Gestionarea crizei sanitare rămâne misiunea centrală în 2021, fiindcă este vorba de sănătate publică, de viața oamenilor. De altfel, sănătatea publică devine, nu numai în Romania, o chestiune de siguranță națională.
Desi mizăm acum pe vaccinuri, situația va fi extrem de dificilă o bună parte din an. În continuare sistemul medical va fi prima redută de luptă și rezistență și trebuie toți, ca cetățeni responsabili, să respectăm reguli pentru a ne proteja, pentru a proteja pe alții, pentru a arăta respect față de medici, personalul medical în general.
Vaccinarea cetățenilor este un proces care va dura și nu este simplu, nici logistic și nici organizatoric. Este nevoie de reguli și disciplină. Cetățenii trebuie să creadă în vaccinuri, în această armă de luptă.
Dacă vom ajunge la peste 60% rata de vaccinare se va putea spune că am trecut Rubiconul. Un asemenea prag nu ușor de atins, va influenta starea de spirit generală, către optimism, va ajuta redresarea economică.
Crearea vaccinurilor demonstrează că trebuie să avem încredere în știință. Proiectul Manhattan a durat cca 6 ani, programul Apollo cca 10 ani, iar crearea de vaccinuri contra Covid-19, cu timpul alocat testelor absolut necesare, a durat mai puțin de 1 an – este o extraordinară realizare a științei medicale.
Covid-19, un “alien” pe care îI vom învinge
Să ne gândim la un contra-factual: să ne fi anunțat specialiștii epidemiologi că obținerea de vaccinuri vă dura 4-5 ani. Vă imaginați disperare, dezordine, anomii sociale de amploare.
De aceea trebuie să apreciem realizarea vaccinurilor la scara istoriei, pentru viețile noastre. Covid-19 este un “alien” pe care îI vom învinge. Dar va trebui să ne înarmăm pentru alte “invazii”, posibile pandemii în viitor.
Din păcate, omul a fost agresiv în relația cu natura, să ne gândim, de exemplu la distrugerea pădurilor ce se poate observa și în România. Iar acum suferim o ripostă din partea naturii, un backlash, inclusiv prin virusuri ce pot fi letale.
Nivelul PIB de înainte de debutul pandemiei se va atinge probabil la început de 2022. În 2021 PIB-ul va creste, dar nu mă încumet să avansez o cifra. Sunt încă multe imponderabile ce pot duce creșterea într-un interval de 2,5-4,5%.
Pandemia și criza economica afectează PIB-ul potențial, îl mută pe altă traiectorie, cu efect asupra dinamicii economice și cu mutații structurale, pe piață muncii.
Problemele cheie ale anului 2021
Este bine că avem guvern cu atribuții depline. Și cu cât vom avea un buget aprobat mai repede cu atât mai bine. În opinia mea, bugetul public trebuie să găsească răspunsuri la probleme cheie și să aibă linii de proiecție între care :
- Asigurarea în continuare de resurse pentru lupta cu pandemia și pentru sprijinirea economiei - așa numite cheltuieli one-off/temporare, ce sunt parțial finantabile din resurse europene. Aceste cheltuieli este de prezumat că nu vor fi totuși la dimensiunea din 2020.
- Începutul unei corecții macroeconomice, care pentru a nu stopa redresarea, trebuie să fie graduală, să se întindă pe câțiva ani. Și un deficit de 7% din PIB în 2021 este obiectiv ambițios în circumstanțele complicate din 2021.
- O colectare mult mai bună a veniturilor fiscale pentru a permite reducerea deficitului, în conjuncție cu restructurare de cheltuieli. În acest scop, lupta cu evaziunea fiscală și cu optimizări fiscale neloiale (tax avoidance) este esențială.
- Absorbție masivă de resurse europene, care să atenueze efectul contracționist al necesarei corecții macroeconomice.
- Accent pe sectoare economice cu efecte de antrenare mari, investiții publice.
- Atenție mare la sănătate și educație, domenii mult timp neglijate ca finanțare și nu numai.
- Să ținem cont de conditionalități impuse de accesul la Fondul european de redresare și reziliență, care reclamă transformarea economiei (ecosustenabilitate, digitalizare). Aici avem de pus în relație deziderate naționale cu cele la nivelul UE.
Trebuie evitate presiuni mari pe moneda națională
Cu un program credibil de corecție macroeconomică, cu absorbție intensă de fonduri europene, se va asigura finanțarea deficitului și refinanțarea datoriei publice în 2021 la costuri sub control, vor fi evitate presiuni mari pe moneda națională.
Evitarea unei deprecieri brutale a monedei naționale ar menține și inflația la cote rezonabile, ce are importanță pentru puterea de cumpărare a cetățenilor, ar descuraja convertirea leului în euro.
Merită să stărui asupra a ceea ce numesc “chestiunea macroeconomică a utilizării fondurilor europene”, care este subestimată din cauza unei teze simpliste: că banii europeni apar pe ambele laturi ale bugetului public – venituri și cheltuieli.
Toți cetățenii și firmele să platească
Se neglijează că ceea ce contează pentru atenuarea efectului contracționist al corecției este injectarea masivă de resurse suplimentare în sistemul economic.
Adică, să zicem, la momentul t1 și t2 (anii 2021 și respectiv 2022) să avem absorbție în creștere considerabilă față de t0 (anul 2020). Această injectare de resurse suplimentare, din bugetul multianual al UE și din Fondul de reziliență și redresare, îmbină efecte cantitative cu efecte calitative.
Corecția macroeconomică (reducerea deficitului bugetar) trebuie să aibă în vedere atât restructurare de cheltuieli cât și venituri fiscale/bugetare în creștere.
Regimul fiscal trebuie să fie transparent și echitabil. Toți cetățenii și firmele să platească – să se elimine portițe (loopholes) care fac regimul fiscal inechitabil. Să nu se tolereze evaziune fiscală, cât și optimizări fiscale incorecte (tax avoidance), rente necuvenite.
Trebuie să avem o economie cât mai solidă
Corecția bugetului public contează mult pentru politica BNR de sprijinire a economiei prin instrumentele pe care le are –monetare și macroprudențiale. Este nevoie de un policy-mix echilibrat care să pornească de la faptul că principala cauză a dezechilibrelor macroeconomice structurale mari la noi este în zona fiscală, bugetară.
Consolidarea bugetară în 3-4 ani ar crea premise pentru intrarea în Mecanismul Cursurilor de Schimb (MS2) și Uniunea Bancară, apoi în zona euro. Pentru asemenea obiective trebuie să avem o economie cât mai solidă, competitivă.
În politica bugetară trebuie să avem în minte pericolul non-liniarităților, care poate invalida teza că într-o perioadă cu rate de dobânzi scăzute pe piețele financiare se pot practica deficite mai mari, accepta datorii publice crescute. Este o teză susținută pentru cazul economiiilor avansate, ale căror bani centrale emit moneda de rezervă.
Situația celor mai multe economii emergente este însă diferită. Dacă impactul unui șoc precum pandemia este de amortizat, pe termen lung există riscul ca o creștere economică să nu fie peste rata de finanțare a deficitelor (rate de refinanțare a datoriilor). Mai ales că România nu este în zona euro și avem deficite structurale mari.
Articol scris de Daniel Dăianu, academician, președinte al Consiliului Fiscal. Textul face parte dintr-o suită de răspunsuri solicitate de SpotMedia.ro.