În 2018, Robert Hajnal a realizat o performanță inedită atât pentru România, cât și pe plan internațional, când a reușit să ocupe locul doi la Ultra Trail de Mont Blanc (UTBM), cea mai populară cursă de ultramaraton la nivel mondial, o competiție ce echivalează cu Champions League în fotbal.
Traseul acestei curse pare inuman, pentru că a avut o lungime de 170 km și peste 10.000 de metri diferență de nivel acumulată, iar Robert l-a parcurs în 21h31min37s.
Robert Hajnal este cel mai bine clasat ultramaratonist din România la nivel mondial și, deocamdată, a rămas singurul român care a reușit un loc pe podium la UTMB. De atunci, a bifat zeci de curse, mii de kilometri alergați și zeci de mii de metri urcați. Pe unele le-a câștigat, iar la multe a trecut linia de finish în top 10.
Cea mai recentă competiție la care a participat a fost una pe care a și câștigat-o: Istria 100 by UTBM, din Croația, unde a alergat 168 km, cu peste 6.500 de metri diferență de nivel. Robert a trecut linia de finish după 18h25min17s, iar acest rezultat i-a adus și calificarea la UTMB 2022, care va avea loc către sfârșitul lunii august.
Robert Hajnal a vorbit cu spotmedia.ro despre provocările pe care le întâmpină în calitate de sportiv ultramaratonist, dar și despre felul în care își planifică logistica pentru curse și, nu în ultimul rând, despre ambițiile sale sportive din acest moment.
Ce ar trebui să cunoască publicul larg din România despre ultra maraton?
Ultramaratonul este un sport relativ nou. Chiar dacă oamenii aleargă de mii de ani, prima competiție de alergare pe o distanță mai mare de 42 kilometri a fost acum o sută și ceva de ani, deci este un sport al ultimelor două secole.
În general, un ultramaraton reprezintă o alergare pe distanță mai mare de peste 42 km. Această distanță poate să fie de 170 kilometri (preferata mea) sau chiar mai lungă. Suprafața de alergare poate să difere, fie șosea, fie alergare pe munte, parcuri sau stadion.
În același timp, lumea ar trebui să știe că cei care aleargă asemenea distanțe nu sunt oameni cu puteri deosebite, ci foarte pasionați de alergare.
În 2012 ai participat pentru prima oară la un concurs de alergare. Ai spus că ți s-a părut greu, iar timpul a fost modest. În acel moment erai amator. Ce ai avut tu în plus și cum s-a închegat în tine microbul alergării ultra?
Stau deseori și mă gândesc ce am avut eu în plus față de alți alergători alături de care am început această călătorie. Să fie forma fizică? Să fie șansa? Să fie faptul că am fost foarte activ de mic. Nu aș putea să numesc un singur aspect, dar aș putea să spun că a fost un cumul de factori.
În primul rând, am un istoric sportiv. Alergarea a făcut parte din viața mea încă de mic. Alergam după minge prin curtea școlii, jucam fotbal, apoi mergeam la înot în lac, la Jiu, iar în alte zile luam bicicleta și pedalam pe străzile cartierului unde am copilărit.
În al doilea rând, am avut șansa să fac Academia Militară, în Sibiu, unde mi-am dezvoltat spiritul competitiv și unde am întâlnit sportivi care se antrenau zilnic ca să alerge mai bine. Asta m-a ambiționat și credeam că pot să mă întrec cu ei la probele de verificare anuale. Mă întreceau însă mai mereu, dar în mod constant am evoluat și mi-am îmbunătățit performațele personale.
În al treilea rând, am avut o pasiune constantă și o plăcere de a petrece timp pe munte. Așa am descoperit că există și alergări pe munte, iar unele pot fi pe distanțe fenomenale, de peste 100 km.
Nu a trecut mult timp de la prima mea competiție pe munte până la primul ultramaraton, iar faptul că l-am și câștigat m-a ambiționat și m-a încurajat să devin mai bun la asta. Astfel, după primul meu ultra, pe care l-am și câștigat, am știut că mi-am descoperit nișa pe care vreau să o exploatez.
Ce înseamnă la nivel de planificare participarea la o cursă de ultra?
Planificarea unui sezon, a unei curse se face la începutul anului. Propriu-zis, pentru o cursă încep să mă pregătesc fizic cu 16-20 săptămâni înainte de eveniment. Încep prin a-mi canaliza energia și antrenamentele pentru distanța concursului.
Procesul logistic începe cu aproximativ 30 de zile înainte de cursă, iar cu 10-12 înainte încep să-mi fac bagajul pentru concurs. Îmi întind tot echipamentul obligatoriu în camera de antrenament, dar și nutriția pe care o voi folosi în cursă. Camera se transformă în câteva zile într-o expoziție de echipamente pentru alergare.
