Peste 220 de femei judecător afgane se ascund astăzi de teama talibanilor. Din locurile unde stau ascunse, ele povestesc despre amenințările cu moartea pe care le primesc de când talibanii au preluat puterea, dar și despre viața nomadă și ascunsă pe care sunt forțate să o ducă în zonele rurale ale Afganistanului pentru a-și proteja viața și familia.
În ultimii 20 de ani, 270 de femei au ocupat fotoliul de judecător în Afganistan. Din poziția aceasta de putere, ele sunt figuri publice recunoscute în toată țara.
Șase dintre ele au vorbit cu jurnaliștii BBC, care le-au schimbat numele pentru a le păstra totuși anonimatul, din motive de siguranță.
De-a lungul carierei sale ca judecător, Masooma a condamnat sute de bărbați pentru violențe împotriva femeilor, inclusiv violuri, crime și tortură.
Dar la doar câteva zile după ce talibanii au preluat controlul asupra orașului său și mii de criminali au fost eliberați din închisori, au început și amenințările cu moartea.
Mesaje text, mesaje vocale și numere necunoscute au început să-i bombardeze telefonul.
”Era miezul nopții când am auzit că talibanii au eliberat toți deținuții din închisoare. Am plecat imediat. Am lăsat în urmă casa noastră și totul”, spune Masooma.
”Am purtat burka încercând să ies cu mașina din oraș, așa că nimeni nu m-a recunoscut. Din fericire, am trecut de toate punctele de verificare ale talibanilor”, povestește ea.
La puțin timp după ce au plecat, vecinii au început să-i scrie că talibanii au ajuns deja la ea acasă. După descrieri, femeia și-a dat seama cine o caută.
În urmă cu câteva luni, înainte de preluarea puterii de către talibani, Masooma a judecat un caz în care investiga un membru al grupării talibane care și-a ucis soția cu brutalitate. Pentru că l-a găsit vinovat, Masooma i-a dat 20 de ani de închisoare.
”După finalizarea sentinței, criminalul m-a abordat și mi-a zis ”Când voi ieși din închisoare, îți voi face ce i-am făcut și nevestei mele”. La momentul respectiv, nu l-am luat în serios. Dar, de când talibanii au preluat puterea, m-a sunat de multe ori și m-a amenințat că mă va găsi și se va răzbuna”, povestește femeia.
Povești identice
Potrivit unei anchete BBC, la ora actuală sunt cel puțin 220 de femei în această situație, iar cele șase cu care jurnaliștii au și luat legătura spun povești identice.
Toate au primit amenințări cu moartea de la membri ai grupării talibane care au ieșit din închisori, dintre care patru au dat și numele unor oameni care și-au ucis nevestele.
Toate și-au schimbat numărul de telefon cel puțin o dată, din cauza amenințărilor cu moartea și toate se ascund, schimbând locația o dată la câteva zile. De asemenea, toate spun că talibanii au fost la vechile lor case și au întrebat vecinii despre ele.
”Am primit peste 20 de telefoane de amenințare de la foști condamnați eliberați”, spune și Sanaa, care a investigat cazuri de violență domestică, majoritatea talibani și membri ISIS și care acum se ascunde alături de zeci de membri ai familiei sale.
Ea povestește cum talibanii au năpustit asupra casei ei și l-au bătut pe unul dintre membrii familiei ei, în căutarea femeii.
”I-am spus unei rude că trebuie să ne schimbăm casa tot mereu. Nu e altă soluție. Nu putem ieși în altă țară, nici măcar în Pakistan”, povestește ea.
Ce spun talibanii
În replică, purtătorul de cuvânt al talibanilor a declarat că femeile judecător ar trebui să trăiască fără frică, așa cum trăiesc și alte familii.
”Nimeni nu ar trebui să le amenințe. Unitățile noastre speciale militare sunt obligate să investigheze astfel de plângeri și să reacționeze, în cazul în care se sesizează nereguli”, a afirmat acesta, reiterând că amnistia generală a fost una ”sinceră” pentru toți lucrătorii guvernamentali din Afganistan.
Luptând pentru drepturile femeilor
De decenii, Afganistan a fost una dintre cele mai dure țări din lume. Potrivit observatorilor pentru drepturie omului, aproximativ 87% dintre femeile și fetele afgane se vor confrunta cu cel puțin o formă de abuz de-a lungul vieții.
Dar această comunitate de judecători a luptat pentru a promova ideea că violența împotriva femeilor este o crimă care va fi pedepsită. Asta include judecarea cazurilor de viol, tortură, căsătorii forțate și inclusiv împiedicarea femeilor de a deține ceva în proprietate sau să lucreze ori să meargă la școală.
Toate cele șase femei intervievate de BBC se confruntau deja cu hărțuire, fiind persoane publice, cu mult timp înainte ca talibanii să preia puterea.
”În instanță m-am confruntat de cele mai multe cazuri de femei care voiau să divorțeze sau să se separe de membri ai grupării talibane. Iar asta era o adevărată amenințare pentru noi. O dată, talibanii chiar au lansat rachete către tribunal.
De asemenea, am pierdut-o pe una din prietenele noastre, și ea tot judecător. A dispărut pe drumul său spre casă de la muncă. Abia mai târziu i-a fost găsit și corpul”, povestește una dintre femei.
Nimeni nu a fost acuzat pentru uciderea acelei judecătoare. La momentul respectiv, talibanii locali au negat orice implicare.
Toate cele șase judecătoare spun că sunt în căutarea unei soluții pentru a scăpa din țară, dar nu doar că au rămas fără bani, dar nu toți membri familiilor lor au pașapoarte.
Fosta judecătoare afgană Marzia Babakarkhail, care trăiește acum în UK, face lobby pentru evacuarea urgentă a tuturor fostelor judecătoare, mai ales a celor care trăiesc în provinciile rurale ale Afganistanului, departe de Kabul.
”Mi se rupe inima când primesc un telefon de la una din judecătoarele de la sat, care mă întreabă: Ce ar trebui să facem? Unde să mergem? Ajungem în mormânt curând.
La Kabul încă mai există acces la media și Internet. Judecătoarele de acolo încă pot fi auzite, dar în provinciile rurale nu au nimic.
Multe dintre aceste judecătoare nu au pașaport sau actele în regulă pentru a putea pleca. Dar ele nu pot fi uitate. Ele sunt în mare pericol”, spune judecătoarea.
Câteva țări, inclusiv Noua Zeelandă şi Regatul Unit, au promis susținere. Dar când se va pune în practică și câte astfel de femei vor putea fi ajutate rămâne de văzut.
Judecătoarea Masooma spune că se teme că astfel de promisiuni de ajutor nu vor ajunge la timp.
”Uneori mă gândesc: cu ce am greșit? Că am fost educată? Că am încercat să ajut femei și să pedepsesc criminali?
Îmi iubesc țara, dar acum sunt prizonieră. Nu avem bani. Nu putem ieși din casă.
Mă uit la fiul meu cel mic și nu știu cum să-i explic de ce nu poate vorbi cu alți copii sau să se joace pe stradă. Este deja traumatizat.
Pot doar să mă rog că într-o zi vom fi liberi din nou”, spune ea.
O.D.
Citește și:
