Aurica Sereny, Președintele Asociației Producătorilor de Mobilă din România (APMR), a vorbit într-un interviu despre problemele cu care se confruntă producătorii de mobilă din România, dar și despre măsurile prin care statul și Romsilva ar putea să sprijine industria națională de mobilă.
1. Care sunt problemele cu care se confruntă astăzi industria mobilei din România? Depășirea momentului critic al pandemiei a fost de natură să relanseze producția și vânzările?
Industria de mobilă se confruntă cu mai multe probleme, dar cea mai importantă este problema crizei de lemn și a prețurilor foarte mari la materiile prime lemnoase, care depășesc cu mult prețurile din Europa, prețurile pe plan internațional.
A doua problemă care a apărut în perioada de criză este creșterea prețurilor la utilități, la celelalte materii și materiale. O problemă la fel de gravă este aceea a lipsei forței de muncă. Deci, industria mobilei în perioada aceasta, nu putem să spunem că merge bine. Adică, producția a scăzut, din păcate, în ultima perioadă.
Asta arată datele statistice, deși există comenzi, adică este o mare problemă să ai comenzi și să nu poți să le faci pentru că ori nu ai materie primă cu care să le faci sau prețurile materiei prime sunt foarte mari și nu îți permiți să realizezi produse și să ieși în pierdere, să le vinzi în pierdere și să intri in faliment. Iar o serie de firme duc lipsă de forță de muncă, pe care o învață, o pregătesc și după aceea pleacă în străinătate unde câștigă mai bine în acest sector decât în România. Știți că prețurile la utilități au crescut foarte mult și acesta este un aspect care a agravat situația.
2. Industria deplânge lipsa de lemn suficient pe piață. Cum a ajuns acest lucru să devină o problema atât de gravă într-o țară care are un disponibil mare de lemn?
Sunt mai multe probleme care au determinat acest lucru. În primul rând, după cum probabil știți și dumneavoastră, mass media a lansat o serie de idei mai mult sau mai puțin reale. De exemplu, o expresie pe care o folosesc foarte mulți este aceea că se defrișează 3 hectare de pădure pe oră. Mi se pare o aberație și as vrea să se și verifice, unde se întâmplă acest lucru, pentru că nu este posibil așa ceva. Pot să vă spun că după inventarul forestier național care s-a făcut, a rezultat că în ultimii ani suprafața forestieră a crescut, iar volumul de lemn care este în pădure este cu peste 133 de milioane de metri cubi mai mare decât la inventarul forestier anterior.
Deci, ca atare, aceste date care sunt reale și sunt făcute în cadrul unui studiu realizat cu experți străini dovedesc acest lucru. Nu înțeleg de ce, cei care lansează și discută nu se și documentează așa cum trebuie. Acum vreo două săptămâni, chiar ministrul mediului, domnul Tánczos Barna, a spus că este o aberație ce se spune cu aceste defrișări.
În primul rând, termenul pe care îl folosesc nu este corect, știți ce înseamnă defrișare? Defrișare este atunci când se taie o pădure și se schimbă destinația, adică nu va mai fi nici în viitor pădure, va fi, de exemplu, teren agricol. Ceea ce nu se întâmplă, din contră, suprafețele de pădure cresc, pentru că se împăduresc și în zone unde au fost poieni, sunt zone unde nici agricultura nu prea merge și acolo au loc mai mult împăduriri, tocmai pentru a ajuta mediul. Deci aceasta este o problemă de percepție din mass media.
A doua problemă, după cum știți, există un infringement de la Comisia Europeană, tocmai pe datele care au rezultat din inventarul forestier, care nu a fost validat de Academia Agricolă și Silvică sau de Institutul de Cercetări, în care s-a spus că tăierile legale sunt de 18-19 milioane și tăierile ilegale sunt de circa 20 de milioane.
