România se află în faţa unei alegeri istorice care ar putea marca o a treia alunecare în dictatură, avertizează politologul Vladimir Tismăneanu.
Profesorul de la Universitatea din Maryland trage un semnal de alarmă ferm: „România nu-şi poate permite o a treia alunecare spre extremismul dictatorial, lucru care se va petrece dacă George Simion devine preşedintele ţării pe 18 mai.“
Potrivit lui Tismăneanu, George Simion „nu este un ‘true believer’, Simion este o făcătură într-o anumită conjunctură istorică“. El descrie AUR nu ca un partid antisistem, ci ca „o combinaţie de securism ceauşist şi legionarism”, afirmând clar: „De aceea, eu folosesc termenul de secu-legionari.“
Politologul subliniază, într-un interviu acordat News.ro, pericolul vitezei cu care se pot instala dictaturile: „Instalarea unei dictaturi este un proces foarte rapid. În schimb, demantelarea unei dictaturi este un proces foarte dificil.“
În opinia sa, un eventual regim Simion ar aduce „epurări în sensul cel mai real al cuvântului“, care ar începe cu „pierderi de joburi” şi ar putea evolua în forme grave de autocenzură şi fidelizare forţată.
George Simion nu este Giorgia Meloni!
Comparând România cu Italia, Tismăneanu respinge ferm ideea unei „melonizări” a lui Simion: „George Simion nu este Giorgia Meloni! În primul rând pentru că România, spre deosebire de Italia, nu are o tradiţie democratică de opt-nouă decenii.“
El îl acuză pe liderul AUR de o interpretare voit eronată a UE şi NATO şi avertizează că „Simion numeşte UE doar o organizaţie economică“, ignorând fundamentele democratice ale construcţiei europene.
Tismăneanu susţine că România traversează o criză de reprezentare politică profundă, generată de „incompetenţa guvernelor care s-au succedat” şi de „10 ani de dispreţ pentru alegători“ din partea administraţiei Iohannis. Pe acest fond, „falşii salvatori“ intră în scenă şi „se joacă de-a promisiunile.“
Despre ascensiunea AUR în fiefuri PSD, Tismăneanu e tranşant: „AUR nu este o formaţiune realmente antisistem! Vine din interiorul sistemului.”
El descrie fenomenul ca pe o perpetuare a discursului suveranist de tip ceauşist, ambalat într-o retorică radicală contemporană, influenţată de „zona ideologică a Securităţii“ şi de „victoria radicalismului fundamentalist din Statele Unite.“
În ciuda îngrijorărilor, profesorul rămâne optimist: „Condiţiile date ale României mă fac să cred că toate avantajele care vin din alianţele occidentale, din tradiţia occidentală… sunt mai puternice decât tradiţia autarhică şi autohtonistă, tribalistă.”
El încheie cu un avertisment: „România a avut două tentative de sinucidere în Secolul XX… Două sinucideri ajung! Nu e nevoie de a treia!“