La 40 de ani, fostul jucător de tenis Victor Hănescu ştie că alegerea pe care a făcut-o în urmă cu 10 ani, aceea de a înfiinţa o academie, a fost o idee bună, pentru că visul său, acela de a da ceva înapoi României, se leagă de speranţele de a deveni campioni ale copiilor pe care îi pregăteşte.
A fost ajutat de un psiholog sportiv să-şi găsească drumul în viaţa de după activitatea profesională şi pasiunea pentru sport îl face să continue, chiar dacă afirmă că este foarte greu să câştigi bani în acest domeniu.
Victor Hănescu a afirmat într-un interviu, pentru Agerpres, că şi-a pregătit cariera de după sport cu mai bine de 5 ani înainte de ‘a agăţa racheta în cui” şi că i-a trebuit un an să se adapteze.
El consideră că sportivii români ar trebui să fie ajutaţi să-şi găsească o cale profesională la finalul carierei, dând exemple din Italia sau Franţa unde urmează diferite cursuri de formare profesională sau li se oferă posibilitatea să antreneze la anumite niveluri.
„Educaţia, familia, psihologul, te pot ajuta, te pot ghida, îţi pot arăta ce se întâmplă la finalul carierei, cum să te pregăteşti pentru lucrurile astea. Toate aceste lucruri le-aş putea băga la zona de prevenţie, nu trebuie să aşteptăm ceva ca să luăm nişte măsuri, trebuie să prevenim din timp lucrurile astea. Aici cred că ar fi un proiect interesant, în zona aceasta, sportivi cumva să fie educaţi în momentul când activează, să fie pregătiţi pentru perioada de după sport”, a afirmat fostul tenisman.
Cum a fost când ai renunţat la tenis după 17 ani de profesionism, a fost o trecere grea?
Victor Hănescu: A fost o trecere la care mă aşteptam cumva, ştiam că va veni această perioadă şi am pregătit acest lucru cu câţiva ani înainte. Am lucrat şi cu un psiholog sportiv şi cumva m-a ghidat în zona asta. Mi-a spus că la sportivii de performanţă, când agaţă racheta în cui, apare o perioadă dificilă şi am pregătit trecerea asta de la sport către zona de business sau ce urmează după sport. M-a ajutat acest lucru să îmi pregătesc terenul şi nu a fost atât de dificilă cum este la alţii. Dar, clar este o perioadă dificilă, o perioadă în care ţi se schimbă viaţa. În primul an în care m-am oprit, m-am acomodat cu viaţa de zi cu zi, viaţa obişnuită şi după acel an am început să pun în aplicare planul pe care îl aveam, cu şcoala de tenis, să fac nişte tabere pentru copii, şi, uşor, uşor mi-am intrat în normal, lucrurile au început să fie relativ uşoare, să am zilele ocupate, să am un plan, să am o viziune şi lucrul acesta m-a ţinut activ.
Cum ţi-a venit ideea înfiinţării unei academii de tenis?
Victor Hănescu: M-am gândit de pe la 30 de ani. Eu m-am oprit cu turneele la 35 de ani şi de pe la 30 de ani am început să mă gândesc deja la etapa următoare. Şi ideea cu academia de tenis mi s-a părut interesantă, pentru că eu am fost ajutat ca sportiv. Am avut un sponsor de la 15 ani care m-a ajutat cumva să îmi îndeplinesc visul, să am şansa să joc turnee în afară, să adun puncte ATP. Şi am vrut să dau ceva înapoi României şi, până la urmă, copiilor din România. Cu şcoala asta m-am gândit că o să reuşesc să atrag sponsori să fac ceea ce îmi place, să rămân în sport.
Acum, după cinci ani, consideri că este o reuşită?
Victor Hănescu: Da, este o reuşită. Sunt cinci ani de academie, de şcoală de tenis, nu a fost uşor, dar am deja cinci copii pe care îi ajut total, şi prin intermediul sponsorilor, şi prin suport financiar, îşi pot realiza visul acela de a face performanţă. Şi sunt susţinuţi aici, au toate condiţiile necesare, au un program complet de antrenament, lucru care deja este un obiectiv important şi cumva îndeplinit. Acum ceea ce îmi doresc este să continuăm acest proiect, să mai ajutăm şi alţi copii, să ajutăm sportivi să ajungă acolo unde am fost eu, în topul mondial, sau chiar să câştige turnee de Grand Slam.
Visul lor a devenit oarecum şi visul tău?
Victor Hănescu: Da, este şi un vis al meu, îmi doresc să avem rezultate importante. Acum lucrez cu un sportiv, Cezar Creţu, care acum doi ani când a intrat în proiectul acesta de burse, era pe locul 1.200 mondial, acum este undeva în jurul poziţiei 450. Sunt nişte rezultate bune şi îmi dau speranţa că vor urma rezultate şi mai bune. Asta mă motivează să merg mai departe. În plus, cred că, având o şcoală de tenis, România avea nevoie de aşa ceva, un mediu în care să se întâmple lucrurile organizat, aşa cum se lucrează şi în afară, cu o viziune, care să îşi lase cumva amprenta în tenisul românesc.
Ai avut un model de academie din afara ţării pe care l-ai aplicat, ai studiat domeniul, ştiai cum se conduce?
Victor Hănescu: În primul rând, m-am raportat la echipa pe care eu am avut-o, la ce am învăţat eu din experienţa asta de circuit, şi, practic, specialiştii pe care i-am avut cu mine i-am adus în proiect să mă ajute. Iar ca organizare e clar că am mai furat, m-am mai inspirat şi din alte academii. Au fost lucruri pe care nu le-am ştiut la început, dar care pe parcurs le-am descoperit. Am mai adus şi specialişti din afară care să mă ajute pe gestionarea echipei de antrenori, am adus specialişti din Italia, din Spania, care au venit în proiect şi cumva mi-au arătat lucruri, deci au fost investiţii pe zona asta de performanţă.
Apropo de investiţie, îmi poţi spune cât ai învestit în această academie? Ce presupune din punct de vedere financiar o astfel de şcoală de tenis?
Victor Hănescu: Cel mai greu este să alegi un spaţiu, cu care m-am şi chinuit în ultimii ani. Abia anul trecut am reuşit să am un spaţiu în care să îmi desfăşor activitatea aşa cum vreau eu şi să nu depind de alte persoane. Ăsta este lucrul cel mai important. Clar că şi aici se vorbeşte despre o chirie. În momentul de faţă, investesc în nişte vestiare, îmi doresc să avem nişte condiţii de top, condiţii bune pentru performanţă. Apoi am investit într-un balon de ultimă generaţie, care ne-a costat peste 100.000 de euro. Eu zic că numai în baza sportivă s-au investit peste 150.000 de euro, momentan. Pentru că ne-a interesat calitatea terenurilor de tenis, vestiarele, tot ce este nevoie pentru a face performanţă la Complexul Sportiv Tei.
Câţi sportivi se pregătesc acum la academia ta de tenis?
Victor Hănescu: Undeva la 100 de copii. Şi aici intră şi zona de mini tenis, cu cei mai mici dintre ei, plus performanţa, toţi suntem undeva la 100 de sportivi.