În numărul trecut din cadrul Conversațiilor Fragile scriam povestea Găbiței, adolescenta care a rămas însărcinată la vârsta de 15 ani. Fragile Society, asociația pe care am co-înființat-o alături de scriitoarea și antropoloaga Rucsandra Pop, Adina Duțu, fondatoarea agenției SmartPoint și actrița Alina Berzunțeanu, a documentat și transformat în documentar web această mărturisire, care s-a adăugat la alte zece povești existente pe platforma fragile.live.
Dar să încep cu începutul.
Pandemia mi-a adus, pe lânga multe efecte neplăcute și nedorite, și câteva izbânzi. Am conceput și realizat, alături de Rucsandra Pop și regizoarea și artista trans-media, Ioana Mischie, unul dintre cele mai frumoase proiecte din meseria mea de actriță. Timp de apoape un an am lucrat la Fragile, proiect care vorbește despre și se adresează femeilor în situații vulnerabile, zece mărturisiri a 10 femei din medii diferite, cu probleme specifice, de la violență domestică, abuz emoțional, sindromul wonder woman, până la traficul de persoane, legate printr-un singur fir - vulnerabilitatea situațiilor prin care au trecut și forța cu care și-au depășit condiția, devenind astfel un exemplu pentru alte femei în situații similare. În jurul Fragile s-a strâns o echipă de profesioniști de valoare, de la echipa de PR, SmartPoint, care a implementat proiectul în media, echipa de producție și postproducție, Black Horse Mansion, echipele de web design eJump și Gamify, echipa Conviv Media, care ne-a organizat mai multe evenimente consecutive online, cu ocazia lansării documentarului web și a lansării poveștilor Fragile, pe platforma fragile.live, până la Adi Bulboaca, în al cărui studio am filmat, timp de două zile, poveștile. Pe lângă bucuria profesională de a juca toate aceste personaje, am mai avut și una profund personală, împreună cu o emoție aparte, pe care nu am mai simțit-o vreodată, jucând un rol. Apropierea care s-a creat între mine și femeile pe care le interpretam a fost de o cu totul altă natură. A creat în mine senzația profundă de comuniune și empatie, ceea ce a făcut ca acest proiect să fie unul dintre cele mai speciale și importante pentru mine.
Odată lansate, știm cât de mult ne-au atins toate reacțiile oamenilor care au văzut filmele-mărturisire. Înțelegeam clar că în jurul proiectului se adunase o comunitate, ceea ce și speram să se întâmple.
Ne-am dorit să putem să facem mai mult, să documentăm cât mai multe povești, să le arătăm lumii, să fim și noi dintre cei care, prin pași mici, schimbă măcar cu un dram, realitatea și societatea din jur. Nu eram singurele care eram conduse de această dorință. În Fragile am colaborat cu alte ONG-uri „surori” care se adresau femeilor și nevoilor lor. Astfel, am devenit cu toții o comunitate, uniți printr-o cauză mutuală - aceea ca vocile femeilor care au nevoie de sprijin, să fie auzite.
Următorul pas firesc pe care urma să îl facem era ca poveștile sub formă de mărturisire filmată, jucate tot de actrițe, să ajungă la comunitățile care au nevoie de ele, să depășim comunitatea care ne era familliară și să ajungem să ne adresăm chiar femeilor în cauză, celor care se regăseau în poveștile noastre. Așa a luat naștere proiectul Fragile Story Time - despre adolescență, alegeri informate și sănătate, o inițiativă sprijinită de SmartPoint PR și care are ca scop creșterea accesului la informație și educație cu privire la alegerile informate, sarcină și parentalitate în adolescență, episodul 11 din seria Fragile fiind creat special pentru a ilustra acest proiect. Acesta s-a desfășurat în perioada aprilie-iunie 2022 și l-am dezvoltat în colaborare cu Asociația Tineri Pentru Tineri, cea care a implementat proiectul în 9 licee din București și județul Ilfov, ocazie cu care 626 de liceeni au participat la ateliere de informare și educare privind sarcina și parentalitatea în adolescență. Astfel am ajuns cu povestea Găbiței pe care am prezentat-o în numărul trecut, în comunitatea căreia se adresează, știind că impactul va fi mult mai mare dacă adolescenții pot vedea ilustrată, cu propriii ochi, povestea unei mame minore care a fost la un pas de a sfârși dezastruos. Din fericire pentru Găbița, lucrurile au luat până la urmă o turnură pozitivă, dar putea să fie cu totul diferit, iar drumul ei către împăcarea cu sine a fost lung și sinuos, lucru pe care tinerii ar trebui să îl conștientizeze. Eu am încredere în discernământul lor, sunt mama a doi băieți adolescenți, discut deschis cu ei despre lucrurile care pentru multe familii par a fi un tabu. Văd cât de informați sunt, dar nu pot să nu mă întreb dacă nu facem parte dintr-o minoritate, având în vedere că, din păcate, datele ne arată că, potrivit unui studiu recent, 70% dintre liceeni consideră că educația sexuală este un subiect tabu în societatea românească, iar pentru 42% și în familia din care provin. Conform articolului din csid.ro, în 2020 peste 44% dintre fetele din Uniunea Europeană cu vârsta de până la 15 ani care au născut sunt din România, adică 731 de tinere, dintr-un total de 1645 la nivel European, după cum arată Eurosat.
Demersul nostru sprijină inițiativa de a se introduce educația sexuală în școli și, la fel ca și alți susținători ai acesteia, mă alătur ideii că educația sexuală nu distruge inocența copilăriei. Mai degrabă o pot distruge dezinformarea, alegerile aleatorii și lipsite de informații corecte. Și, mai presus de toate, o atitudine ignorantă, care nu e conformă anului 2022, în care adolescenții știu din medii lipsite de control mult mai multe lucruri decât își pot vreodată imagina părinții lor. Cred de asemenea că mai degrabă ne putem apropia de ai noștri adolescenți dacă le ascultăm nevoile cu grijă, dacă încercăm să venim în întâmpinarea lor cu informații, decât să ignorăm faptul că aceștia au crescut și că nu mai sunt copii, ci ființe aproape autonome, care au nevoie, mai mult ca oricând, de înțelegerea și sprijinul nostru, în tumultul lor adolescentin.