Un antreprenor excentric, colecționar de artă și fost investitor bancar, face unul dintre cele mai exclusiviste vinuri din lume. Fiecare sticlă e o formă de artă foarte prețioasă.
Tullio Masoni a creat ceea ce el numește cea mai mică podgorie din lume. Și nu exagerează, fiindcă a cultivat vița de vie pe acoperișul unei clădiri istorice din secolul al XVI-lea din Reggio Emilia.
Orașul este faimos pentru că aici a fost creat steagul tricolor al Italiei, dar și pentru că se află într-un „tărâm fermecat", situat între Parma și Modena, care furnizează unele dintre cele mai apreciate produse de export italiene, de la mașinile sport Ferrari și Lamborghini, până la minunile culinare precum lasagna, tortellini, Prosciutto di Parma, șunca de Parma și Ragù alla Bolognese. Vinul lui Masoni nu poate fi combinat cu aceste specialități italiene irezistibile, întrucât nu ajunge pe multe mese.
Tulio obține strugurii pe acoperișul clădirii din Via Mari 10, adresa care a inspirat numele vinului. Locul este special, întrucât a fost vizitat de Giuseppe Garibaldi, revoluționarul care a contribuit la unificarea Italiei, relatează CNN.
„Tatăl meu a fost viticultor. Am moștenit o podgorie în apropierea de Reggio Emilia, dar când am început să citesc despre asta, mi-am dat seama că aș cheltui mai mult decât aș fi obținuit, așa că am vândut-o. Însă după 20 de ani am regretat, așa că mi-am făcut mica mea podgorie", a explicat el.
Un vin de poveste creat de un nebun
Din via întinsă pe doar 18 metri pătrați, podgoria Via Mari 10 produce doar 29 de sticle de vin roșu în fiecare an. Tulio Masoni le vinde cu 5.000 de euro fiecare. Vinul nu se vinde într-un magazin specializat, ci într-o galerie de artă, Bonioni Arte, aflată la distanță de câteva clădiri.
„Vinul meu e o formă de exprimare artistică, o provocare filosofică, ceva de ținut în living ca să ai despre ce vorbi cu prietenii și să le povestești despre nebunul care și-a făcut podgorie pe acoperiș", explică Masoni, comparându-și capodopera lichidă cu lucrarea celebră a artistului francez Marcel Duchamp, care în 1913 a montat o roată de bicicletă pe un taburet în atelierul său din Paris.
„Dacă vezi o roată de bicicletă într-un living și nu într-un atelier, vei înțelege cât de frumoasă este. Podgoria mea e la fel: e neașteptată, îți stimulează creierul, provoacă gânduri noi", consideră Masoni.
Strugurii sunt pătrunși de certuri și blesteme
Legătura dintre vin și artă începe pe acoperiș: strugurii cresc pe spalieri care reprezintă, de fapt, obiecte de artă create de un sculptor local, Oscar Accorsi.
Băutura e ținută în butoaie din stejar sculptate de un alt artist local, Lorenzo Menozzi, și care reprezintă un bărbat și o femeie. Masoni l-a cooptat în proiect și pe Giuseppe Camuncoli, un ilustrator de benzi desenate născut în Reggio Emilia, care a creat eticheta unei ediții speciale a vinului.
Îmbogățit cu o asemenea încărcătură artistică, creatorul vinului îi roagă pe cumpărători să nu deschidă niciodată sticlele, ci să le trateze ca pe niște lucrări de artă. „Sunt singurul producător de vin din lume care spune că n-ar trebui să bei vinul lui", spune acesta.
Vița din soiul Sangiovese este hrănită cu ouă, banane, alge și excremente de privighetori. Masoni spune că, pe lângă acest îngrășământ, vița crește și cu vocile vecinilor, certurile în stil italian și blestemele pătrund boabele, dându-le o aromă diferită de cea a strugurilor de câmp, care au parte doar de liniște, susține el.
Acesta nu-și poate nega disprețul pentru snobismul din lumea cultivatorilor de vinuri, cei mai mulți producători italieni fiind familii de origine nobilă, însă atitudinea lui ar putea intra în contradicție cu prețul uriaș al sticlelor sale de vin.
Masoni nu este dispus să vorbească despre venitul pe care i-l aduce mica podgorie de pe acoperiș, dar spune că majoritatea sticlelor sunt dăruite sau adăugate la colecția galeriei Bonioni, fiind oferite cadou cumpărătorilor de artă.
Ce gust are vinul făcut pe acoperiș?
Potrivit site-ului său, mai există în stoc zece sticle din cea mai recentă colecție, 2019, iar multe din sticlele din producțiile anterioare s-au epuizat.
Cumpărătorii sunt, inevitabil, foarte curioși despre gustul vinului. Dar dacă decid să nu desfacă sticlele, impresiile producătorului îi pot ajuta să-și formeze o idee: „După prima sorbitură, ai o mare nedumerire, dar după câteva secunde ceva prinde viață pe cerul gurii, ceva care-ți deschide mintea către o nouă dimensiune", spune el, cântărindu-și bine fiecare vorbă.
„Vinul meu nu oferă liniște, ci mai degrabă urmează o linie roșie verticală în mintea ta, care transmite un sentiment de viteză infinită", adaugă el. Și doar cine desface o sticlă îl poate contrazice…