Imaginați-vă un delicvent minor purtând căști, absorbit într-o cameră virtuală, față în față cu un avatar al sinelui său viitor.
Persoana îi vorbește avatarului despre stilul său de viață, despre abuzul de substanțe, despre datoriile acumulate sau despre petrecerea timpului cu prieteni delincvenți.
Apoi, persoana călătorește în viitor printr-o reprezentare tridimensională, pentru a deveni sinele său viitor și a-i da sfaturi celui mai tânăr.
Înfruntarea viitorului
Unii oameni de știință afirmă că facilitarea posibilității ca oamenii să vorbească cu sinele lor viitor și să ceară sfaturi i-ar putea ajuta să facă alegeri mai bune în prezent.
„Dacă oamenilor le pasă mai mult de sinele lor viitor, credem că probabilitatea de a se deda la un comportament delincvent în prezent este mai mică”, spune Jean-Louis van Gelder, profesor de criminologie la Universitatea Leiden din Țările de Jos.
Acesta este și director la Institutul Max Plank pentru Studiul Infracțiunilor, Securității și Dreptului din Germania.
Van Gelder și alți cercetători din UE se inspiră din lumea jocurilor pentru a-i face pe delincvenții juvenili să înțeleagă consecințele pe termen lung ale alegerilor lor. Deși tehnologia este încă în curs de testare, primele semne arată că aceste reprezentări virtuale tridimensionale le-ar putea schimba comportamentul în bine.
Este una dintre numeroasele tehnici de prevenire a infracțiunilor care sunt dezvoltate în prezent în Europa.
Oamenii care trăiesc în modul de supraviețuire de pe o zi pe alta sunt mai susceptibili să comită infracțiuni sau să abuzeze de droguri și alcool. Motivul este că aceste tipuri de comportamente oferă beneficii imediate, dar nesemnificative. Costurile grave – inclusiv închisoarea – sunt adesea în viitorul îndepărtat.
Potrivit lui Van Gelder, o astfel de mentalitate pe termen scurt poate fi rezultatul unei influenţe părintești severe sau imprevizibile și al expunerii la prieteni delincvenți sau la modele de urmat nepotrivite.
Se crede că lipsa de perspectivă și impulsivitatea devin relativ fixe la copii până la vârsta de 10 ani și sunt greu de schimbat. Dar oamenii de știință încep să descopere că, de fapt, pot fi îmbunătățite, deschizând potențialul de a contribui la stoparea comiterii de infracțiuni.
Autoconsilierea
Van Gelder a testat tehnologia bazată pe realitatea virtuală cu 24 de delincvenți juvenili, în cadrul proiectului de cercetare CRIMETIME, finanțat de UE, care se derulează până în martie 2024.
„Interesant este că, în general, oamenii își dau sfaturi foarte bune lor înșiși”, a afirmat Van Gelder, care coordonează proiectul care se întinde pe șase ani și este sprijinit prin Consiliul European pentru Cercetare. „Oamenii tind să își spună să nu mai comită infracțiuni, să fie mai disciplinați sau să își caute un loc de muncă.”
Participanților li s-au adresat întrebări despre comportamentul și atitudinile lor în săptămâna de dinainte și de după sesiune. Majoritatea au raportat un comportament mai puțin nociv sau infracțional și o mai mare conștientizare a sinelui lor viitor după sesiune.
Potrivit lui van Gelder, comportamentul oamenilor este extrem de greu de schimbat.
„Schimbările nu au fost mari, dar am observat o reducere, ceea ce ne spune că suntem pe calea cea bună”, a afirmat el. „Așadar, speranța noastră este că primirea de sfaturi de la ei înșiși va fi mai convingătoare decât primirea de sfaturi de la alte persoane.”
Următorul pas este dezvoltarea unei aplicații pentru telefonul mobil care să le ofere o experiență similară și care să poată fi folosită zilnic timp de mai multe săptămâni.
„Cu cât exersează mai mult, cu atât sinele lor viitor devine mai viu”, afirmă Van Gelder.
Și cu cât se simt mai conectați la sinele lor viitor, cu atât impactul asupra comportamentului va fi mai însemnat.
Măsuri disuasive prin proiectare
Un proiect finanțat de UE, denumit Scăderea impactului infracționalității (Cutting Crime Impact - CCI), care s-a derulat timp de trei ani până la sfârșitul anului 2021, s-a concentrat pe modalități mai practice de prevenire a infracțiunilor. Acestea includ crearea de clădiri, bănci și altele similare care să devină mai greu ținte.
