În timp ce stațiunile de schi din întreaga lume se confruntă cu efectele schimbărilor climatice, pe acoperișul unei centrale care produce energie din deșeuri descoperim un model ecologic pentru viitorul acestui sport.
Centrala electrică CopenHill din Copenhaga, proiect al arhitectului Bjarke Ingels, nu numai că transformă deșeurile locuitorilor în energie curată, dar le oferă și un inedit spațiu de recreere, cu trasee pentru drumeții, un perete de escaladă și o cafenea pe acoperiș.
Dar principala sa atracție este fără îndoială pârtia de schi lungă de 400 de metri, creată printr-o suprafață sintetică numită Neveplast care imită cu succes zăpada compactă.
De la deschiderea sa în 2019, aproximativ 10.000 de locuitori și turiști dornici să învețe cum să schieze sau să se dea cu placa pe pârtia uscată coboară în fiecare an pe această fostă uzină, scrie Wendy Helfenbaum de la BBC.
Helfenbaum a vizitat CopenHill în luna august și a fost surprinsă să vadă schiori coborând în viteză pe pârtia verde de pe acoperișul uzinei, deși era o zi însorită cu 22 de grade Celsius.
Foto: Facebook / CopenHill Urban Mountain
Conform Agenției pentru Protecția Mediului din SUA, sezonul stratului de zăpadă (numărul de zile cu zăpadă pe sol) s-a redus cu peste 15 zile din 1955, iar un studiu recent prevede că, până în 2050, pe măsură ce sezoanele de schi devin mai scurte, cererea pentru producerea zăpezii artificiale va crește între 55% și 97%.
Suprafețele artificiale ar putea fi, așadar, soluția pentru menținerea sau prelungirea sezoanelor de schi. Potrivit lui Patrick Thorne, care publică un newsletter lunar numit DrySlopeNews.com, primele suprafețe artificiale pentru schi datează din anii 1950, când Jacques Brunel, un instructor de schi de origine canadiană stabilit în Beacon, New York, a visat să producă zăpadă în august.
Brunel a mărunțit plastic și l-a așezat pe un covor realizat din parașute de nailon, creând astfel o pârtie de schi pe care iubitorii acestui sport să o folosească în plină vară, îmbrăcați în costume de baie și pantaloni scurți. După ce invenția lui Brunel a atras atenția la nivel național în 1956, el și-a brevetat creația, pe care a numit-o „covor artificial pentru schiat”.
Pârtiile artificiale au devenit extrem de populare în anii 1970, mai ales în Marea Britanie, însă multe au fost închise în anii 1990 și începutul anilor 2000. Acum, cel mai probabil pe fondul schimbărilor climatice, se constată o revenire a interesului pentru aceste suprafețe. În prezent, există peste 1.000 de pârtii artificiale în 50 de țări.
Multe stațiuni din zone cu zăpadă puțină sau inexistentă oferă posibilitatea de a schia pe pârtii artificiale pe tot parcursul anului, mai spune Thorne pentru BBC. Altele utilizează pârtii artificiale atunci când stratul de zăpadă este inconsistent. Soluția este recomandată de producătorii materialelor în special pentru stațiunile situate la altitudini joase.
C.S.