Ministrul Boloș de la Fonduri Europene, având la bază o pregătire de preot, ne învață că încâlcite sunt căile fondurilor europene, parafrazând vorbele confraților preoți care spun, în vorbirea curentă, că ”încurcate sunt căile Domnului” sau ”nebănuite sunt căile Domnului”, uneori chiar și ”necunoscute sunt căile Domnului”.
Probabil e o deformație profesională a clericilor care ne învață pe noi mirenii să luăm lucrurile așa cum sunt, după principiul ”crede și nu cerceta”.
Pentru ministrul Fondurilor Europene, acest principiu a devenit slogan de guvernare; indiferent de câte boroboațe ar face, le poleiește cu aur și ni le servește ca strategii de guvernare sau ca fire călăuzitoare pe care numai înalt prea finanțarea sa și staful său de pădurari, coafeze și țuțeri de partid numiți în demnități publice le pot înțelege.
După ce ne-a aburit că atrage, absoarbe, evită dezangajări și luptă cu pandemia, vedem că implacabil timpul strânge lațul în jurul nodului în gât al promisiunilor deșarte, iar marea cacealma la care a asudat ministrul Boloș de la venirea sa în noiembrie anul trecut se sparge de promontoriul nerealizării faptelor.
Pașii de regres au început să fie percepuți la nivel public de o bună bucată de vreme: Marcel Boloș (foto), încercând să ascundă eșecul negocierilor cu Comisia Europeană, a promovat acte în Guvern prin care dă de lucru altor ministere de linie și îi muștruluiește pe miniștrii care nu fac ceea ce el ar trebui să facă.
Ultimul act despre care v-am povestit a fost săptămâna trecută, când Boloș s-a trezit să schimbe denumirile programelor operaționale. Numai că, până la sfârșitul anului, trebuie operaționalizat Acordul de Parteneriat prin care se creează cadrul de acordare a fondurilor nerambursabile pentru perioada 2021 – 2027.
Eșecul negocierilor intrând în linie dreaptă declanșează isteria actelor încâlcite adoptate de Guvern, astfel încât să se formeze un nor dens de lipsă de răspundere, incompetență și neasumare, din care vinovatul să poată ieși pe șest spre noile poziții călduțe care deja îl așteaptă, fie în transporturi, fie în dezvoltarea regională.
Dacă în relatările anterioare vă aduceam la cunoștință astfel de documente care tocmai erau adoptate de Guvern, dar care nu ajungeau în dezbaterea publică în adevăratul înțeles, iată că acum a venit momentul să discutăm despre legi care urmează să fie adoptate.
Așa este cazul și proiectului de hotărâre de guvern, pe care îl pregătește ministrul Boloș ”privind stabilirea măsurilor necesare în vederea implicării autorităților și instituțiilor din România în procesul de programare și negociere a fondurilor europene aferente perioadei de programare 2021-2027”.
Este un document care este programat să intre în următoarea ședință de guvern, iar acum aleargă între ministere pe repede înainte pentru a fi avizat: la Transporturi, Lucrări Publice, Agricultură, Interne, Justiție, Finanțe și Externe.
În principiu, acest circuit de avizare are un rol determinant pentru calitatea actelor normative emise de Guvern, numai că, în realitate, toate portofoliile enumerate mai sus sunt deținute de prietenii de partid, iar comanda se execută întocmai și la timp și nu se comentează.
Am văzut acest stil de lucru și la predecesori, adică cei care au intrat în conștiința publică prin apelativul ”ciuma roșie”. Probabil actualii guvernanți vor ieși din scenă cu apelativul ”holera galbenă” și să sperăm că astfel se va sfârși acest șir al bolilor necruțătoare care lovesc țara, asociate culorii de partid.
Să revenim la proiectul de HG. La prima vedere sau pentru un cititor neavizat, conținutul acestuia pare o banală înșiruire de deziderate, termeni tehnici și angajamente fără acoperire.
Ce mai contează toate astea când prin astfel de încâlceli se pavează drumul spre raiul banilor europeni, asistențe financiare nerambursabile și sprijin de miliarde de euro?
Numai că documentul conține și o mulțime de anomalii în spatele cărora se ascund munți de incompetență, rea-credință și comenzi ale unor băieți deștepți.
Astfel, spune documentul, că se stabilesc autoritățile și rolul acestora în procesul de negociere a Acordului de Parteneriat. Păi procesul de negociere a început acum trei ani, iar abia acum se stabilește cine și ce face?
Prin asta înțelegem că până acum a fost un fel de miuță, s-a frecat mingea de colo-colo în curtea școlii, iar acum intră în teren echipele mari care joacă după o partitură deja stabilită la matineu. Stranie abordare, ce să zic!
Din articolele 3 și 4 ale documentului reiese că Ministerul Fondurilor Europene are rolul de șef și doar coordonează, monitorizează, planifică și armonizează (ce-mi place mie limbajul ăsta de lemn!), iar ministerele de linie vor fi cele care vor munci pe plantație asumându-și responsabilitatea pentru eficiența cheltuirii banilor europeni.