Mi-a luat cam trei, patru ani să perfecționez acest proces. Este destul de amplu, consumă multă energie, însă pentru ultima competiție am creat o unealtă interactivă, cu ajutorul căreia trec înainte de un concurs și care mă ajută să bifez tot ceea ce am nevoie la un ultramaraton.
Cât de importantă este recunoașterea traseului și cât durează acomodarea?
Cred că este suficient să ajungi cu 14 zile înainte de startul unui concurs pentru acomodare. Mă refer la acomodarea la condițiile climaterice, dar și la alte aspecte: patul, camera în care dormi, elemente ce le consider extrem de importante. Pentru mine este important să intru într-o rutină, într-un liniștit și plăcut înainte de cursă, să simt că nu mă obosește.
La un ultramaraton de peste 100 de kilometri pe munte cunoașterea traseului este critică pentru un rezultat bun. Să știi pe unde e de alergat, pe unde este de mers rapid, ce distanță ai între punctele de control și în cât timp faci această distanță sunt avantaje ce le poți folosi în favoarea ta, altfel vor contribui la un eventual eșec. Cu cât lași mai puține pietre neîntoarse în pregătirea pentru un ultra cu atât îți crești șansele la un rezultat optim.
Care sunt cele mai critice momente din timpul unei curse de ultra?
Primul moment critic poate să fie după trei ore de alergare, când rezervele corpului s-au terminat, când glicogenul muscular și cel hepatic s-au consumat și când corpul începe să producă energie și prin lipoliză.
Un alt moment critic într-un ultramaraton poate să fie cel de dinaintea răsăritului, pe la 3-4 dimineața când corpul este obișnuit să doarmă la acea oră și fix de alergare nu are chef.
Personal găsesc dificil momentul de după ce vomit de la un consum prea mare de carbohidrați, sau de la intensitatea efortului prea mare. Simt că mi se duce toată energia și pot fi amețit pentru o bună perioadă de timp din cursă.
Există un moment în care bătălia fizică, de anduranță a corpului, este umbrită de bătălia psihicului?
Dacă primele ore de alergare le duci din pregătirea fizică, dezarhivezi dosare de la antrenamente, la un ultramaraton există un punct critic, pentru unii mai devreme pentru alții mai târziu, în care intri pe pilot automat.
Alergi, te hidratezi, consumi calorii cu un singur obiectiv, să ajungi la linia de finish. Punctul în care îți demonstrezi cât ești de tare psihic coincide cu momentele dificile prin care treci în cursa. Este foarte greu să simulezi în antrenament acest punct însă depășind aceste momente, ajungând la linia de finish îți vei aminti de ele și te vei mândri că ai trecut peste.
Cum se traduce în cifre cosumul energetic/caloric al unui sportiv ultra? Poți lua drept model UTMB.
Pentru a parcurge un ultramaraton ca Ultra-Trail du Mont Blanc ai nevoie, în medie, de peste 30 de ore. Pentru un asemenea efort, un atlet de anduranță consumă peste 12000 de calorii și ar trebui să bea peste 12 litri de apă. Ceea ce pentru un om normal sunt cifre extraordinare, pentru un ultramaratonist sunt o provocare ce poate să fie dusă la bun sfârșit sau nu. Un plan bun de antrenament ar trebui să vizeze și consumarea unui număr atât de mare de calorii și un consum de lichide atât de ridicat.
Cât durează recuperarea după o cursă de 170 km?
La șapte zile după un concurs încă nu mă gândesc să alerg. Pentru mine asta înseamnă că încă nu sunt recuperat atât fizic, cât și mental după o astfel de competiție. Cred că raspunsul este: mai mult decât te aștepți.
Care sunt pagubele produse după o cursă de ultra?
Pot să fie doar musculare, în cele mai fericite cazuri. Dacă ești atent la nutriția și hidratarea din timpul evenimentului îți poți reduce distrugerile ce le suferă corpul tău pe durata evenimentului și de după. În cazul meu, resimt tensionate grupe musculare iar sistemul meu nervos este foarte încărcat.
Care este cea mai mare diferență de nivel pe care ai avut-o într-o cursă? Dar cea mai lungă cursă?
Cea mai mare diferență de nivel am avut-o la UTMB, 10000+, iar cea mai lungă distanță ce am alergat-o a fost la Mures24, în anul 2018, când am parcurs 205 kilometri cu peste 5500 metri diferență de nivel, cursă pe care am terminat-o în 22 de ore.
Care sunt pentru tine condițiile ideale de alergat?
M-au favorizat mereu competițiile cu condiții vitrege, vânt, furtună, temperaturi scăzute, pentru că sunt atent la detalii și cred că sunt născut să îndur disconfortul.
