Alegerile parlamentare din 28 septembrie vor decide la ce alianță de securitate va adera Republica Moldova. „Neutralitatea” nu mai poate schimba această realitate.
Tema blocurilor militare a fost relansată, subit, de cel mai căutat infractor din Moldova. În cadrul congresului entității electorale „Victoria/Pobeda” pe care o conduce, oligarhul penal Ilan Șor – condamnat la 15 ani de închisoare, sentință finală, în dosarul furtului miliardului – a declarat că „singura salvare pentru Republica Moldova este o alianță cu Federația Rusă” și că „Republica Moldova trebuie să adere la Organizația Tratatului de Securitate Colectivă” (OTSC), patronat de Moscova.
OTSC este o replică rusească la NATO, adunând câteva foste republici sovietice, care au acceptat, mai degrabă de nevoie decât benevol, să coopereze militar cu Moscova, după ce au încercat să colaboreze economic în cadrul CSI și în alte structuri cu statut incert, de felul „Uniunii vamale eurasiatice”, care traduce ambiția rușilor de a controla teritoriul fostei URSS.
Șor „rupe” cercul ipocriziei
Să recunoaștem, iată o propunere îndrăzneață. Un fel de a lăsa la o parte orice ipocrizie legată de neutralitatea constituțională a statului moldovean și de a-i face Moscovei o... „ofertă de nerefuzat” (cum îi place lui Putin să spună).
În același timp, este o manevră riscantă, întrucât Șor lipsește astfel celelalte segmente ale „coloanei a cincea” rusești de la Chișinău de principalul lor cal de bătaie. Socialiștii lui Dodon, grupările lui Vlah, Tarlev, Furtună sau falsul bloc proeuropean „Alternativa”, care defilează cu personaje renumite pentru opțiunile lor pro-rusești (Ceban, Chicu, Stoianoglo, Tkaciuk), acuză PAS și pe Maia Sandu că încalcă neutralitatea statului, că împing Republica Moldova în NATO ca să atace Rusia.
Ce înseamnă o alianță militară cu Moscova
Vom formula mai la vale un posibil răspuns la abrupta propunere a lui Șor. Până atunci să spunem că prin aderarea la OTSC s-ar aranja, legal, ocuparea militară de către ruși a Republicii Moldova. Kremlinul ar scăpa în sfârșit de nesuferitele, enervantele apeluri privind retragerea trupelor sale din stânga Nistrului, își va aduce armata până la Prut și la gurile Dunării.
Condiția este ca la Chișinău după 28 septembrie să se instaleze o guvernare pro-rusă, care va semna toate acordurile necesare cu Moscova. Nu va mai fi o anexare, ci o re-colonizare a Basarabiei „prin vot popular”.
Proiectul european va fi îngropat. Republica Moldova își va pierde independența și suveranitatea, ba mai rău: va deveni teatru de război, pentru că va furniza Moscovei o rampă de atac dinspre vest. Moldovenii vor fi trimiși carne de tun împotriva Ucrainei, care va trebui să se apere de agresiunea Moldovei. Ce ziceți, moldoveni, de această perspectivă?
Cum ne mai poate ajuta „neutralitatea”
În trecut, o seamă de minți viclene, obediente Moscovei, propuneau să construim între Prut și Nistru o „Elveție a Răsăritului”, să fim vițelul care are la dispoziție două ugere: Estul și Vestul. Protipendada locală, post-comunistă, a vrut să transforme Moldova într-un stat mafiot și aproape că reușise pe timpul lui Plahotniuc.
Oricât de absurdă și păgubitoare, teoria „Elveției Răsăritului” se mai bucură de oarece priză la moldoveni, pentru că le încurajează iluzia neangajării, imaginea unui popor mic, muncitor, talentat, bun de petreceri, crescător al viței de vie, care vrea să trăiască în pace cu toată lumea.
Și azi ideea neutralității, a „împăcării cu toată lumea”, domină în sondaje. Doar că problema nu e la noi, ci... la ceilalți. Nu toți apreciază bonomia moldovenilor. Rușii ne vor doar sub formă de „rumeguș” în valțurile mașinii lor de război, ne vor sclavi, nu oameni liberi.
Azi, iluziei moldovenilor că un articol din Constituție îi va apăra de o invazie străină i-a luat locul frica. Suntem într-un punct foarte periculos. Pentru că „nici cu unii, nici cu alții” nu mai ține.
Tema securității naționale în campania electorală
Guvernarea proeuropeană de la Chișinău s-a ferit până acum să atingă acest subiect din două motive: pentru a nu supăra Rusia, care tot acuză Moldova că nu-și respectă neutralitatea, și pentru a nu pierde sprijinul populației. Cu un slogan precum „Uniți împotriva războiului!”, ne asigură unii strategi PAS, nu poți câștiga alegerile în Moldova.
Desigur, nu e plăcut să-i scoți pe alegători dintr-un anume confort mental (asigurat de rezistența ucraineană în fața Rusiei, uităm prea ușor acest lucru!). N-ai vrea să-i indispui, să le amintești că avem în proximitatea noastră un război care poate ajunge și la noi, chiar dacă suntem frumoși, blânzi, harnici și vrem să trăim bine cu toată lumea.
Declarațiile lui Șor pe tema aderării Moldovei la blocul militar condus de Rusia sparg „convenția neutralității”, menținută de proeuropeni și pro-ruși, impulsionează discuția despre securitate, iar dacă s-a ajuns aici, guvernarea trebuie să arate clar catastrofa spre care ne împinge Șor și să explice alegătorilor diferența dintre NATO și OTSC-ul lui Putin.
Nimeni nu trage Moldova cu sila în Alianța Nord-Atlantică. Pentru NATO trebuie să te califici, să muncești, să faci reforme, pe când rușii vin peste tine fără să te întrebe, așa cum au procedat în toată istoria lor.
La rândul lor, instituțiile de drept vor completa dosarul lui Șor cu încă un cap de acuzare, subsumabil trădării naționale: schimbarea caracterului constituțional al statului prin favorizarea unei invazii străine.
De ce a „glăsuit” Șor?
Cel mai probabil Șor nu vorbește de capul său. Rusia vrea să creeze impresia unei diversități în rândurile celor care lucrează pentru ea în Moldova: „adică, uitați, există opinii și opinii”.
Apoi, dincolo de dorința de a se arăta mai fidel intereselor rusești decât concurenții săi, Șor exprimă o urgență a Kremlinului. Rusia și-a pierdut răbdarea, Rusia e în criză de timp și resurse și caută „scurtături” pentru a-și atinge țelurile în Ucraina. De aceea, acordă atâta atenție alegerilor din Republica Moldova, acolo unde speră să facă o breșă în alianța națiunilor care sprijină Ucraina.
Partenerii noștri occidentali ne vor ajuta să rezistăm în această confruntare inegală cu agresorul rus, așa cum au spus clar și la recentul summit Moldova-UE de la Chișinău, dar ca să ne ajute au nevoie de opțiunea tranșantă, majoritară a moldovenilor pentru o guvernare proeuropeană și după 28 septembrie 2025.