Bieții oameni care vor fi puși să ducă greul implementării cred că gândesc printre dinți: ”e bine să faci ce zice popa, nu ce face popa”.
Referitor la nou-botezatul Program Operațional Creștere Inteligentă, Digitalizare și Instrumente Financiare (POCIDIF), vedem la Art. 6, alin. (4), că digitalizarea se deleagă unui organism care funcționează în cadrul altei autorități, dar nu se vorbește nimic de cercetare care intră tot în acest program.
Ce se întâmplă cu cercetarea, este iar Cenușăreasa strategiilor guvernamentale obtuze și este aruncată la coada alocărilor bugetare și a programelor de finanțare?
La Art. 8, observăm că fixația asta a înființării a opt Programe Operaționale Regionale capătă contur, dar se spune că Autorități de Management vor fi chiar Agențiile de Dezvoltare Regională (ADR-uri).
Henț, ar spune colocvial un specialist, dacă ar participa la aceste discuții. Păi în momentul de față ADR-urile sunt organizate ca ONG-uri, regiunile de dezvoltare nu au personalitate juridică, iar legea descentralizării a fost pierdută în strategiile de partid, în momentul când ”ciumele roșii” sau ”holerele galbene” au ajuns la butoane.
În condițiile în care regiunile de dezvoltare sunt doar niște convenții între reprezentanții unor instituții, cine își asumă realizarea obiectivelor, gestionarea fondurilor, responsabilitatea acțiunilor întreprinse? Asta e și întrebarea pe care o tot pun cei de la Comisie în cadrul negocierilor, iar ministrul Boloș se face că plouă.
În Legea nr 315/2004 (nici măcar nu eram stat membru UE pe vremea aceea) privind dezvoltarea regionala în România, la Art. 8, alin. (1) se spune: ”În fiecare regiune de dezvoltare funcționează câte o agenție pentru dezvoltare regională, organism neguvernamental, nonprofit...”, deci un ONG.
Aici sunt mai multe probleme. Trecem peste faptul că actualul ministru de la Fonduri Europene este chiar șeful unui astfel de ONG din care a fost suspendat temporar, pe perioada îndeplinirii mandatului de ministru și se prezumă că se va întoarce tot acolo. O fi conflict de interese, zicem noi, legile în vigoare și Comisia Europeană, dar ministrul zice ca nu-i așa!
În al doilea rând, potrivit Legii Finanțelor Publice (Legea 500/2002), un ONG este incompatibil cu funcțiile unei Autorități de Management privitor la ordonanțarea creditelor, ceea ce vine în conflict cu funcția pe care o primesc aceste ONG-uri ca viitoare Autorități de Management.
În al treilea rând, aceste nou înființate structuri în gestionarea fondurilor vor trebui acreditate de Autoritatea de Audit pentru a putea funcționa și a fi recunoscute ca atare în circuitul legal al gestionării fondurilor. Vă spun din practică, ăsta este un proces care poate dura ani de zile, iar Acordul de Parteneriat spune că aceste structuri trebuie să fie funcționale la 1 ianuarie 2021 (în nici 6 luni).
Mai mult, în aceeași lege, tot la Art. 8, dar alin (9), ministrul Boloș primește pumnul în stomac: ”Capacitatea instituțională și administrativă a agențiilor pentru dezvoltare regională de a îndeplini aceste activități, precum și atribuțiile delegate de instituția/instituțiile naționale sunt verificate prin unitățile de audit intern din cadrul fiecărei autorități naționale de management și gestionare a programului respectiv”.
Păi, prin HG-ul despre care vorbim aici și pe care Marcel Boloș îl propune spre adoptare în Guvern, aceste ADR-uri sunt ele însele făcute Autorități de Management.
Superb, logica legislativă sparge cacealmaua guvernamentală și spune că așa cum se dorește acum, aceste ONG-uri se vor controla singure și vor încheia contracte tot cu ele însele pentru gestionarea fondurilor. Vorbim de miliarde de euro, să ne înțelegem!
Peste toate aceste conflicte, contradicții și non-sensuri, mă întreb și eu cum poate fi promovată în Guvern o lege care se bazează pe un cadru legislativ ostil obiectivului propus? Sau privit din alt unghi, la ce folosește această întreagă manoperă complicată, în condițiile în care un astfel de demers poate avea consecințe extrem de grave asupra legalității procesului de gestionare a fondurilor europene?
Ne întoarcem acum la HG-ul care face obiectul acestei analize și vedem că tot la Art. 8 , dar alin. (3), se spune: ”în cadrul celor 8 Programe Operaționale Regionale organizate la nivelul regiunilor de dezvoltare ale României, autoritățile de management pot delega pe bază de acord de delegare funcții ale autorității de management sau implementarea unor componente ale programului operațional către organisme intermediare”.
