Radu Mihaiu consideră că a reușit să schimbe fața Sectorului 2, începând de la comunicarea cu oamenii și până la derularea unui important proiect de asfaltare și reamenajare a străzilor secundare.
Cum v-a afectat munca în administrația locală viața de familie?
În realitate, înainte de a fi primar aveam mult mai mult timp pentru familie.
Acum, trebuie să planific foarte atent momentele pe care le petrec împreună cu familia.
Sunt foarte multe ședințe care au loc după-masa, seara și toate acestea iau, evident, din timpul personal. Încercăm să ne conectăm în timpul rămas, dar adevărul este că întreaga familie îmi duce dorul și vrea să petreacă mai multe ore cu mine.
Care sunt realizările din acest mandat de care sunteți mândru?
Sunt multe lucruri de care sunt foarte mândru. Cred că cea mai importantă realizare este Parcul Sticlăriei. E un parc pe care l-am făcut dintr-o groapă de gunoi. L-am redat comunității și este un loc de relaxare foarte atipic pentru București. Este unic. Nu avem asfalt, avem doar pietriș, păstrăm biodiversitatea și este pur și simplu o oază de natură în mijlocul orașului.
A doua realizare de care sunt mândru este finalizarea pasajului de la Doamna Ghica pentru că existau șanse extraordinar de mari să rămână un șantier nefinalizat, în ruină.
Dacă nu aș fi intervenit în 2021 și să spun că Sectorul 2 va ajuta cu bani și să găsim împreună cu domnul primar general Nicușor Dan soluția să deblocăm acel șantier, probabil am fi intrat într-un cerc vicios în care furnizorii ar fi dat în judecată Trustul de Clădiri Metropolitane, s-ar fi intrat în litigii și am fi rămas cu șantierul nefinalizat.
A treia realizare de care sunt foarte mândru e faptul că, în Sectorul 2, avem cele mai bune școli din România, o apreciere susținută de studii realizate de organizații independente.
Puteți să spuneți care e cea mai bună școală din Sectorul 2?
N-aș vrea să creez o competiție. Avem câteva. Școala Ferdinand I, de exemplu, e foarte apreciată. Școala 49, de asemenea. Școala 10. Însă există și un preț care vine odată cu această apreciere, iar prețul înseamnă „viza de flotant”.
Sunt foarte mulți părinți care își iau vize de flotant lângă aceste școli apreciate și, atunci, sunt foarte mulți copii care sunt înscriși, iar programul devine foarte aglomerat. De multe ori, aceste școli nu pot beneficia de programul școală după școală pentru că se învață în mai multe schimburi.
La Școala 49, de exemplu, avem trei schimburi, tocmai pentru că se dau foarte multe vize de flotant.
Din punctul meu de vedere, această problemă e extraordinar de dăunătoare pentru că afectează gestionarea eficientă a instituțiilor de învățământ.
Cred că repartizarea școlară ar trebui să se facă în funcție de adresa din buletin a părinților și nu pe baza vizelor de flotant. Dar nicio primărie nu poate decide acest lucru, se poate face doar în Parlament.
Mulți locuitori din Sectorul 2 vă consideră inamicul automobilelor.
Vreau să dezmint această etichetă. Nu sunt un inamic al automobilului. Mașina reprezintă un mijloc de transport absolut necesar și util pentru o familie.
Ce susțin este că în oraș ar trebui să putem să ne mișcăm mult mai mult pe jos, cu transportul în comun și mijloace alternative.
Numărul de mașini din București a crescut într-un mod nesustenabil. Sunt familii care au câte 3, 4 automobile și, oricâtă bunăvoință am avea, nu putem să creăm locuri de parcare subvenționate pentru un număr atât de mare de mașini raportate la o singură familie.
Am avut în audiență persoană care stătea la casă și care mi-a spus că am refăcut strada, ceea ce e foarte bine, dar el nu mai are loc să-și parcheze mașinile. Și am întrebat, cum adică mașinile? Păi, câte mașini aveți? Trei, a răspuns el: eu, soția și fiica. Apoi, zic, dar dumneavoastră stați la casă? Câte mașini aveți parcate în curte? Niciuna, a răspuns. În curte fac altceva, mi-a spus.
Înțeleg toată discuția, dar statul nu poate să creeze câte un loc de parcare, eventual și gratis, pe stradă, pentru fiecare mașină din oraș.
Înțeleg că o familie are nevoie de mașină și eu merg cu automobilul în concediu, deci înțeleg această nevoie. Eu susțin doar că ar trebui să ne petrecem cât mai mult timp deplasându-ne pe jos sau cu transportul în comun. Și pentru asta avem nevoie de o viziune pentru oraș care a fost deja testată în alte localități europene care au dezvoltat transportul în comun, au încurajat mersul pe jos, au încurajat urbanismul care pune aproape de om toate serviciile de care are nevoie.
Sunteți o persoană care în timpul zilei se deplasează cu trotineta electrică. Ce părere aveți despre lipsa infrastructurii pentru biciclete sau trotinete?
Avem un studiu de fezabilitate aprobat pentru pistele de biciclete. Cine poate să meargă cu bicicleta sau cu trotineta ar trebui să aibă infrastructură adecvată pentru asta.
Nu trebuie ca toată lumea să meargă cu bicicleta sau cu trotineta, dar toți oamenii care pot s-o facă trebuie încurajați și să aibă condiții optime pentru că asta înseamnă mai puține mașini în trafic.
