Azi, 19 mai 2025, România a câștigat puțin timp – cât să-și retragă răniții și să-și lase trupele să respire – în războiul global care a început în 2014 și în care victoria lui Nicușor Dan e câștigarea unei bătălii strategice.
- Alegeri prezidențiale, turul doi, numărătoarea oficială: Nicușor Dan este noul președinte al României
- Singurele județe unde Nicușor Dan nu a câștigat cel mai mare oraș
- Nicușor Dan a câștigat alegerile în toate sectoarele Capitalei
- Rezultate finale alegeri prezidențiale – Statele din vestul Europei unde a câștigat Nicușor Dan
Victoria asta ne permite reîntoarcerea la masa europeană și internațională de discuții în cel mai sensibil moment de la căderea Zidului Berlinului încoace – dar, pe de altă parte, ne constrânge la resetarea vieții politice și administrative românești, căci pe scena politică s-a dărâmat totul chiar înainte ca toate alarmele să sune continuu, cum s-a întâmplat în ultimele 6 luni.
Nu avem timp de nicio bucurie, căci de azi lucrurile încep să se schimbe incredibil de rapid – iar în încercarea de-a pune ordine în planul de evacuare a molozului și stabilirea proiectului de reconstrucție am ales 7 direcții: să le luăm la rând:
0. Cifra zilei nu este procentul de 53,6% cu care a câștigat Nicușor Dan, ci cele aproape 5,5 milioane de voturi pe care le-a luat George Simion.
1. Pe scena politică, partidele mainstream PSD și PNL nu mai există așa cum le știam.
Marea problemă a PSD e că nu mai știe care e electoratul său – dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri e foarte probabil ca partidul să ia undeva la 15%. Restul s-a dus către AUR, Simion, Georgescu etc – 40-45 de procente de electorat al nimănui care nu avea nevoie decât de un steag.
Nu-i neapărat o veste rea: acest electorat a decretat pentru el însuși să nu mai are nevoie de stat – așa cum a arătat statul până acum – a prins ceva cheag, are frigiderul plin – pe piramida lui Maslow a făcut pasul către nivelul următor – se uită în oglindă. Nu avea nevoie decât de cântecul de sirenă cu care Rusia îi împuiază capul de vreo 7-8 ani.
PNL e într-o criză de identitate: trecut neîncetat prin valțurile din laboratoarele serviciilor de informații (ca și PSD de altfel), PNL a fost mai atent la galeria de fizionomii puse să defileze pe scena politică, decât la propriul electorat și la doctrină. It's over – principiul ăsta nu mai funcționează.
Ambele partide trebuie să găsească o cale să revină la ce știu ele să facă mai bine – la social-democrație și la capitalismul de piață – cum vor face asta nu știm, știm, însă, că va fi greu – iar dacă nu reușesc, AUR-POT-SOS vor lua peste 50% la alegerile viitoare.
2. Guvernul și administrația: Pentru Economie, miza e guvernul pe care va trebui să-l nășescă noul președinte Nicușor Dan – om fără cablurile necesare în partide și fără acces la reglajele fine care țin în funcțiune o majoritate parlamentară făcută din partide care în mod natural se submineză reciproc.
Marea provocare va fi croirea primului guvern – care va fi unul de sacrificiu, întrucât are de luat niște măsuri de revenire a României în indicatorii esențiali de sănătate economică – cu riscul unor proteste mai mult sau mai puțin violente din partea societății. E posibil ca reacțiile la măsurile nepopulare să intre rapid sub comanda AUR și a lui George Simion.
Rămâne de văzut ce partid își va asuma un astfel de guvern.
Administrativ – acum e momentul unei reforme în administrațiile locale: până acum partidele nu s-au atins de primăriile rurale – care au funcționat nu ca unități administrative, ci ca circumscripții electorale pure.
Dar aceste alegeri au arătat că nici măcar pentru partide primăriile nu mai sunt o miză electorală – nu mai suntem ”țara primarilor”, iar asta e un lucru bun. Numai bun de adus comunele la un minim de 3.000 de locuitori, prin comasări, cu economii serioase la bugete, căci administrația locală reprezintă la 32% din numărul total de bugetari.
3. Administrația ”sofisticată”: în următoarele 2 luni vom vedea și obligațiile pe care Nicușor Dan le-a acumulat în timpul campaniei: pe cine numește la Serviciile de informații, la Justiție, la CCR, în general la butoanele instituțiilor critice.
E foarte probabilă declanșarea unui război între facțiunile pro-ruse din aceste instituții și pro-occidentali – e foarte probabil ca în anumite zone să se negocieze – e foarte probabil ca acesta să fie un război tăcut, departe de ochii publicului.
4. Echilibrele pilonilor pe care stă economia: Pe data de 4 iunie, România are de pus pe masa Comisiei Europene setul de măsuri concrete prin care Guvernul trebuie să tracteze uriaşele dezechilibre macroeconomice din decor înapoi, pe drum.
Acestea sunt săptămânile în care se negociază, practic, maniera în care ne vom plăti factura exceselor electorale din ultimul an și jumătate. Situația e atât de gravă – în ce privește deficitul bugetar, deficitul de cont curent, viteza de creștere a datoriei, costul datoriei și modul de cheltuire a banilor – încât cel mai probabil se vor naște o altă filosofie fiscală și o altă filosofie bugetară.
4 iunie. A doua zi vom vedea ce cred agențiile de rating – care ne vor mai lăsa să respirăm, sau ne vor împinge la junk.
5. Economia reală se află în acest moment în fața unor uriașe oportunități, pe care numai un guvern solid si cu miniștri competenți le pot face accesibile și pentru România:
Presiunea pe care Donald Trump a pus-o pe UE, precum și Raportul Draghi care sintetizează cancerele din economia europeană, au deschis căile reindustrializării – mai ales pe direcția industriei de apărare și pe cea a industriei extractive a resurselor critice.
Există proiecte economice europene comune, la care România poate adera – va fi misiunea noului guvern să se implice și să fie o voce la masa împărțelii, sau – alături de reconstrucția Ucrainei – ne vom mulțumi cu firimiturile aduse de vânt.
Citeşte integral analiza lui Cristian Grosu - Resetarea României – inamicii și luptele războiului care începe azi pe Curs de Guvernare