Cu un nou record de temperatură înregistrat în luna martie, pentru a zecea lună consecutiv, în ultimele 12 luni a fost, în medie, cu 1,58 grade Celsius mai cald decât clima planetei în secolul al XIX-lea, înainte ca efectele arderii combustibililor fosili, ale defrişărilor şi ale agriculturii intensive să se facă simţite.
Continuând o serie neîntreruptă de zece recorduri lunare, luna martie 2024 reprezintă un nou semnal, după un an în care încălzirea globală antropogenă, accentuată de fenomenul El Niño, a multiplicat numărul de catastrofe naturale, în timp ce omenirea nu şi-a redus încă emisiile de gaze cu efect de seră, scrie AFP.
Această a zecea lună la rând în care se atinge un nivel record de temperatură la nivel global îi face pe oamenii de ştiinţă din domeniul climei să reflecteze nedumeriţi şi să spere că este mai degrabă un efect legat de El Niño decât un simptom al unei sănătăţi planetare mai proaste decât se aşteptau.
Dacă anomalia nu se stabilizează până în august, "lumea va intra pe un teritoriu necunoscut", spune un expert în climă, citat de BBC.
- Alertă în Filipine: Temperaturi cu nivel de ”pericol” de până la 51 grade Celsius
- Record de căldură în Austria
Limită de 1,5 grade depășită
În timp ce luna iulie 2023 a devenit cea mai caldă lună măsurată vreodată în lume, fiecare lună începând cu iunie şi-a depăşit, de asemenea, propriul record.
Iar luna martie 2024 a continuat seria, cu o temperatură medie cu 1,68°C mai mare decât un martie normal în climatul epocii preindustriale (1850-1900), a anunţat marţi Serviciul pentru schimbări climatice (C3S) al Observatorului european Copernicus.
Astfel, în ultimele douăsprezece luni, temperatura globală a fost cu 1,58°C mai mare decât în era preindustrială, depăşind limita de 1,5°C stabilită de Acordul de la Paris.
Cu toate acestea, această anomalie trebuie să fie calculată în medie pe "cel puţin 20 de ani" pentru a considera că clima, şi nu vremea anuală, a atins acest prag, subliniază observatorul. Dar "suntem extraordinar de aproape de această limită şi suntem deja în criză de timp", a declarat pentru AFP Samantha Burgess, şefa adjunctă a C3S.
Record absolut pentru oceane
De mai bine de un an, temperatura oceanelor, principalele regulatoare climatice, care acoperă 70% din suprafaţa Pământului, este mai caldă ca niciodată.
Luna martie 2024 a stabilit chiar un nou record istoric pentru toate lunile combinate, cu o medie de 21,07°C măsurată de Copernicus la suprafaţa mării (excluzând zonele din apropierea polilor).
"Acest lucru este incredibil de neobişnuit", notează Samantha Burgess. Această supraîncălzire ameninţă viaţa marină şi duce la mai multă umiditate în atmosferă, sinonimă cu condiţii meteorologice mai instabile, precum vânt violent şi ploi torenţiale.
De asemenea, reduce absorbţia emisiilor de gaze cu efect de seră în mări, care sunt rezervoare de carbon ce stochează 90% din excesul de energie provocat de activitatea umană.
Secete și inundații
"Cu cât atmosfera globală devine mai caldă, cu atât evenimentele extreme vor fi mai numeroase, mai severe şi mai intense", subliniază omul de ştiinţă, citând ameninţarea "valurilor de căldură, a secetelor, a inundaţiilor şi a incendiilor de pădure".
Printre exemplele recente se numără gravele crize de apă din Vietnam, Catalonia şi Africa de Sud. Iar după Malawi şi Zambia, 2,7 milioane de persoane sunt ameninţate de foamete în Zimbabwe, care a declarat stare de catastrofă naţională.
Bogota tocmai a raţionalizat apa potabilă, iar temerile legate de o penurie îşi fac loc şi în campania electorală din Mexic.
În schimb, Rusia, Brazilia şi Franţa s-au confruntat cu inundaţii remarcabile.
Studiile ştiinţifice nu au stabilit încă influenţa schimbărilor climatice asupra fiecărui eveniment. S-a stabilit însă că încălzirea globală, prin accentuarea evaporării şi creşterea umidităţii potenţiale din aer, sporeşte intensitatea anumitor episoade de precipitaţii.