Și mie îmi place să merg cu bicicleta împreună cu fiicele mele, însă trebuie să admit că infrastructura pentru biciclete este extrem de redusă.
Dacă te deplasezi pe trotuar poți lovi pietonii, dacă mergi pe carosabil sunt gropi, denivelări de la canale și așa mai departe, plus șoferi agresivi.
Dacă ar exista drumuri dedicate pentru biciclete și trotinete, care să nu se intersecteze cu cele ale pietonilor și mașinilor, sunt convins că foarte, foarte multă lume ar folosi această modalitate de deplasare.
În cazul pistelor de biciclete am o opinie sensibil diferită de cea a domnului primar general Nicușor Dan care spune că infrastructura e costisitoare iar trecerea la acest mijloc de deplasare se va face lent. Cred că se va face repede dacă există piste.
Dar atenție, e nevoie de o infrastructură pentru biciclete care să nu fie doar pentru weekend, ci una folositoare oamenilor care se deplasează la serviciu, în timpul zilelor de lucru.
Avem nevoie de infrastructură pentru biciclete, trotinete și biciclete electrice. Sunt o persoană care merge des pe trotinetă. Mă ajută foarte mult să mă deplasez și să evit aglomerația din trafic, iar pe bicicletă transpir.
Noi avem nevoie de o astfel de infrastructură inclusiv pentru a dezvolta afacerile de curierat și livrările de mâncare și produse alimentare la domiciliu, care se dezvoltă rapid în oraș.
Pentru ca Bucureștiul să aibă o asemenea infrastructură pentru biciclete trebuie ca administrația să treacă de monstrul birocratic. E un balaur cu multe capete.
Studiul de fezabilitate realizat se bazează pe analizarea punctelor de origine și legarea lor cu cele de destinație. Adică de unde pleacă și până unde se oamenii cu bicicleta ca să ajungă la locul de muncă. Pe acolo trebuie să facem pistele. Degeaba le construiești unde nu le folosește mai nimeni.
În acest moment pot spune că există astfel de date și se discută cu Brigada Rutieră și Comisia Tehnică de Circulație. Sunt instituțiile care contează și dau avizele.
Ați făcut ceva pentru a crește posibilitățile de mișcare în aer liber a copiilor și tinerilor din sectorul 2?
Sunt mai mulți pași pe care i-am făcut în această direcție. Unul dintre ei a fost să opresc tâmpenia cu „nu călcați iarba”. Copiii pot să se joace cu mingea pe iarbă.
Un alt pas a fost acela că am deschis curțile școlilor și ne străduim să le ținem deschise chiar dacă unii directori și-ar dori să le închidă ca nu cumva să se spargă vreun geam sau mai știu eu ce.
În general, siguranța desfășurării activităților din curtea școlilor implică pază pentru că dacă se întâmplă ceva acolo, cineva trebuie să răspundă și întrebarea care se pune, cine e responsabil? În Sectorul 2 avem pază în școli, însă directorii și-ar dori ca în situația în care se sparge vreun geam la școală sau dacă se strică terenul, porțile de fotbal sau panourile de baschet, reparațiile să nu se facă din bugetul școlii.
Încerc să le explic că școala nu e a lor, ci a comunității, iar dacă se sparge un geam, dacă se strică vreun panou de baschet sau o poartă de fotbal, tot din banii locuitorilor Sectorului 2 se repară că nu vin directorii cu banii de acasă.
Din păcate, există în continuare o reticență pe care nu o înțeleg foarte clar.
În acest moment, avem 17 curți de școli deschise tuturor celor din vecinătate din 56.
Un alt pas pentru sănătatea și dezvoltarea copiilor e programul derulat cu cluburile sportive.
Primăria Sectorului 2 oferă vouchere de până la 250 de lei pe lună copiilor care se înscriu într-un club sportiv. Acest voucher e folosit pentru a plăti costurile bazei sportive, echipamentul și antrenorii. Asta încurajează participare și asigură o sursă de finanțare destul de predictibilă și pentru cluburile sportive din sector.
Cum comunicați cu cetățenii?
Apreciez diversitatea de opinii. În 2020 mi-am început mandatul, lansând un program de discuții online cu primarul. Era pandemie, iar modalitatea de a ține legătura cu oamenii o realizam prin întâlniri online.
După ce a trecut pandemia, am început să mă văd în mod regulat cu cetățenii în fiecare joi, în diferite parcuri. Mă certa lumea că de ce ne vedem doar în parcuri. Adevărul e că mi s-a părut mai simplu așa.
Mai folosesc și întâlnirile ad-hoc, să le spunem așa, în care merg cu oamenii din primărie în diferite locuri, vorbim cu cetățenii și ne notăm problemele care apar.
La întâlniri cu mine vin oameni nemulțumiți de ceva, care au o problemă de rezolvat. Nu te duci joi seara să te vezi cu primarul dacă nu ai o problemă. E o modalitate de interacțiune foarte bună pentru că iei contact direct cu problemele reale ale oamenilor, probleme pentru care sigur și-au răpit din timpul lor liber pentru a veni să le comunice.
Pot spune că în aceste întâlniri sunt câteva probleme care apar frecvent în discuții. Una e cea a locurilor de parcare, în mod evident, și ne străduim să o rezolvăm cât de mult se poate.