De fapt, este vorba de lemnul dispărut, care cuprinde și lemnul mort, lemn care nu se mai regăsește în inventar. Este o cu totul altă idee si datele respective nu știu cât au fost de valide. Eu știu și am participat la mai multe întâlniri în care au fost dezbateri pe tema asta și Ministerul niciodată nu a validat aceste date. Dar, domnul ministru Costel Alexe, cum a venit ca ministru, pe baza informațiilor date de agențiile acestea de mediu, a lansat această idee. Și de aici e foarte greu, când un ministru spune, fără să verifice ceea ce spune, e foarte greu să combați acest lucru. Și, din această cauză, în ultima perioadă, ministerul a fost nevoit să dea mai multe ordine, ordinul 1941, 1946 și 1947 prin care se prevăd o serie de reguli privind amenajamentele silvice. Și, prin aceste ordine, chiar o serie de amenajamente, care au fost aprobate prin ordin anterior, ar trebui revizuite.
Ca atare, s-a scos mai puțin lemn la licitație. Chiar și la ocoalele silvice, cele care aparțin de Romsilva, s-ar putea scoate mai mult lemn, dar sunt o serie de probleme la ocoale privind aceste amenajamente silvice. Sau, din ele fac parte și Natura 2000, și de aceea sunt probleme. Am fost la mai multe discuții cu Romsilva și ei au spus acest lucru, deci Romsilva ar putea să exploateze, posibilitatea pădurii este de 13 milioane de metri cubi pe an.
Dar, în bugetul aprobat de consiliul de administrație pentru acesta an, se regăsesc numai 9 milioane de metri cubi pe an. Și anul trecut s-a exploatat puțin, pentru că sunt firme care participă la licitație, care au participat la licitație, dar nu au exploatat pentru că au cumpărat cu prețuri foarte mari și au rămas neexploatate 1,5 milioane de metri cubi. Ca atare, a început să se creeze lipsa de lemn. Apoi a început și războiul, care a accentuat acest lucru. Știți că se importa din Belarus, Ucraina, Rusia cea mai mare parte a lemnului, în special de firmele mari, pentru industrie. Ceea ce nu se mai poate în prezent, din cauza condițiilor.
Acești factori au influențat foarte mult lipsa de lemn. Pe de alta parte, anul trecut a fost și atunci o lipsă de lemn, a crescut foarte mult prețul, inclusiv pe piața europeană, din cauza cererii mari din America, unde au fost multe probleme, taifunuri, furtuni, iar la ei casele se construiesc cel mai mult din lemn. A fost nevoie mare de cherestea, care s-a adus din Europa, inclusiv din România, care este un mare exportator de cherestea. Deci, s-a creat așa o cerere pe piața mondială și firmele au găsit imediat posibilitatea de a exporta pe piețele respective.
Dar, în prezent, astea sunt problemele cu care se confruntă industria: prețuri foarte mari, prețurile la licitația pe picior au crescut și de 2,5 ori, dar la mobilă este foarte greu, se circulă din mână în mână până găsesc ce le trebuie și există o nemulțumire din partea firmelor că statul nu are grijă, așa cum se practică în alte țări.
De exemplu, în Polonia, se încheie contracte cu firmele din zonă, la prețurile din anii anteriori, corelate cu rata inflației. Nu așa cum fac cei de la Romsilva și cum ni s-a povestit, că dacă la o licitație se obține un preț mare, după aceea trebuie să se pornească de la acel preț de licitație, ca dacă nu, vor avea probleme cu Consiliul Concurenței. Este o aberație, nu se poate așa ceva.
Acest lucru face ca la noi să fie o degringoladă totală privind prețul lemnului. Noi cerem ca producătorii de mobilă să fie sprijiniți așa cum cere Codul Silvic. În Codul Silvic este articolul 60 care spune că au drept de preempțiune la asigurarea de masă lemnoasă din pădurile proprietate a statului la ofertă și în condiții egal de preț.
Dar nu-și pot exprima acest drept de preempțiune din două considerente. La licitațiile electronice, dreptul de preempțiune trebuie să și-l anunțe dinainte și atunci intervin ceilalți și se tot majorează prețul și producătorii de mobilă renunță. Deci ei ar trebui să își prezinte dreptul de preempțiune la sfârșitul licitației, dacă le convine prețul respectiv la care s-a ajuns. Așa este corect, dar nu se practică.
