Pe parcursul a trei articole scrise pentru a marca cei doi ani de conflict armat, voi încerca să descriu impactul războiului asupra Ucrainei, Rusiei și României, scoțând în evidență schimbările produse de sângeroasa confruntare și cum a modelat destinul întregii lumi. Deși e imposibil de spus când se va termina războiul și cine-l va câștiga, avem deja învingători și învinși.
Peste 150.000 de militari ruși, trei mii de tancuri, trupe de desant și artilerie au fost masate în ultimele luni ale anului 2021 pe granița de nord, est și sud a Ucrainei.
În dimineața zilei de 24 februarie 2022, 06:00, ora Moscovei, Vladimir Putin, printr-un mesaj televizat, anunța declanșarea invaziei.
Din tot ce spunea, folosind termenul de „operațiune militară specială”, reieșea că va fi o intervenție de scurtă durată, menită să „demilitarizeze” și să „denazifice” țara vecină. Cu alte cuvinte, urma să preia rapid controlul politic asupra Kievului.
Dar raidul care trebuia să dureze între trei zile și două săptămâni, culminând cu o defilare prin capitala Ucrainei – pentru cei care au uitat, tanchiștii de pe frontul de nord au primit instrucțiuni să-și ia cu ei uniformele de paradă – s-a prelungit doi ani mai târziu, fără a exista un orizont de timp pentru încheierea acestui conflict.
Pierderile Ucrainei și ale Rusiei
Ucrainenii au rezistat peste așteptări. Mai mult, au înfrânt marea armată a Rusiei în câteva bătălii, reușind să îndepărteze orice amenințare asupra Kievului, dar să elibereze și nord-estul țării.
Peste 300.000 de soldați ai Kremlinului și-au pierdut viața sau, în urma rănilor grave, au fost scoși definitiv din luptă.
De două ori mai mulți decât cei care au intrat inițial în război, dar și peste 3.000 de tancuri, conform estimărilor date publicității de Institutul de Studii Strategice din Londra.
De asemenea, pierderile Ucrainei au fost importante, cel puțin 200.000 de militari au fost uciși sau răniți grav, fiind scoși din luptă. Dintre aceștia, 42.152 de soldați au murit în acțiune, fiind identificați după nume, conform unui proiect condus de un ONG din țara vecină.
În ultima lună, din cauza crizei din industria de armament care se înregistrează în Europa și SUA, dar și a amânării aprobării fondurilor de sprijin, provocate de confruntările electorale din SUA, Ucraina a fost nevoită să se retragă din Avdiivka, o localitate cheie de pe frontul de est.
De asemenea, Zelenski a schimbat comandantul militar și a decis să regândească întreaga strategie de luptă în urma eșecului contraofensivei din perioada verii.
Un actor în derivă, surprins de război
Kievul are probleme, dar încă susținerea publică pentru armată e de peste 70%, iar pentru președinte trece de 60%.
În ciuda pesimismului care s-a strecurat în societate în urma așteptărilor mari legate de succesul ofensivei majore, care urma să elibereze o mare parte din teritoriul ocupat de ruși, așteptări neconcretizate, ucrainenii, în marea lor majoritate, sunt deciși să lupte până la capăt.
Înainte de 24 februarie 2022, nimic nu lăsa să se întrevadă un asemenea eroism și o asemenea determinare.
E adevărat, fusese Maidanul din 2014, atunci când protestul eroic al locuitorilor din Kiev l-a alungat pe președintele în funcție Viktor Ianukovici, susținut de Kremlin, dar apoi a urmat anexarea Peninsulei Crimeea de către ruși, fără nicio reacție a Ucrainei și preluarea unor teritorii din estul țării, unde s-au dat lupte, dar forțele Kievului nu au reușit să-i alunge pe trimișii Moscovei.
Ucraina, înainte de război, era percepută ca o țară cu un grad ridicat de corupție, instituții penetrate de agenții Kremlinului, cu o economie impredictibilă, dar și cu o populație decisă să facă pași importanți pentru apropierea de Europa, votându-l, în 2019, într-un mod covârșitor pe actorul de comedie Volodimir Zelenski pentru a deveni președintele țării.
Chiar și alegerea acestuia pentru mulți lideri europeni a părut o glumă. Cum putea să reușească un comic TV, fără expertiză și experiență politică, să reformeze o țară cu o populație de 43 de milioane de locuitori, să-i reziste lui Putin, care nu-și ascundea dorința de a relua controlul Kievului și să-și păstreze susținerea publică?
După trei ani în fruntea țării, Zelenski confirmase toată neîncrederea în el, fiind contestat de adversarii politici și criticat de presă, acuzat că nu reușise să stopeze corupția și să reformeze instituțiile publice.
