taxele și schimbările care ne afectează? Dificultatea de a te susține în ritmul acesta? Mai multe beneficii pentru cei ca noi, care susținem, totuși, economia locală cu resursele pe care le avem. E necesar un ecosistem gândit și pentru noi. Freelacingul nu e musai totuna cu antreprenoriatul (deși se pot întâlni) și atunci simt nevoia de condiții de existență ușor diferite.
La munca mea îmi place flexibilitatea de a-mi face programul după cum mă simt mai eficientă, autonomia și puterea de decizie asupra timpului meu. Faptul că am atât cât muncesc, că pot să aleg oamenii cu care lucrez, că am atâtea posibilități, că am tehnologia de partea mea și pot folosi diverse tool-uri care să îmi automatizeze munca fără să fie nevoie să conving vreun manager că e util.”
„Mi-am pierdut locul de muncă full-time în februarie 2019. Și mi-am înființat un PFA - doream să lucrez online la pasiunea mea: scrisul.
În viața de freelancer am avut parte de toate provocările la care vă puteți gândi. Dar am trecut peste ele cu răbdare, perseverență și mulți peri albi. Și cu dorința de a face asta până la final de viață.
Mi-ar plăcea să se înțeleagă că și asta e tot muncă, necesită competențe și abilități - ba, mai mult, perfecționare continuă. Nu este o muncă ușoară sau bani necinstiți.
Ar fi util ca statul să ne fie alături, nu împotrivă. Experiența ca freelancer nu se pune ca vechime, taxele sunt din ce în ce mai mari și devine mai eficient să fi angajat decât freelancer.
Dar chiar și așa, cel mai mult la freelancing îmi place flexibilitatea pe care o am: program, locație, clienți, proiecte.”
*Numele a fost schimbat pentru a-i proteja identitatea