O altă parte din firme nu pot să participe la licitație pentru că nu au voie deoarece pornesc ciclul de fabricație de la cherestea sau semifabricate, adică nu au gatere să taie lemnul fasonat. Romsilva scoate la licitație lemnul fasonat și regulamentul de valorificare a masei lemnoase nu prevede acest lucru. A prevăzut prin 2017 acest lucru, că pot să participe și aceste firme cu un procesator care să le facă cheresteaua pa baza atestatului, dar apoi a apărut o modificare și acum ne chinuim să modificăm acest regulament care era pe la Justiție. Noi de doi ani de zile tot încercăm și tot nu s-a reușit să se dea HG ca să permită și acestor producători de mobilă să participe la licitații.
3. Romsilva poate să facă mai mult pentru a veni în sprijinul industriei naționale de mobilă?
Sigur că da. Poate să facă două lucruri. Să scoată la licitație lemn de circa 13 milioane de metri cubi, așa cum prevede posibilitatea pădurii, deci nu încarcă nicio prevedere, ci conform cu prevederile amenajamentelor silvice.
Și al doilea aspect asupra căruia noi insistăm: să sorteze lemnul pe clase de calitate și să se vândă lemn de furnir, care să meargă la fabricile de furnire, e cea mai mare valorificare, lemn pentru mobilă, lemn pentru cherestea și lemn pentru celelalte sortimente inferioare. Am cerut acest lucru, îl cerem în continuare, dar lemnul nu a fost scos astfel la licitație, deși au promis.
Și ne-au cerut să le transmitem condițiile tehnice, cum este lemnul pentru mobilă, că nu poți să faci mobilă din cherestea de clasa C sau D. Trebuie cherestea de clasa A sau B. Și producătorii de mobilă trebuie să îl taie sau să pună pe cineva să îl taie, pentru că el trebuie tăiat la anumit dimensiuni, altfel cheresteaua are dimensiuni fixe. Producătorii de mobilă ar pierde o mare parte din lemn sau înălțimea la unele produse, cum ar fi unele case, este foarte mare, de aceea ei vor să participe la licitație cu lemnul pentru mobilă. Asta ar fi a doua chestiune. Licitațiile electronice - corectarea lor, cum am mai spus. Deci poate să facă multe Romsilva. Și, bineînțeles, să scoată mai mult lemn fasonat.
Și, asta este foarte important, să nu mai încheie contracte cu firmele mici, sunt o mulțime de firme mici nebancabile, nefinanțabile, care nu au posibilitatea și care iau lemnul la licitație și încurcă exploatarea, exploatează cu mare întârziere, cum v-am spus deja, există 1,5 milioane de metri cubi neexploatat de anul trecut. La licitații, se duc firme care probabil își împrumută utilajele de la una la alta, cum să fie atestați? În exploatare sunt 50 de milioane de metri cubi și se taie 18-19 milioane. Aceste firme sunt așa, ca să ne aflăm în treabă.
4. Industria mobilei este una cu o îndelungată tradiție în România. Încă din vremea comunismului, România a intrat puternic cu exportul de mobilă pe diverse piețe importante: Europa Occidentală, Europa de Est, Orientul Mijlociu. Reputația mobilei din România este în continuare foarte bună în aceste zone. Statul poate sprijini industria sau, prin inacțiune sau decizii greșite, îi poate crea probleme. Care ar fi cele mai importante aspecte prin care statul român ar putea să fie un sprijin real pentru industrie?
Statul român, acum, în perioada asta mai ales, ar trebui să ia o măsură pe care Finlanda de exemplu a luat-o. Finlanda a luat măsura de a crește recoltarea lemnului în perioada aceasta, până la posibilitatea pădurii, adică se încadrează în posibilitatea maximă a pădurii. Și la noi, ar putea să crească volumul care se recoltează la 23-24 de milioane cel puțin. Dacă Romsilva ar putea să recolteze 13 milioane și are 48% din pădure, vă dați seama că ar fi posibilități până la 26 sau 27 de milioane.
