Care sunt motivele pentru care femeile din România sunt nefericite?
Un studiu ne spune că româncele sunt destul de nefericite raportându-se la accesul la îngrijire medicală preventivă, sănătate emoțională, nevoile de bază și sănătatea individuală.
În primul rând, în mare parte, sistemul nostru medical nu este creat pentru a preveni, ci pentru a trata. Dat fiind sistemul, este greu să reușești să ai o altă abordare tu ca individ, mai sunt campanii sporadice de depistare a cancerului la sân sau altele, dar este mult prea puțin.
Sistemul medical este același și pentru bărbați doar că ei nu îl prea accesează sau o fac târziu, nu prea își fac setul de analize anuale, nu se duc la controale medicale preventive țintite pentru posibilele probleme medicale ce pot apărea după o anumită vârstă, deci e normal ca femeile să fie mai afectate de aparenta impotență a sistemului medical.
Despre sănătatea emoțională a femeilor ce putem spune?
În multe zone rurale din țară, problema asta nu există din perspectiva lor, dacă o femeie este tristă fără vreun motiv, clar din perspectiva celor din jur aproape sigur că are prea mult timp liber și nu are ce face.
Este valabil și în marile orașe, dar aici este o deschidere din ce în ce mai mare către partea asta de sănătate emoțională/mintală, dar chiar și aici stăm foarte prost.
Femeile muncesc din ce în ce mai mult și, în special în orașele mai mari, și atunci le rămâne mult mai puțin timp pentru ele de relaxare, timp petrecut cu prietenii sau orice altceva ce le face plăcere să facă.
Pentru a acoperi nevoile de bază (hrană, casă, haine etc), e nevoie să muncească foarte mult și să facă multe sacrificii, iar asta ajunge să fie o piedică în a se bucura de ceea ce au.
Siguranța fizică este una destul de ok pentru femei în orașele mari, în schimb, siguranța locului de muncă sau siguranța sprijinului comunității aproape că nu există, iar în multe zone rurale încă mai umblă obiceiul că femeia trebuie bătută ca să fie supusă.
Sunt zone din țară în care o femeie, dacă dorește să facă avort, nu poate și este nevoită să meargă în alt oraș, uneori la distanțe foarte mari.
Accesul la asistență medicală pentru multe zone este aproape inexistent sau, în unele cazuri mai fericite, mai vine câte un medic o dată pe săptămână și mai dă o rețetă sau o trimitere, iar de specialiști pe partea de sănătate mintală nu putem vorbi, că este ceva SF în multe sate sau comune din țară.
Femeile își doresc acces la tot ce ține de ajutor când vine vorba de sănătate, ceea ce este perfect normal, identifică o nevoie și își dau seama că au nevoie de ajutor, dar când se uită în jur ajutorul lipsește și asta face ca starea lor să fie, de multe ori, de nefericire.
Ceea ce este perfect rațional că doar nu o să se bucure și să fie fericite când nu au acces la medici/spitale/specialiști pe diverse probleme ce țin de sănătate.