Odată cu trimiterea în judecată a lui Călin Georgescu, pentru apologia unor lideri și idei ale unei mișcări extremiste criminale, și cu măsurile de austeritate anunțate, România ar fi trebuit să intre într-o etapă accelerată de restabilire a unui contract politic de reprezentare între cetățeni și politicienii de la putere.
Doar că această fereastră de oportunitate, la care am ajuns printr-o serie de evenimente dramatice, de la ascensiunea lui Călin Georgescu și anularea scrutinului prezidențial până la efortul uriaș de mobilizare a societății civile, care a dat peste cap și zarurile Rusiei, și planurile grupărilor retrograde autohtone de a manipula direcția țării, este gata să se închidă.
Dacă se închide strict politic, cu un CSAT ratat, care a arătat, la fel ca la partide, că voința politică e mai degrabă aceea de conservare a vechiului status quo, germenii care au făcut posibilă căderea României în anul care a trecut vor duce la fenomene mult mai periculoase decât Georgescu&rezerviștii.
Sunt două vulnerabilități majore:
- Transformarea reformei statului, prin curățarea instituțiilor de sinecuri, într-o criză economică în care este cerut sacrificiul colectiv și amânarea sancționării celor responsabili de dezastrul economic.
Atunci când anunți că obiectivul major al măsurilor de redresare bugetară, care cer participarea și sacrificiul cetățenilor în numele unui bine comun, este restabilirea încrederii, mai important decât ce măsuri vei lua este răspunsul la întrebarea de ce.
Or, aici a eșuat premierul Bolojan, iar cei care stau după ușă au înțeles și-și pregătesc terenul.
Premierul nu doar că nu a intenționat să explice onest de ce măsurile de redresare bugetară presupun sacrificiul colectiv, cu excepția specialilor care mai primesc un răgaz, dar a căzut în capcana tehnică, în care a făcut judecăți de valoare asupra vieții unei categorii sociale: pensionarii cu pensii mari, de peste 3.000 de lei.
Adăugarea adjectivului înseamnă etichetarea unei categorii sociale ca fiind chiabură, dincolo de absurdul de a considera că un venit de 3.000 de lei la pensie acoperă măcar cheltuielile vieții de zi cu zi, ceea ce livrează capital direct nu doar platformelor populiste, auto-intitulat suveraniste, cât mai ales dinozaurilor din partidele mamut care nu au nicio intenție să renunțe la resurse.
2. Sancționarea publică și totuși minoră - pentru ce ne-a spus SIE că s-a întâmplat în alegerile prezidențiale - a lui Călin Georgescu, nu doar fără a deranja focarele neolegionare și rusofile, ci și agravând cauzele care duc la aderența neolegionară. Or, fără a sancționa și mai ales fără a corecta mesajele neolegionare, oricând Rusia sau retrograzii din instituțiile din România pot alege un nou Călin Georgescu.
În ceea ce privește focarele de ideologie neolegionară, nenumită ca atare, istoricul Oliver Jens Schmitt a explicat insistent, în multe interviuri acordate spotmedia.ro.
Iată câteva exemple date de Jens Schmitt:
"Fundația “Nicolae Titulescu”, o importantă poartă de intrare a influenței rusești în România, și care l-a găzduit în 2013 pe principalul ideolog al lui Putin, Aleksandr Dughin, și frecventată de suveraniști de frunte antioccidentali - precum Ioan Aurel Pop, Dan Berindei, decedatul Rǎzvan Theodorescu, Teodor Meleșcanu - au participat la activitatea fundației.
În februarie 2023 a participat și Dan Dungaciu, șeful Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române şi colaborator la LARICS (Laboratorul de Analiza a Razboiului Informational si Comunicare Strategica) responsabil cu combaterea dezinformării, care a atacat dur afirmațiile mele din interviul acordat chiar spotmedia.ro."
Focarele rusofile din BOR, cu exemplul cel mai strident arhiepiscopul Teodosie, care și-a exprimat admirația deschisă pentru Vladimir Putin, pe care l-a descris ca fiind un mare promotor al Ortodoxiei:
“La fel ca și în cazul AUR, cercurile anti-occidentale din BOR își urmăresc propriile interese identitar-politice, adică independent de Rusia însăși. În ceea ce privește conținutul, însă, acestea se suprapun cu propaganda rusă.
Același lucru este valabil și pentru retorica președintelui Academiei Române, care deplânge decăderea morală a Occidentului și compară UE cu Uniunea Sovietică, deoarece aceasta ar vrea să șteargă individualitatea fiecărei națiuni. Ioan Aurel Pop chiar a răspândit personal fake news antioccidentale în decembrie 2021, când a susținut că Comisia Europeană ar vrea să desființeze conceptul de Crăciun, o noțiune care se încadrează în tiparul propagandistic al unui Occident pretins anticreștin.
Totuși, aceste idei sunt susținute în diverse forme, de multe ori mai subtile și subcutanate, și de reprezentanți de frunte ai vieții publice.”
Oliver Jens Schmitt e cel care a tras atenția asupra lui Călin Georgescu cu mult înainte ca acesta să devină cunoscut publicului larg. La înființarea partidului său de atunci, în 2021, "Pǎmântul strǎmoșesc", numele celui mai cunoscut ziar legionar, printre cei care au luat cuvântul vicepreședintele de atunci al Academiei Române, Victor Voicu, și actorii Dan Puric și Dorel Vișan, ceea ce sporește imaginea grupului de suveraniști anti-occidentali, amintește istoricul elvețian.
A doua cauză însă, educația precară, este una pe care măsurile de austeritate anunțate de Guvern, printre care și creșterea TVA la cărți și renunțarea la bursele de reziliență, o agravează, în loc să o corecteze.
“Slăbiciunea sistemului educațional este unul dintre cele mai importante obstacole în calea stabilizării democrației și a statului de drept în România. Nivelul scăzut al educației școlare face societatea deosebit de vulnerabilă la dezinformare. Ca un contra-model, ar putea fi menționată Finlanda, o țară în care oamenii citesc mult și unde școlile învață sistematic cum să se descurce cu social media și dezinformarea”, spune Oliver Jens Schmitt.
“O educație generală deficitară facilitează răspândirea dezinformării. Analfabetismul funcțional este larg răspândit în România, afectând 40-45% din populație, care nu este capabilă să trateze informația în mod critic (media europeană este de 12-15%). Astfel, piața românească de carte este minusculă în comparație cu cea europeană - volumul ei este de aproximativ 60 de milioane de euro, în Germania este de 9 miliarde de euro. România este o țară de non-cititori”.