Nicio țară din Uniunea Europeană nu și-a văzut forța de muncă micșorându-se mai mult ca România, dar datorită unei economii care crește treptat și unei injecții de miliarde de euro de la Bruxelles, acest lucru se schimbă.
De la aderarea la UE în 2007, populația României a scăzut cu peste 11%, ajungând la 19,3 milioane de locuitori. Muncitorii slab calificați au fost cei care au început exodul din ceea ce a fost odată una dintre cele mai sărace țări ale UE către locuri de muncă mai bine plătite în statele membre mai bogate, scrie Bloomberg.
Acum, însă, România urmează să primească peste 80 de miliarde de euro din programul UE de redresare pandemică și de la buget, aproximativ o treime din această sumă fiind alocată pentru infrastructură în următorii cinci ani.
Din cauza volumului mare de muncă, oficialii caută să sporească forțele locale cu până la 10%, atrăgând aproximativ jumătate de milion de muncitori din țări asiatice, cum ar fi Bangladesh și Nepal.
„Riscul de a pierde banii este foarte, foarte mare. Vom avea nevoie de câteva sute de mii de muncitori în plus”, a spus Cristian Erbasu, care conduce o asociație a firmelor de construcții.
Lipsa forței de muncă arată o tendință care a afectat aproape toată partea estică a UE, care este mai săracă. Având dreptul de a trăi și de a lucra în orice țară din lume, milioane de oameni au plecat.
Acest lucru a dus atât la un exod al creierelor, cât și la un șomaj record. De asemenea, le-a oferit oportunități oamenilor din țări mai sărace din afara UE de a veni și a prelua slujbele celor care muncesc acum în țări precum Italia și Germania.
În multe țări foste comuniste, aceste goluri sunt în mare parte umplute, cel puțin temporar, de cei care fug de invazia Ucrainei de către Rusia, unde distrugerea provocată de armata președintelui Vladimir Putin a alungat milioane de oameni din casele lor și a forțat alte milioane să plece din țară.
În Polonia, peste 370.000 de ucraineni au fost angajați de la începutul războiului, potrivit ministrului Muncii, Marlena Malag. Și companiile cehe au angajat 100.000 de ucraineni.
Dar România a beneficiat mai puțin. Pentru că limba este o barieră - româna este limbă latină, nu slavă - doar câteva mii de ucraineni au rămas. Ceilalți au plecat în alte state.
Românii nu vor să se întoarcă
În schimb, România s-a îndreptat către muncitori precum Santi, un tânăr de 24 de ani din Nepal. A ajuns anul trecut la București cu un contract pe trei ani și acum primește 750 de euro pe lună izolând clădiri în capitala României. Spune că banii sunt suficienți pentru a-și întreține și părinții și cele două surori mai mici.
„Trimit cel puțin 300 de euro acasă în fiecare lună. Îmi place în România. Voi încerca să-mi prelungesc contractul cu cel puțin trei ani”, a spus Santi.
Afluxul de muncitori din țările mai puțin dezvoltate subliniază și o altă tendință economică: convergența României cu țările mai bogate din UE.
Al doilea cel mai sărac stat din UE la momentul aderării, acum 15 ani, România a depășit anul trecut Letonia, Slovacia și Grecia, la PIB-ul per capita raportat la puterea de cumpărare, ajungând la 73% din media UE, o creștere cu aproape 50%. Salariul mediu net s-a cvadruplat în acest interval, ajungând la 900 de euro pe lună.
Deși sunt semnificative, aceste îmbunătățiri sunt încă insuficiente pentru a-i ține pe muncitorii români acasă. Până la 100.000 de români pleacă în fiecare an, potrivit Eurostat. Nici sărăcia persistentă din zona rurală nu ajută, a declarat Daniel Dăianu, fost membru al conducerii băncii centrale.
„Încă avem discrepanțe mari între regiuni și condițiile de viață nu s-au îmbunătățit peste tot în măsura în care să convingem oamenii să nu mai plece sau să se întoarcă. O mare parte din forța de muncă nu se va întoarce”, a spus el.
Cu un șomaj care este în prezent de 5,2% - nu departe de un nivel record - nevoia de muncitori calificați a determinat creșterea salariilor. Decalajele cele mai mari sunt în servicii, ospitalitate, agricultură și construcții, a spus Ministerul Muncii într-un răspuns la întrebările Bloomberg.