Din cauza lipsei de interes și asumare a multor șefi de instituții, România a pierdut startul digitalizării administrației. Vestea bună e că putem recupera.
Ce să facem ca să nu fim, la nesfârșit, codașii Europei la digitalizare a explicat – la Digital Shift – Marian Murguleț. Acum e șeful Trencadis, o companie care digitalizează instituții. Mai demult a fost secretar de stat și a înțeles, din interior, de ce merge atât de greu digitalizarea statului.
Mai multe aflați din episodul de astăzi al podcastului Digital Shift:
Iată câteva dintre principalele declarații ale lui Marian Murguleț și minutele din înregistrare la care le puteți asculta:
Ce înseamnă că Trencadis digitalizează o primărie sau o altă instituție? Ce faceți, de fapt? Ce se întâmplă acolo? (de la min. 17:43):
„În primul rând, că e la primărie, că e într-un minister, orice proiect (de digitalizare -n.red.) începe cu o fază de analiză de business. În care - pornind de la caietul de sarcini (pe care l-a întocmit instituția care vrea să se digitalizeze – n.red.) - înțelegi ce își doresc oamenii, care sunt fluxurile lor de business. Și analistul de business transpune informațiile în fluxuri pentru dezvoltatori (practic, creează un plan pe baza căruia Trencadis va digitaliza - n.red.).
Deci faza de analiză de business și proiectare este faza esențială. («business» este, aici, denumirea generică pentru «activitate»). În momentul în care faza asta e parcursă cum trebuie, atunci transformarea digitală ce urmează se întâmplă foarte bine (...)
Lucrăm și în primării, lucrăm și la nivel local. Sunt o serie de primării la a căror transformare digitală am contribuit. (Am creat -n.red.) de la sisteme de management al documentelor, la module de petiții și module pentru poliție locală și pentru depunerea de sesizări.
Sunt primării care sunt mult mai digitalizate decât agenții centrale sau ministere”.
Mai sunt instituții - de la primării, la consilii județene sau poate chiar instituții mai mari - care mai lucrează doar pe hârtie?
„Cu siguranță, mai există. N-am întâlnit de când sunt antreprenor la Trencadis, dar cu siguranță există primării unde se lucrează doar pe hârtie. Am această convingere fermă”.
Mie mi se pare că digitalizarea, la noi, se întâmplă cumva insular. Se digitalizează în diverse locuri. Dar separat. O instituție aici, o instituție dincolo. N-ar fi fost normal să începem dintr-un capăt și să terminăm în altul? Sau să meargă lucrurile în paralel peste tot, cumva? (de la min 22:13):
„Mulți ani de zile, fiecare instituție dădea foarte greu acces altor instituții ale statului la baza sa de date. Cu asta m-am confruntat și când eram în Guvern. Și cu asta mă confrunt și acum (ca antreprenor care digitalizează pentru stat - n.red.).
În prezent, sunt proiecte cu finanțare europeană.
De la început, într-un proiect este prevăzut că instituția X are ca parteneri alte patru-cinci instituții. Și prin cererea de finanțare toate au semnat un protocol, prin care își asumă să pună la dispoziție datele necesare celorlalte instituții. Interoperabilitatea asta punctuală pe un proiect ... extraordinar de greu se întâmplă să poți să obții datele! Deși sunt protocoale semnate.
De ce oare? E senzația conducătorului instituției sau instituției că renunță la control sau de ce să nu dai datele?
„Sincer, n-am înțeles-o niciodată. Pentru că sunt instituțiile statului, între ele.
Beneficiul este unul comun atât pentru instituțiile în cauză, cât și pentru cetățean, respectiv pentru mediul de afaceri.”
Am ratat startul digitalizării? Mie așa mi se pare uneori. Și dacă da, de ce? (de la min. 24:28).
„Orice aș spune eu, o să vină cineva și o să scoată raportul DESI (prin care Comisia Europeană măsoară gradul de digitalizare al statelor membre – n.red.) și o să spună: «Sunteți pe ultimul loc!”.
Așa că răspunsul e oarecum dat. De ce? Deja devine foarte, foarte complicat. În primul rând, din cauza că există o capacitate administrativă extrem de redusă”.
Ce înseamnă asta? Ce lipsește?
„Majoritatea instituțiilor nu dispun de experții necesari pentru scrierea unui caiet de sarcini coerent (pentru licitațiile prin care aleg firmele care să facă digitalizarea -n.red.).
Când din întreaga perioadă a proiectului de digitalizare alocăm 6-8 luni pentru evaluarea ofertei (la licitație - n.red.), după care ne mai rămân doar 3 luni pentru implementare ... Cum pot merge lucrurile bine?
Avem perioada de finanțare (din bani europeni – n.red.) 2013-2020. Știm cu toții despre ea.
Finanțarea se face după regula «n+3» (care spune că după încheierea exercițiului financiar 2013 - 2020, statele mai au acces la banii respectivi încă 3 ani, adică până la finalul lui 2023 - n.red.).