„În fapt, poți să descurajezi infracțiunile prin proiectare”, afirmă prof. Caroline Davey, directoarea Centrului de Soluții de Proiectare împotriva Infracțiunilor de la Universitatea Salford din Marea Britanie.
Aceasta a coordonat CCI, care s-a desfășurat în șapte țări europene: Estonia, Franța, Germania, Țările de Jos, Portugalia, Spania și UK.
Începând din anii ‘90, numărul furturilor din locuințe și mașini a scăzut odată cu proiectarea unor uși, ferestre și sisteme de alarmă mai sigure.
„Încercăm întotdeauna să încurajăm proiectanții să se gândească la riscurile asociate produselor lor specifice”, a spus Davey. „Nu este atât de complicat – este destul de ușor de prezis ce îi va atrage pe potențialii infractori.”
De exemplu, spătarul unei bănci care are goluri suficient de mari încât să încapă două degete printre ele pentru a ajunge la buzunarul sau geanta cuiva îi va încuraja pe hoții de buzunare. În schimb, proiectarea de clădiri în așa fel încât vecinii să se observe unii pe alții descurajează spargerile.
Cercetătorii au lucrat cu poliția din regiunea Manchester din UK pentru a dezvolta un serviciu de consiliere a arhitecților, a urbaniștilor și a dezvoltatorilor imobiliari cu privire la prevenirea infracțiunilor.
„Aceștia evidențiază riscurile dintr-un anumit domeniu și îi consiliază cum pot reduce acele riscuri”, a spus Davey.
Sfaturile poliției
În cadrul CCI, au fost elaborate abordări similare împreună cu autoritățile de aplicare a legii din majoritatea țărilor participante.
A participat și poliția din Tallinn, capitala Estoniei. Aceasta raportează o scădere drastică a infracțiunilor în parcul Tondiraba – un spațiu public mare al orașului – de când acesta a fost reamenajat în cooperare cu poliția.
Kelly Miido, comisar de poliție responsabil cu poliția comunitară din cartierul Mustamäe-Kristiine din Tallin, a spus că ea și colegii ei au fost nevoiți să lucreze asiduu pentru a determina autoritățile locale și urbaniștii să se gândească la potențialele riscuri de securitate ale proiectelor lor și la moduri de a le elimina.
„A trebuit să le reamintim constant urbaniștilor că vrem să fim parte a procesului”, a spus Miido.
Însă, în prezent, urbaniștii și autoritățile locale apelează la echipa ei pentru ajutor în vederea proiectării.
„Au constatat că, dacă ne implică, au mai puține probleme pe termen lung”, a spus Miido.
Înainte de reproiectare, poliția locală trebuia să trimită zilnic o patrulă în parc în timpul verii. Acum, este solicitată de două-trei ori pe săptămână.
Cunoștințe locale
Unul dintre cele mai importante rezultate ale CCI este un proces de transfer pentru momentul redesfășurării agenților de poliție comunitară, potrivit lui Davey, care a coordonat proiectul.
Astfel de patrule, care merg pe străzi și ajung să cunoască localnicii, joacă un rol important în prevenirea infracțiunilor. Deoarece oamenii pot discuta informal cu ei, acești agenți află multe despre preocupările și problemele cartierului, inclusiv în legătură cu vulnerabilitatea socială și radicalizarea.
„Poliția comunitară este extrem de importantă, dar este adesea subminată din cauza lipsei de finanțare și de apreciere pentru ceea ce fac acești agenți”, a spus Davey.
Acest lucru se reflectă în modul în care agenții pot fi redesfășurați, fără niciun proces de transfer. Relațiile construite de-a lungul anilor cu o comunitate se pot pierde peste noapte.
„Comunitatea nu este informată despre schimbare și, adesea, organizațiile cu care lucrează agentul de poliție – precum serviciile sociale și școlile – nu știu”, a spus Davey. „Acest lucru poate avea un impact semnificativ asupra încrederii oamenilor în poliție și, în cele din urmă, asupra calității vieții lor.”
Un sistem de transfer abordează problema cu relativă ușurință și la un cost mic. Acesta implică patrularea zonei de către agentul redesfășurat împreună cu înlocuitorul său și cunoașterea oamenilor-cheie.
„Surprinde un lucru cât se poate de uman și de important, și anume relațiile care există între agenții poliției comunitare, localnici și organizațiile locale”, a spus Davey.
Articol de Alex Whiting
Articolul a fost publicat inițial în Horizon, revista de cercetare și inovare a UE.