România se numără printre țările din Europa Centrală și de Est care au reușit să treacă de ”capcana venitului mediu”, atingând statutul de economie cu venituri ridicate, arată raportul Greater Heights: Growing to High Income in Europe and Central Asia al Băncii Mondiale.
Din 1990, 10 țări europene care au făcut parte din blocul economiilor comuniste au reușit să intre în clubul țărilor cu venituri ridicate: Croația, Cehia, Estonia, Ungaria, Lituania, Polonia, România, Slovacia și Slovenia. La acestea 10 se adaugă Grecia, Malta și Portugalia.
Potrivit raportului, țara noastră este cea mai recentă care a făcut pasul în acest grup, în 2019, grație faptului că România a beneficiat de o combinație de reforme structurale, integrare europeană, investiții și dezvoltare de capital uman care au reușit să accelereze ritmul de convergență cu țările aflate deja în clubul țărilor cu venituri ridicate.
Alte țări din Europa continuă să fie prinse în capcana venitului mediu, printre acestea numărându-se Rusia, Turcia, Muntenegru, Kazahstan, Serbia și alte câteva țări. În ceea ce privește Republica Moldova, țară candidat la aderarea la Uniunea Europeană, aceasta înregistrează un ritm puternic de convergență, mult peste cel al altor țări europene din Balcani sau din Caucaz având în vedere punctul de pornire.
Notă: Pentru a atinge pragul de țară cu venituri ridicate, PIB-ul brut pe cap de locuitor dintr-o țară trebuie să depășească 14.000 de dolari.
Factorii esențiali ai succesului economic al României
Raportul Băncii Mondiale identifică mai mulți factori care au contribuit la intrarea României în acest grup:
- Integrarea în Uniunea Europeană – Procesul de aderare și apartenența la UE au determinat un val de reforme (legislative) ce au aliniat economia la standardele țărilor dezvoltate (restricții și bariere mai puține pentru afaceri), au rezultat într-un val semnificativ de investiții străine, în timp ce accesul la fonduri structurale au susținut dezvoltarea infrastructii și modernizarea economiei. La această tendință au contribuit inclusiv banii tot mai mulți împrumutați de pe piețe care au fost introduși în economie și în veniturile populației și au stimulat cererea de bunuri și servicii.
- Creșterea productivității și a investițiilor – România a trecut printr-o transformare a economiei bazată pe investiții inițiale și apoi pe adoptarea și difuzarea tehnologiilor străine. Companiile de pe piețele dezvoltate au investit în România, unde mediul în care companiile fac business a ajuns să fie cât de cât aliniat condițiilor din piețele dezvoltate. Totodată, potrivit modelului „3i” al Băncii Mondiale (Investiție – Infuzie – Inovație), România a progresat la un model care integrează eficient capital și know-how străin, inclusiv printr-o bază locală solidă de specialiști.
- Expansiunea piețelor și comerțului – România a devenit o destinație atractivă pentru lanțurile globale de producție, odată cu globalizarea și cu mutarea lanțurilor de aprovizionare dinspre Vest spre Estul Europei, țara noastră dezvoltându-și sectoarele industriale tradiționale cu valoare adăugată mare și dezvoltând zona de servicii (IT). Totodată, economia românească a oferit mult timp unul dintre cele mai competitive raporturi dintre costul forței de muncă și productivitatea muncii din Europa, atrăgând atrage firmele și investițiile străine, populația păstrându-și apetitul și predispoziția ridicată pentru consum. Ca exemplu, vânzările pe cap de angajat au crescut cu procente de 3% în România și Polonia, ritm superior multor țări prinse în capcana venitului mediu. În același timp, integrarea în UE a deschis noi piețe pentru exportatori.
Marii factorii care ne deosebesc atât de țările avansate, cât și de țările din categoria în care abia am intrat
În ceea ce privește factorii care ne deosebesc de țările dezvoltate, raportul Băncii Mondiale face trimitere la cheltuielile cu cercetarea și dezvoltarea (R&D), care în România se află la capătul negativ al distribuției, la aproximativ 0,5% din PIB.
Totodată, alți factori negativi sunt reprezentați de calitatea infrastructurii și insuficiența ei (deficit de infrastructură), precum și difuziunea dezvoltării în marile centre urbane, în timp ce anumite regiuni sunt rămase în urmă din punct de vedere economic și deconectate de oportunități (factorul mobilitate).
În același timp, calitatea instituțională, dinamismul mediului de afaceri și adoptarea tehnologiilor continuă să reprezinte factori care ne țin în urmă, cu toate că există un grad semnificativ de convergență (îmbunătățire).
Citește integral articolul Cum și de ce a evitat România capcana venitului mediu. Sursele de succes ale României și factorii care ne deosebesc de țările dezvoltate pe Curs de Guvernare.