Se termină acum. Implementarea proiectelor (din acest exercițiu de finanțare -n.red.) durează până în 2023, în decembrie.
Și noi încă mai aveam proiecte la licitație, în faza de evaluare. Am avut timp din 2013 încoace și noi încă n-am terminat licitația!
Acum, până se încheie evaluarea, până se semnează contractul... tu (companie care digitalizează – n.red.) mai ai la dispoziție 3, 4 sau 5 luni să faci treaba. Apropo de rata de absorbție a fondurilor europene. Apropo de ratat startul digitalizării...”.
Zici că instituțiile nu dispun de experți. De ce? Nu există experți? (de la min. 26:08)
„Cred că e o combinație de capacitate administrativă redusă, lipsă de interes și lipsa unor conducători de instituții care să aibă focus pe zona asta.
Mă uitam la un moment dat în Danemarca, în urmă cu niște ani. A venit un premier nou, i-a băgat pe toți într-un team building de 2 zile, cu focus pe digitalizare. Cu prezentare, cu jaloane, cu ținte, cu obligații pentru fiecare să raporteze cu privire la digitalizare.
Transformarea digitală e o poveste foarte frumoasă. Toată lumea vorbește despre transformare digitală, foarte puțină lume face ceva.
Mă uitam la estonieni. Și chiar voiam să te întreb de ce locuitorii din Tallin spun cu atâta entuziasm că își trăiesc viitorul acum și bucureștenii sunt poștașii statului? Că asta sunt oamenii care plimbă documente de la o instituție la alta...
Păi, în primul rând, nu doar în Estonia, dar și în alte țări din Uniunea Europeană, nicio entitate guvernamentală nu are voie, nu are dreptul să-ți ceară un document emis de Guvern. Și spun Guvern în sensul larg, central și local.
La noi, dacă mergi să-ți schimbi cartea de identitate, o să ai nevoie inclusiv de certificatul de naștere și de cel de căsătorie. Deși Evidența Populației le-a emis și tot la ei mergi pentru noua carte de identitate.
În timp ce eram CIO-ul (Chief Information Officer) în Guvernul României, avem întâlniri cu reprezentanții fiecărei președinții a Uniunii Europene.
I-am cunoscut pe foarte mulți dintre CIO din guvernele celorlalte state. Cu unii chiar am dezvoltat o relație de amiciție profesională.
Iar pe cel din Estonia îl știu foarte bine. Când a fost numit acolo, a primit un mandat clar, a primit o echipă și o libertate de decizie, fiind recunoscut ca un expert în domeniu. Omul și-a făcut echipă și a implementat ce și-a propus să implementeze”.
Înțeleg că tu nu ai avut asemenea libertate de decizie, când erai CIO? (de la min. 28:58)
„Nu vreau să fiu foarte dur acum. Evident că nu. Ăsta e răspunsul scurt.
Dacă ar fi să-l nuanțez, e și pentru că nu e o prioritate reală, digitalizarea. E doar o declarație politică”.
Hai să dăm câteva exemple din perioada în care ai fost CIO. E luni dimineață, la ora 8:00. Ești la birou, pregătit să faci tot ce trebuie pentru digitalizare. Ce nu merge? Cine-ți pune piedici? (de la min. 29:49)
„Nu, nu se întâmpla așa. Nu e neapărat vorba de cineva care pune o piedică. Nu există o persoană și nici măcar o instituție (care să pună piedici - n.red.).
Doar că oamenii nu vorbesc între ei. Instituțiile nu vorbesc între ele.
Și tocmai ăsta era rolul CIO-ului: să-i adune pe toți la masă și să evite situații în care două instituții, două ministere diferite făceau proiecte similare, cu tehnologii diferite, fără să se coordoneze.
Ăsta a fost rolul rolul meu.
N-am înțeles de ce avem atâtea fonduri europene destinate transformării digitale și, totuși, nu le accesăm. Și atunci făceam eu ceea ce ceilalți din instituțiile respective nu făceau. Sau, să spunem, că numărul unu din acele instituții nu făcea.
Mergeam peste ei și întrebam: ce s-a întâmplat cu asta, de ce nu s-a mișcat?
Foarte interesant, am fost într-un minister - nu vreau să dau nume - în care se desfășura un proiect mare, important, de transformare digitală. Și zic «Ok, cheamă-i pe cei care nu semnează, pe oamenii de la Juridic, de la Economic etc.». Pe cei care nu semnau ca să plece documentația către ANAP, să se lanseze licitația.
Și-i întreb «De ce nu semnați?». Răspunsul: „Păi, dacă ziceți dumneavoastră, semnez!”.
Și le-am spus: «Oameni buni, dar nu trebuie să semnați că zic eu. Citiți, semnalați dacă aveți observații, spuneți care sunt observațiile alea. Dacă trebuie ceva îndreptat, hai să ne îndreptăm! Și apoi să-i dăm drumul!».
