Într-o lume adesea dominată de agresivitate și superficialitate, mulți părinți se întreabă cum își pot învăța copiii să fie mai buni.
Psihologii, citați de The Guardian, spun că bunătatea nu e doar o virtute, ci un instrument esențial pentru fericire, reziliență și relații sănătoase.
- Bunătatea se învață – iar părinții sunt primul model
Copiii imită ceea ce văd. Dacă părinții manifestă comportamente pozitive – gesturi de generozitate, empatie, respect –, cei mici le vor adopta instinctiv. La fel, vor normaliza egoismul și cruzimea, dacă acestea sunt prezente în jurul lor.
- Bunătatea începe cu gesturi mici
Deschide o ușă, împarte o gustare, folosește „te rog” și „mulțumesc” în mod constant. Aceste obiceiuri banale construiesc, în timp, reflexul empatiei. Copiii observă nu doar gestul, ci și reacția celuilalt – și învață valoarea emoțională a bunătății.
- Vorbește cu copilul despre ce înseamnă să fii bun
Întrebări simple, precum „Ce gest frumos ai făcut sau ai văzut azi?”, pot deschide conversații valoroase. Poți merge mai departe: „De ce crezi că unii aleg să fie răutăcioși?” sau „Cum crezi că s-a simțit băiatul acela?”. Astfel, copilul învață să privească dincolo de comportament, spre emoțiile din spate.
- Nu doar fapta contează, ci și încurajarea ei
Încurajează empatia, nu doar rezultatul. Spune: „A fost foarte frumos din partea ta că ai întrebat-o pe sora ta dacă e bine”, nu doar „Bravo!”. Când copiii primesc feedback pozitiv pentru gesturi bune, își consolidează imaginea de sine ca persoane capabile să aducă bine altora.
- Când copiii nu sunt amabili – nu te panica
E firesc ca cei mici să aibă episoade de egoism sau impulsivitate. Creierul lor nu e complet dezvoltat, iar reacțiile emoționale pot copleși capacitatea de autocontrol. Bunătatea nu înseamnă perfecțiune – iar corectarea blândă ajută mai mult decât o mustrare severă.
- Învață-i să fie buni cu ei înșiși
Copiii care se simt valoroși vor fi mai înclinați să ofere empatie altora. Învață-i să-și observe vocea interioară: dacă e critică („Sunt prost!”), sugerează o alternativă blândă („E ok, pot încerca din nou.”). Ideea că fiecare are în cap un „prieten răbdător” și un „critic sever” îi ajută să aleagă ce voce urmează.
- Bunătatea începe devreme
Chiar și bebelușii reacționează la stările emoționale ale celor din jur. Cu cât copilul observă mai devreme gesturi de grijă, cu atât empatia are mai mult timp să se formeze. Cititul poveștilor și discutarea emoțiilor personajelor sunt instrumente valoroase – la fel și jocurile de rol cu păpuși sau scenarii cotidiene.
- Bunătatea se exersează și în joc
Jocurile de echipă, gătitul împreună sau chiar împachetarea hainelor pot deveni ocazii de a exersa cooperarea și respectul. E important să explici, de exemplu, de ce împărțim jucării: „Cum te-ai simți dacă un prieten ți-ar da jucăria lui preferată?”
- Bunătatea nu înseamnă supunere oarbă
A fi bun nu înseamnă a fi docil. Un copil empatic poate spune „nu” fără să rănească, poate fi sincer fără să fie crud. Învățarea limitelor și a bunăvoinței echilibrate îl ajută să nu devină un „people-pleaser” anxios, ci o persoană autentică și respectuoasă.
- Prietenii contează – dar părinții pot ghida în continuare
Adolescenții acordă prioritate prietenilor, dar părinții pot ghida în continuare prin întrebări deschise: „De ce crezi că prietena ta s-a purtat așa? Crezi că se simțea singură sau supărată?”. Astfel de reflecții pot deschide compasiunea.
- Vrei un truc rapid? Pune un bilețel pe ușă
Un părinte a povestit că a pus pe ușa casei un bilet cu mesajul „Fă un gest frumos azi”. Copiii, chiar dacă dau ochii peste cap, interiorizează ideea. Bunătatea poate deveni un reflex – dacă este repetată suficient.
- Și dacă nimic nu funcționează... ia un câine
Nimic nu învață mai bine grija, responsabilitatea și afecțiunea decât legătura cu un animal de companie. Un câine cere atenție, răbdare și iubire – exact ce are nevoie un copil pentru a deveni un adult mai empatic.
Fișă practică – Ghid pentru părinți: Cum să crești un copil bun
✅ Fii modelul – copiii copiază ce văd, nu ce li se spune. Arată zilnic bunătate în gesturi mici.
✅ Vorbește despre empatie – întreabă: „Ce gest frumos ai făcut azi?” sau „De ce crezi că cineva a fost răutăcios?”
✅ Laudă gestul, nu rezultatul – „A fost frumos că ai întrebat dacă e bine”, nu doar „Bravo!”
✅ Când nu e amabil, nu dispera – nu e o tragedie, e o oportunitate de învățare.
✅ Învață-l să fie bun cu el însuși – discută despre „vocea interioară”: blândă sau critică?
✅ Folosește povești și jocuri – cărțile și jocurile de rol sunt perfecte pentru a exersa empatia.
✅ Ia un câine (opțional, dar eficient) – responsabilitatea și dragostea în formă pură.