Tot mai mulți cetățeni germani sărăcesc și unii chiar își pierd casele. Guvernul și-a propus să rezolve situația lipsei de locuințe până în 2030, dar șansele de reușită sunt mici.
Primii au sosit cu o jumătate de oră mai devreme. În fiecare miercuri, persoanele fără adăpost pot mânca și bea, se pot încălzi și pot folosi toaleta din holul bisericii evanghelice a congregației berlineze Tabor. Se simte în aer că noaptea trecută au dormit aici mulți oameni.
De 30 de ani, biserica permite o dată pe săptămână înnoptarea persoanelor fără adăpost. În medie, cam 40, uneori chiar 60. Doi medici voluntari se îngrijesc de rănile sau bolile lor.
Sabine Albrecht este pastorul comunității Tabor. "Vin aici și oameni care au căzut prin multe alte plase de siguranță. Pentru unii, situația este extrem de dezolantă". ”Oaspeți”, așa îi numește femeia de 59 de ani. Oaspeții care vin să doarmă sunt diferiți de cei care vin la cafeneaua de miercuri. Mulți est-europeni, unii care chiar au lucrat în Germania, e drept, în condiții de muncă precare. Sunt și dintre cei care au avut sau mai au probleme de dependență, au traversat experiențe de violență sau suferă de boli psihice. Unul dintre oaspeți, un bărbat, "doarme aici deja de 20 de ani", spune Albrecht. Pe doi dintre oaspeți i-a și îngropat.
Cum poate cineva să reziste când întâlnește atâta dramă? "Sindromul ajutorului oferit nu ajută. Trebuie să fii puternic și să nu o iei personal".
Și nu e doar sărăcia care complică lucrurile. Unii dintre oaspeți nu sunt deloc politicoși. Ba devin chiar agresivi, câteodată. De aceea, este nevoie de o întreagă echipă de voluntari.
Margot Moser s-a implicat încă de când biserica a început să organizeze înnoptări pentru persoanele fără adăpost. De trei decenii face treaba asta, acum are 79 de ani, dar continuă să participe activ alături de alte 20 de ajutoare. Vrea să fie de folos, pentru că știe cum e viața la strâmtoare: a trebuit întotdeauna să se descurce cu bani puțini.
Oamenii ajung la limită din diferite motive. ”Unii o fac din prostie”, exemplifică Moser: ”Se mută cu cineva, renunță la apartament, apoi se despart și, gata, s-a terminat – ajung pe stradă”. Iar cine își pierde astăzi apartamentul găsește cu greu o nouă locuință în ziua de azi, adaugă asistenta socială voluntară.
Statistici incomplete
”Lipsa spațiilor locative este o problemă socială serioasă”, iar motivul principal este absența locuințelor la prețuri accesibile, consideră Werena Rosenke, directorul general al Asociației Federale pentru Asistența Persoanelor fără Adăpost (BAG W).
Oficiul Federal de Statistică înregistrează doar persoanele care trec prin adăposturi și a contabilizat 372.060 de asemenea cazuri sociale individuale.
Conform datelor culese în 2022 de organizația-umbrelă BAG W însă, în Germania trăiesc de fapt 607.000 de persoane fără adăpost. În jur de 50.000 locuiesc doar pe străzi, fără a ajunge vreodată în vreun centru de cazare.
Diferența rezidă, pe de o parte, din metoda de numărare, dar și din faptul că există o zonă cenușie, mai exact, oameni fără locuințe proprii care dorm pe canapea la prieteni, rude sau chiar străini.
Prevenirea ar reduce mult costurile sociale
Rosenke este convinsă că lucrurile ar putea să nici nu ajungă în situația în care sunt. "Prevenirea este cel mai important lucru. Trebuie să prevenim ca oamenii să-și piardă apartamentul, în primul rând. Mulți oameni nici măcar nu știu că pot solicita ajutor pentru locuință", explică Rosenke, într-o discuție cu DW.
Pentru autoritățile locale ar fi mai ieftin dacă ar prelua din datoriile chiriașilor, în loc să finanțeze înnoptările în hoteluri sau alte locuri de cazare adesea mult prea scumpe, adaugă reprezentanta BAG W, convinsă că există soluții de prevenire rapide și mai puțin costisitoare. Între acestea, renovarea adăposturilor de urgență și transformarea lor în locuințe sociale.
Guvernul federal și-a propus construcția a 400.000 de apartamente noi anual. Dintre acestea, 100.000 ar trebui să fie locuințe sociale.
În realitate, lucrurile sunt departe de a sta ca în angajamentul guvernamental care, susține Werena Rosenke, a fost oricum un obiectiv modest.
Cele 100.000 de apartamente sociale pe an nu ar fi rezolvat în mod adecvat lipsa de locuințe - ar fi necesare suplimentar alte 100.000 de unități la prețuri accesibile. ”În ultimii ani au fost create doar aproximativ 25.000 de apartamente noi cu destinație socială”, se plânge șefa BAG W. Mult prea puțin pentru a compensa necesarul real.
Rosenke mai cere și cote fixe de locuințe sociale pentru persoanele fără adăpost, care, din cauza prejudecăților, de multe ori nici măcar nu sunt primite pe piața liberă a închirierilor.
Angajamente versus lipsă de voință
Și tot guvernul federal a anunțat că vrea să pună capăt lipsei de locuințe pentru persoanele fără adăpost până în 2030. Un plan de acțiune este de așteptat să fie aprobat de cabinetul cancelarului Olaf Scholz în primăvara anului 2024, dar ar putea trece mulți ani înainte ca acesta să fie implementat de landuri și municipalități.
Unele modificări ale legilor ar putea ajuta deja, recomandă Rosenke, și se gândește, de exemplu, că rezilierile de contracte din cauza restanțelor de chirie ar trebui interzise, dacă datoriile acumulate au fost plătite. Rosenke acuză, însă, ”o lipsă de voință politică”.
Înapoi la comunitatea Tabor. Mai sunt vreo zece persoane rămase în anticamera bisericii din cartierul Kreuzberg al capitalei germane Berlin. Un bărbat s-a întins în fața caloriferului de pe hol. Pastorul Sabine Albrecht zâmbește și se bucură că le poate oferi oamenilor șansa de a se încălzi.
Doi bărbați citesc cărți - cu pâinea și cafeaua în fața lor arată ca niște studenți mai în vârstă, bine îngrijiți. ”Oamenii vin la cafeneaua de miercuri din ce în ce mai des. Când îi văd aici, nu m-aș gândi pentru nimic în lume că sunt nevoiași sau fără adăpost”.
Bettina Stehkämper