Cu alte cuvinte, cele 8 ONG-uri constituite la nivel regional ca Autorități de Management vor delega funcții unor alte organisme intermediare constituite la nivel regional.
Asta da simplificare marca Boloș: în loc să am un singur Program Operațional care deja funcționează și este acreditat, eu sparg în 8 Programe Operaționale și dau banii unor ONG-uri care se vor controla singure și vor încheia contracte cu ele însele, dar treaba o vor face alte nenumărate organisme intermediare constituite la nivel regional delegate de ONG-uri în acest sens. Halal guvernare responsabilă!
Mai mult, vedem că la un paragraf anterior, la Art. 6, alin. (6), inclusiv Ministerul Sănătății, constituit ca Autoritate de Management pentru Programul Operațional Sănătate, va delega funcții acestor nenumărate organisme intermediare regionale.
Se pare că administrația publică românească a atins nirvana guvernării la nivel mondial: delegarea încrucișată de funcții, aceleași organisme primesc funcții delegate de la mai multe autorități. Sunt curios cu răspunderea cum rămâne, deoarece este un principiu vechi în management că aceasta nu se deleagă.
La Art. 11, alin. (1) se spune că ”pentru Programele Naționale Afaceri Interne la care România este parte în perioada 2021-2027 se mandatează Ministerul Afacerilor Interne, ca titular de programe și autoritate de management”. Prin modul eronat de exprimare nu se înțelege clar care este legătura dintre aceste programe naționale și programele operaționale.
La Art. 12, ca să se piardă complet urma și orice responsabilitate individuală, se face un melanj și ni se spune că Ministerul Fondurilor Europene are atribuții comune cu celelalte ministere, dar nu există nicio structură care să le unească.
Probabil, mințile odihnite și limpezi care au pus în pagina această operă de non-sens administrativ au uitat că la Art. 4 au vorbit de atribuțiile MFE, separat. Când e separat, când e împreună ca timp, loc, funcționalitate și ținte de atins?
Știu, e greu de dat un răspuns la modul cum este concepută această fițuică, care va bulversa de tot înțelegerea despre modul de funcționare a mecanismului de absorbție în perioada următoare.
Și textul se încheie sublim printr-o paranteză de logică elementară, astfel: ”ONG-urile mandatate ca Autorități de Management... vor exercita calitatea de Autoritate de Management”. Să înțelegem că transformarea ONG-urilor în Autorități de Management va fi o practică la nivel național? Cred că deja Cumpănașu își freacă mâinile... Hai să lăsăm cititorii să își exprime prin comentarii efuziunea față de legiuitori, guvernanți și rudele acestora...
Cam așa se prezintă începutul lipsei de performanță în asigurarea cadrului de implementare a Programelor Operaționale în perioada 2021 – 2027. Ministrul Boloș nu-și uită originile de formare profesională și asemenea unui popă la altar nu pierde timpul să predice aceeași scriptură pentru toate babele surde.
Prea puțin îi pasă lui că nimeni nu înțelege profunzimea gândurilor sale, atâta timp cât scopul acestor emanații legislative nu este performanța administrativă în gestionarea fondurilor, ci asigurarea unui post călduț la întoarcerea la cârma ONG-ului de unde a venit și devenit superputere regională prin puterile acordate de același personaj, dar cu altă scufie.
Marele regret este că în cumetria de guvernare de la Palatul Victoria nu se găsește niciun oficial care să deslușească acest labirint logic și legislativ și să demaște cacealmaua jucată la Fonduri Europene.
Nici măcar recentul insucces dovedit, prin care Comisia Europeană a aprobat schema de ajutor de finanțare de 800 milioane de euro pentru IMM-uri în lupta împotriva COVID-19, prin care se alocă finanțări pentru garanții, capital circulant și investiții, unor categorii de firme, dar nu prin Ministerul Fondurilor Europene, ci prin Eximbank.
A fost o întreagă tevatură la MFE cu aceste alocări, s-au scris ghiduri, s-au proiectat noi axe prioritare, s-au mutat potențialii bani între MFE, Ministerul Dezvoltării și Ministerul Economiei, s-au făcut destituiri și numiri de șefi de Autoritate de Management, dar ce să vezi, cei de la Comisie, sătui de alchimia fondurilor din eprubeta MFE, au ales o altă cale, mai pragmatică și mai eficientă: Eximbank. Se aude, domnule Orban?
Dar ce pretenții să ai de la un biet preot de țară, când săptămâna aceasta a răsărit panseluța pe grămada de compost și însuși Guvernul României elaborează o altă fițuică intitulată obraznic: ”Reclădim România – Planul național de investiții și relansare economică”. Nu intru în detalii, confuzii de termeni și de politici publice, taxonomie și logică.
Mă limitez doar să spun că un simplu wishlist al unui partid politic poartă efigia Guvernului României, este lansat de la tribuna Executivului și este îmbrățișat candid și de Președinția României.
Prea mult domnilor, prea mult!