Curajul contagios al lui Zelenski
Când președintele Rusiei a anunțat invazia, mai nimeni din Ucraina, Europa și SUA nu avea vreo speranță că țara atacată de trupele Kremlinului va rezista mai mult de câteva zile. Probabil, nici Zelenski.
„Succesul său ca lider, în primele ore de la debutul invaziei, s-a bazat pe principiul că a fi curajos e contagios. Acest curaj al lui s-a răspândit printre politicienii ucraineni, pe măsură ce oamenii își dădeau seama că președintele rămăsese pe loc. După aceea, cele mai multe dintre persoanele responsabile cu buna funcționare a țării i-au urmat exemplul”, a scris Simon Shuster, corespondentul Time Magazine în Ucraina și Rusia, în cartea sa „Showman”, despre „culisele invaziei care a zguduit lumea”.
„În loc să scape cu fuga, mulți ucraineni au pus mâna pe armele pe care le aveau la dispoziție și s-au grăbit să-și apere satele și orașele împotriva unor cotropitori înarmați cu tancuri și avioane de luptă”, a mai remarcat jurnalistul, în volumul său.
Acel selfie filmat de Zelenski în noaptea de 24 spre 25 februarie 2022, la ore după începerea invaziei, a dus Ucraina din pragul colapsului politic și militar în zona de acțiune individuală și instituțională, care a salvat națiunea și a determinat-o să lupte pentru supraviețuire.
Orice se va întâmpla în viitor cu Zelenski, va pierde sau va câștiga războiul, va aduce pacea sau va fi înlocuit în urma unor noi alegeri, va fi blamat sau adulat, decizia luată atunci, în acea noapte, a salvat Ucraina și l-a aruncat pe Vladimir Putin într-un labirint din care n-a reușit să iasă.
În căutarea sprijinului occidental
„Oare cât de mare este meritul lui Zelenski în tot acest efort de apărare? La începutul invaziei el fusese informat că rușii intenționează să cucerească Kievul și să doboare guvernul în funcție, iar Zelenski a dat ordin ca invadatorii să fie opriți prin orice mijloace. Doar că forțele armatei ucrainene nu aveau nevoie de aprobarea lui ca să apere capitala. Mașinăria rezistenței se pusese deja în mișcare, iar Zelenski nu era la volan”, a mai scris Simon Shuster.
„În ultimele luni, el minimalizase riscul unui război la scară largă, chiar dacă serviciile de informații americane îl avertizaseră că acesta devenise iminent. Când invazia s-a produs, Zelenski le-a dat generalilor libertatea să conducă operațiunile pe câmpul de luptă, în vreme ce el se concentra pe aspectele războiului în care și-ar fi putut demonstra cu prisosință eficiența: menținerea subiectului <Ucraina> pe prima pagină a ziarelor și convingerea liderilor mondiali să ofere țării atacate o mână de ajutor”, a explicat corespondentul american de presă în lucrarea sa.
Și într-o bună măsură a reușit. Fără determinarea lui Zelenski, curajul militarilor și civililor ucraineni, astăzi țara n-ar mai fi existat, fiind înghițită de Rusia.
În plus, ar fi urmat o serie de schimbări importante, drumul Moldovei spre Uniunea Europeană urma să fie blocat, iar presiunea Rusiei asupra țărilor baltice, Poloniei, României și Bulgariei ar fi dus la erodarea accelerată a democrației din regiune și apariția unor sisteme autoritare subordonate Moscovei.
Putin pierde
Ucraina a suferit pierderi uriașe, atât militare, cât și civile, dar a continuat să lupte, fiind hotărâtă s-o facă în continuare, transformând Rusia dintr-o amenințare puternică pentru stabilitatea Europei într-o dictatură cu un viitor incert, care face eforturi uriașe să păstreze controlul federației.
„În realitate, Putin pierde războiul economic și nu câștigă războiul militar suficient de repede pentru a compensa aceste pierderi. Căderea localității Avdiivka nu schimbă nimic. Putin își sacrifică soldații și două treimi din tancuri pentru a se lăuda cu câteva câștiguri microscopice”, a scris Ambrose Evans-Pritchard, într-o analiză publicată de cotidianul britanic „The Telegraph”.
„Limitele creșterii economice au fost deja atinse. Producția industrială stagnează. Sectorul energetic rusesc suferă din cauza veniturilor în scădere și a proiectelor întârziate. Multe din lacunele sancțiunilor au fost închise prin noile măsuri luate de SUA și Uniunea Europeană”, a declarat profesorul Pavel Baev, de la Institutul de Cercetare pentru Pace din Oslo, citat de ziarul din Marea Britanie amintit mai sus.