Cam asta era situația. Oameni reactivi, nu proactivi! Oamenii sunt obișnuiți ca secretarii de stat și miniștrii să se schimbe repede. Lasă că pleacă și ăsta și vine altul! Am intrat în zona asta.
Dar există și oameni foarte buni (în instituțiile de stat - n.red.). Sunt puțini, undeva la 5%, dar vreau să vorbesc și despre ei aici. Pentru că uneori sunt mai buni decât cei din privat”.
Încă lucrezi cu multe instituții ale statului. Ce merge cel mai greu în relația asta? Ce le lipsește? (de la min 33:54):
„Expertiza. N-au experții necesari. Este destul de greu să implementezi proiecte complexe - folosesc o expresie mai puțin academică aici - dând la perete.
Adică am nevoie de interlocutor. Am nevoie să înțeleg cum ar vrea (instituția -n.red.) să se întâmple procesul respectiv. Pentru că și aici e o capcană foarte interesantă: ca să nu digitalizăm birocrația, trebuie să facem o simplificare.
Hai să vedem cum funcționează acum (un sistem - n.red.). Hai să vedem cum putem simplifica. Că dacă în loc să-ți cer 17 documente fizic, ți le cer online și tu trebuie să faci rost de acele documente din 17 locuri diferite, tot n-am făcut nimic!
Atunci eu trebuie să simplific întâi procesele și abia apoi să fac digitalizarea lor. Și ai nevoie de interlocutori, care să-și și asume. Asta e altă poveste, cu asumatul...”.
Ce-ai schimba în modul în care se face digitalizarea sectorului public acum? (de la min. 37:25)
„Dacă eu aș fi cel care aș decide cum să facem lucru ăsta, aș pune un coordonator. Că este CIO - care nu mai există de când am plecat eu din Guvern - că este ministrul Cercetării, Inovării și Digitalizării, că este președintele Autorității pentru Digitalizarea României (ADR), nu contează. Aș pune un coordonator care să aibă «full power» pe zona de transformare digitală.
Așa, în momentul în care atribuțiile nu sunt clar sunt împărțite, sunt partajate, nu funcționează lucrurile (...)
Rolul ăsta de CIO a fost important pentru că funcționează. Putem să-i spunem oricum, nu e important cum îl denumim. Dar cel care îl deține trebuie să aibă puteri depline în zona de transformare digitală, în raport cu orice minister sau instituție publică centrală (...)
E foarte greu să vină cineva de la un minister și să-ți spună ție, angajat în alt minister, că trebuie să facem proiectul ăsta într-un anume fel, pentru că avem o strategie.
Efectiv e nevoie de cineva care să fie peste ministere (ca putere executivă - n.red.)”.
...
Cine este Marian Murguleț
A absolvit ASE București în 1998 și a urmat mai multe cursuri post-universitare.
A fost consul al României în Suedia de la finalul anului 2003 până în primăvara lui 2008.
Ulterior, a lucrat la mai multe companii private din România, printre care Uni Recycling și Siveco (unde a ocupat funcția de director de vânzări externe).
A ocupat și funcția de președinte al Consiliului de Administrație al Societății Naționale de Radiocomunicații.
A fost Chief Information Officer (CIO) - sau secretar de stat pentru Tehnologia Informației la nivelul întregii administrații publice centrale - în guvernele Dăncilă, Orban și Cîțu (pentru o perioadă limitată).
Mai multe despre Trencadis
Compania de IT Trencadis Corp SRL a fost fondată în 2007 de antreprenorul Radu Negulescu.
Principalele obiecte de activitate ale companiei sunt digitalizarea sectorului public și furnizarea de servicii de digitalizare pentru mediul de business.
Marian Murguleț devenit director general al companiei în primăvara lui 2022. Peste un an și câteva luni, a preluat pachetul majoritar de acțiuni al firmei, în vreme ce Radu Negulescu a decis să se ocupe de dezvoltarea altor companii.
Murguleț și-a păstrat și postul de CEO (Chief Executive Officer, adică director general - n.red.) al Trencadis.
Trencadis a creat, printre altele, aplicația RoAlert, pe care o folosesc Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU) și Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS).
Compania a prestat servicii de digitalizare și pentru alte instituții, printre care: Oficiul Național de Registru al Comerțului (ONRC), Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI), Agenția Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) etc. A digitalizat și procesele pentru mai multe consilii județene și primării din țară.
Printre proiectele pe care le are acum în desfășurare se numără și:
- EduLib, o platformă pe care o va utiliza Ministerul Educației și care ar urma să devină cea mai mare bibliotecă online de resurse educaționale din țară
- digitalizarea bazelor de date ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, (CNAS) care să-i permită instituției să centralizeze date și să le folosească pentru statistică și pentru a-și crea strategie. Practic, Trencadis va oferi CNAS acces la ceea ce specialiștii numesc Big Data
- asigurarea unei părți a infrastructurii pentru RoNaQCI. E un proiect coordonat de Politehnica București și care își propune să creeze primele rețele de comunicații cuantice din România