Ai lăsat un job sigur din cadrul armatei, ca să te concentrezi exclusiv pe alergare. Poți trăi din alergare?
Cred că se poate trăi din alergare. În România nu poți trăi exclusiv din premiile concursurilor sau indemnizația unui club sportiv, deși acestea ar trebui să fie suficiente. Însă, dacă ești suficient de vizibil și oferi valoare brandurilor cu care colaborezi poți obține contracte care să te favorizeze.
Câte perechi de pantofi de alergare schimbi pe lună?
Cred că într-o lună de alergare în care am și o competiție retrag circa trei perechi de pantofi de alergare. Pare mult însă cunosc fotbaliști care folosesc trei perechi de ghete per meci.
pentru alergare investesc în jur de 2000 de euro lunar
Mănânci cât două, trei sau patru persoane? 🙂
Având în vedere că ard calorii cât trei, patru persoane unele mese depășesc trei porții și au, cu ușurință, peste 2500 de calorii.
Cât de minuțios planifici o cursă? Și care este marja de eroare în cadrul unei planificări? Spune-mi despre o situație care te-a luat pe nepregătite, pe care nu ai prevăzut-o.
Pentru un ultramaraton îmi planific fiecare kilometru de traseu. Vreau să știu ce ritm am, ce consum, ce și cât beau. În general, sunt luat pe nepregătite de cum reacționează corpul meu la efortul la care-l supun, la caloriile pe care încerc să le consum. De cele mai multe ori eu vreau să consum 70-80g carbohidrați pe oră, dar el poate să spună stop după 40g. Asta înseamnă că trebuie să mai exersez în antrenament puterea de absorbție calorică și să-i cresc astfel limita.
Ce schimbări s-au produs în viața ta după locul 2 la UTMB?
La nivel mental mi-am spus că de acum înainte ceilalți trebuie să alerge cu mine, să mă ia ca reper. Mi-am făcut o reconstrucție mentală. În plus, am început un contract de colaborare cu Altra și Uglow, care mi-au devenit parteneri în această călătorie.
Care este motto-ul tău favorit?
“Let me show you how great I am” (n.r. ”Lasă-mă să-ți arăt cât de bun sunt”). Deseori, într-un ultramaraton îmi rostesc discursul lui Mohamad Ali înainte de meciul cu George Foreman. Mă amuză și îmi dă tăria mentală de care am nevoie ca să continui, sa depășesc momentele dificile.
Oferă niște cifre pentru anul 2021: cât ai alergat, cât ai urcat, câte curse ai făcut.
În 2021 am alergat circa 5000 de kilometri, am urcat peste 180.000 metri, am participat la 13 competiții, de la 3.000 metri în sală la 170 kilometri pe munți și am alergat 260 de zile din 360.
Am revăzut imaginile cu tine de la UTMB, locul 2. Sunt emoționante. Ce era în sufletul tău? Au fost cele mai fericite momente din viața ta? Este UTMB finala finalelor din lumea ultra?
În lumea ultraalergării montane mai mult ca sigur că UTMB-ul este finala, avand în vedere numărul alergătorilor, numărul elitelor și punctajul lor ITRA (n.r. International Trail Running Association). Când am ajuns pe locul 2 în 2018 mi-am văzut visul cu ochii, de a fi în top 10 la UTMB. Asta a fost dorința pe care am avut-o de la primul meu ultramaraton câștigat. Cu câteva zeci de metri înainte de finish am închis ochii și mi-am spus “Visele chiar devin realitate”, iar apoi am fost inundat de emoții și de lacrimi. Am fost fericit în ziua aceea.
Care este bugetul anual al sportivului Robert Hajnal? Cum se împart cheltuielile?
Cred că pentru alergare investesc în jur de 2000 de euro lunar, iar aici mă refer la cheltuieli de transport, cazare, nutriție pentru cursă, echipament, recuperare.
Care sunt top cinci competiții de care ești mulțumit din punct de vedere al rezultatului?
Locul 2 UTMB, locul 1 la Istria 100, locul 5 Transgrancanaria, locul 5 Lavaredo, de trei ori locul 1 la Maraton 7500, de trei ori locul 1 la Ciucas Ultra.
Ultramaratonistul se naște sau devine? Cât e muncă, cât talent?
Cu siguranță, ultramaratonist nu te naști, ci ajungi în urma unei transformări. Ca să ajungi cel mai bun din lume e nevoie de un cumul de factori, de un mediu care să-ți favorizeze acest rezultat. Eu sunt departe de a atinge acest punct, dar încerci sa imi maximizez efortul investit.
Care este cea mai mare ambiție sportivă pe care o ai în acest moment?
Să fiu în top 3 la Maraton Des Sables.