Dar măcar 23-24 de milioane să se recolteze ca să suplinească volumul care se aducea din import, ca industria să funcționeze. Deci asta ar putea să facă statul. Ar fi măsura care ar sprijini în acest moment. Și bineînțeles, să stabilească să fie prețuri reale și nu mai mari în România decât în alte țări. Nu este posibil, la toate celelalte spunem că prețul în România este mai mic decât în alte țări și numai la lemn este mai ieftin să îl aduci din Austria sau din Germania sau din Finlanda decât să-l iei de la Romsilva. Este posibil așa ceva? Când noi suntem o țară despre care se spune că avem lemn.
Mai poate să sprijine statul român prin participările la târguri și expoziții internaționale. Anul acesta, am reușit să participăm la două târguri internaționale, ICFF New York și Salone di Milano, la care România a fost foarte bine reprezentată. La New York s-au luat două premii pentru produse de design prezentate.
Deci apropo de calitate…România are un mare avantaj comparativ și competitiv, prin faptul că, în general, cei care lucrează în acest sector au abilitatea de a prelucra și de a inova și de a face produse din ce in ce mai bune. Și noi ne străduim să consumăm cât mai puțin lemn și să facem produse cu valoare adăugată mult mai mare.
Vreau să vă spun că dacă luam după valoarea adăugată în producție, după studiul făcut de Piarom cu Ziarul Financiar, a rezultat că IT-ul are 57% valoare adăugată brută în producție și industria mobilei are 55%. Pentru că toată creația și designul și proiectarea și absolut totul este făcut în România. Și este păcat ca statul să nu sprijine acest sector pentru a se participa la târgurile internaționale, unde poți să îți vinzi produsele. Am avut o discuție cu un participant la târgul de la New York care ne-a spus că a vândut o masă cu 30 de mii de dolari. Unul dintre produsele care au fost premiate. Vă dați seama ce valoare adăugată au produsele.
Este păcat ca un astfel de sector care valorifică lemnul, materia primă din țară, să se plângă că nu are cu ce lucra. Sau în loc ca producția să crească foarte mult, să scadă. Asta este cea mai mare nemulțumire a noastră.
Mobila este unul dintre puținele sectoare la care exportul este mai mare decât importul, deci aduce peste sold, aduceam până în 2019 peste 1,5 miliarde de euro, sold favorabil exportului. Acum a mai scăzut pentru că importul crește, noi importăm din China, trimitem acolo cherestea și ei fac mobila. Vine mobila din China, din Polonia, din Turcia, și importul crește într-un ritm mai mare decât exportul. Exportul nu poate să crească mai mult pentru că nu are din ce.
Dacă producția ar crește, ar crește mai mult și exportul. Exportul crește cu cât se face producție. În ultima perioadă, am constatat că exportul este mai mare decât producția pentru că multe firme au început să facă produsele de design și dacă este o garnitură completă, produsele mai simple să fie importate din Moldova, din Bulgaria, din alte țări pentru a face garnitura completă și a folosi mai puțin lemn din România.
5. De unde vine astăzi principala concurență pentru industria națională de mobilă?
Tocmai de la țările vecine, în special Polonia, care este cel mai mare concurent al nostru. Polonia, Cehia, Slovacia, Austria. Țările care au lemn, dar nu stau mai bine decât noi, dar este gestionat așa cum trebuie și deși ar trebui să fie pentru industria mobilei o oportunitate perioada aceasta, pentru că foarte mulți parteneri renunță la importul din China, din Vietnam, din cauza problemelor cu transportul, noi am putea să creștem exportul mult mai mult. Dar ca să îl putem crește trebuie să avem producție. Și producția pe 4 luni este 93,7% față de aceeași perioadă a anului trecut, ceea ce este grav. În loc să creștem în România. Comenzi sunt.