Un tânăr de 25 de ani, imobilizat în scaun cu rotile, are șansa să se vindece și să trăiască o viață normală

Un tânăr de 25 de ani, imobilizat în scaun cu rotile, are șansa să se vindece și să trăiască o viață normală
Sprijină jurnalismul independent
Donează acum

Într-o zi de septembrie din 2020, un tânăr de 23 de ani, Iulian Anton, era împreună cu doi prieteni într-o excursie în Sebeș (Brașov). Au închiriat niște ATV-uri și au plecat la plimbare, împreună cu ghidul. La un moment dat, însă, într-o secundă, s-a întâmplat ceva și s-a trezit în șanț, cu o durere insuportabilă la nivelul coloanei vertebrale. Nu-şi simţea picioarele, nu putea să se mişte, nu-şi amintea cum a ajuns acolo. După câtva timp, a fost preluat de un echipaj SMURD din Făgăraş şi transportat la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Braşov, unde a fost diagnosticat cu „traumatism vertebromedular toracal la nivel T6-7 cu afectarea completă a măduvei spinăriiˮ.

ADVERTISING

Iulian povestește: „Eram cumva semiconştient pentru că după ce m-au băgat în ambulanţă, mi-au făcut tot felul de perfuzii. Ştiu că la un moment dat începeam să adorm şi mi se zicea în continuu să nu adorm. Am ajuns la spital unde mi s-au făcut mai multe investigaţii. Diagnosticul primit: leziune completă a măduvei spinării toracice, fractură de vertrebe la nivelul T6 – T7.

După 18 zile de spitalizare în România, medicii au venit cu o veste teribilă: nicio șansă de recuperare, nicio șansă la normalitate, nicio șansă pentru a mă reîntoarce la viaţa de dinainte. Am fost condamnat la o viață de chin și depresii”.

ADVERTISING

La momentul accidentului, Iulian avea 23 de ani şi un loc de muncă la o multinaţională din Braşov.

„Un an şi patru luni am stat singur, fără prieteni. Am vrut să mă izolez, fără să dau prea multe detalii prietenilor sau cunoscuţilor. N-am mai ţinut legătura cu absolut niciunul dintre prietenii mei, până acum ceva timp. La început, au ştiut doar câţiva prieteni despre accident. N-am vrut să se afle. Am crezut că pot să-mi revin, că mă fac bine”, povesteşte Iulian.

Iulian-Anton-2

Consultând medici din alte țări, a văzut însă că aceștia aveau o opinie mai optimistă despre starea lui.

”Vestea bună venea din Serbia, acolo unde medicii mi-au dat șanse de recuperare în proporție de 60%, urmând un tratament cu celule stem. A fost vestea pe care atât eu, cât și familia și apropiații am așteptat-o cu sufletul la gurăˮ, povestește Iulian.

ADVERTISING

Pentru acest tratament a avut nevoie de 20.000 de euro, pe care a reușit să îi strângă.

„Am plecat în Serbia în decembrie 2020 şi am făcut transplant cu celule stem. În total mi-au fost administrate trei injecţii. Am făcut şi recuperare fizică timp de şase luni. Zi de zi aşteptam vindecarea, însă, din păcate, tratamentul nu a dat niciun rezultat. Starea mea este exact aceeaşi ca la externareˮ, a povestit tânărul pentru Monitorul de Vrancea.

Dar nu a renunțat să caute și să spere, împreună cu părinții lui, care au acum grijă de el. Iar acum are o șansă să revină la o viață normală de la o clinică din Elveția. Și trebuie să facă rost de 23.288 de euro până pe 10 martie.

„Clinica principală este în Elveţia, însă sunt sedii în mai multe ţări, şi mi s-a spus că pot să vin în Rusia sau în Serbia dacă mă interesează. Mi-au spus că sunt şanse foarte mari de recuperare pentru că accidentul nu este vechi. Medicii de acolo au spus că, în urma tratamentului, pot apărea îmbunătăţiri la nivel motor, senzitiv şi al funcţiei intestinale. Costurile tratamentului ajung la un total de 23.288 de euro, iar eu ar trebui să fiu la clinică până pe 10 martie.

Problema este că toți banii pe i-am agonisit de-a lungul vieții au fost cheltuiți pentru primul tratament, care nu a dat roade. Cu toate acestea, știu că dacă aş avea acces la tratamentul din Elveția, aş avea o șansă reală de vindecare, o șansă la viaţa de dinainte de accident, departe de scaun și de pat.

Tot ceea ce îmi doresc este să pot să-mi simt din nou picioarele, să le pot mișca, să pot face pași spre ceea ce am pierdut într-o fracţiune de secundă: o viață normală. Drumul este lung și greu, însă nu imposibil. Am nevoie de sprijin pentru a mă ridica din nou. Sprijinul puteți fi voi toți!ˮ, este mesajul pe care-l transmite Iulian.

Dacă vreți să îl ajutați pe Iulian, puteți să o faceți printr-o donație la Banca Transilvania, în unul dintre conturile de mai jos, deschise pe numele mamei sale, Tatiana Anton. Din câte puțin de la fiecare, Iulian poate primi șansa să se bucure de o viață normală.

Titular cont: Tatiana Anton

Cont lei: RO30BTRLRONCRT0140908301

Cont euro: RO77BTRLEURCRT0140908301


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