Caută pe Google „smart city” și vei găsi o listă întreagă: Singapore, Helsinky, Songdo și multe altele. Toate, orașe tehnologizate.
Dar în centrul conceptului „smart city” nu se află tehnologie. Ea este esențială. Dar e doar un alt instrument complex. Scopul prim al creării orașul inteligent este altul: bunăstarea locuitorilor.
Cum se naște un oraș inteligent, cum stăm în România la acest capitol și care sunt cele mai uimitoare proiecte din lume, a explicat, la podcastul Digital Shift, Eduard Dumitrașcu, președintele Asociației Române pentru Smart City (ARSC).
Ascultă aici întreaga discuție despre orașe inteligente din acest episod al podcastului Digital Shit.
Mai jos găsești și cele mai importante declarații ale lui Eduard Dumitrașcu, președintele Asociației Române pentru Smart City (ARSC).
Cum ne dăm seama când orașul nostru e unul inteligent? (de la min. 01:35)
„Când gradul nostru de confort și de mulțumire ne indică acest lucru.
Este foarte greu să încercăm să trasăm o singură definiție și sub acea definiție să punem București, Iași Sao Paolo, Seul, Helsinki …. Este foarte greu, de asemenea, să încercăm să cuprindem tot ce înseamnă dezvoltarea unei comunități inteligente sub o singură definiție.
Noi, la nivelul Asociației Române pentru Smart City, în ultimii 10 ani, am încercat să avem o definiție mai umană.
Ne place tehnologia. Încercăm să folosim tehnologia în tot ceea ce facem. Dar un smart city bun este despre oameni, nu despre tehnologie.
Și atunci, dacă înțelegem că tehnologia trebuie să rămână o unealtă pentru a face o comunitate mai bună, vom încerca să punem oamenii în centrul comunității. Oamenii în centrul orașului
Atunci când vorbim despre transport, spre exemplu, ce vrem: să mutăm, într-o comunitate, o mașină din punctul A în punctul B? Sau ne gândim la oameni și cum pot ei călători confortabil, din punctul A în punctul B?”.
Concret, la noi, ce înseamnă că sunt orașele smart? Sau localitățile, că poate nu sunt toate orașe. Unele sunt comune, precum Ciugud. Auzim de Cluj-Napoca, auzim de Iași, auzim de Alba Iulia … Ce-au făcut, ce le oferă oamenilor în plus? (de la min 03:18)
„Vorbeam despre oameni și despre tehnologie. Haideți să punem lângă oameni și lângă tehnologie, ceea ce se numește vibe-ul unei comunități.
Este extrem de important, vibe-ul acesta, alături de acel grad de mulțumire despre care povesteam un pic mai devreme.
Vorbim despre comunități vii, comunități în care se întâmplă lucruri. Nu doar proiecte culturale, nu doar business, nu doar ședințe de consiliu local, nu doar mașini care ocupă străzile. Vorbim despre comunități care au înțeles ce înseamnă cei 4 piloni ai unui proiect de smart city. Iar Clujul a înțeles foarte bine să integreze ceea ce înseamnă: 1) mediul de business, 2) mediul academic, 3) societatea civilă și, evident, 4) administrația locală.
Sigur, în topul acestor 4 piloni (ca importanță – n.red.) ar trebui să fie administrația locală, care trebuie să decidă câteva lucruri.
În primul rând: ce este important pentru oamenii din Cluj, ce este important pentru oamenii din Brașov, din Iași, din Constanța sau pentru oamenii din Sectorul 4.
Apoi: să înțelegem tehnologiile care ne pot ajuta să obținem lucrurile despre care am aflat din comunitate că sunt importante și relevante. Subliniez: lucrurile despre care am aflat din comunitate că sunt importante. Nu cele despre care am crezut, la primărie sau la Consiliul Județean, că sunt importante.
Aici, România a făcut niște pași fabuloși. Aveam acel model al administrației locale în care aveam un tătuc, președinte de consiliu județean sau primar. Ușor despotic așa, în abordare. El știa, el decidea, el bugeta, el implementa și – în general – el ne spunea cum să trăim.
În ultimii 10-15 ani, lucrurile s-au schimbat fantastic de mult în România și avem administrații locale din ce în ce mai deschise.
Revenind la Cluj, care e un exemplu pozitiv: acolo avem această relație între autoritățile locale, mediul de business și mediul academic.
Asta înseamnă că avem expertiză la cel mai înalt nivel pe care o autoritatea locală o poate accesa. Sunt o multitudine de universități, cu facultăți care au accesat fonduri europene. S-a utilizat inteligență artificială în proiecte, la cel mai înalt nivel.
La Cluj-Napoca, vorbim despre cercetare, dezvoltare, inovare, iar din toate aceste elemente vorbim despre business-uri care au plecat în comunitate, în regiune sau chiar în afara României. Asta înseamnă plus-valoare, asta înseamnă oameni cu minți deschise, oameni care îmbrățișează tehnologia.
Sigur, asta înseamnă și o presiune asupra comunității, asupra resurselor din Cluj. Viața e scumpă. Orașul e aglomerat”.
Să ierarhizăm orașele astea? Care e cel mai smart? (de la min 08:11)
„Suntem destul de vanitoși noi, ca națiune.
Cred că dacă am încercat să facem niște topuri, fie de smart city, fie de smart village, ar trebui să definim ce măsurăm. Pentru că e destul de greu să măsurăm 5 comunități care au avut probabil 5 strategii diferite, din care au reieșit 5 tipuri de investiții.
Ar trebui să înțelegem orașul Iași ce are caracteristic, în ce a investit (platformă pentru acces la servicii publice online, rețea smart de măsurare a calității aerului etc – n.red.) unde mai are de recuperat (la proiecte smart de mobilitate, spre exemplu – n.red.)
De asemenea, în București, în Brașov și în celelalte comunități. Craiova, de exemplu. Despre Craiova și despre Dolj (județul a cărui capitală este Craiova – n.red), din păcate, se vorbește foarte puțin în România. Dar să știți că (Dolj – n.red.) este în top trei din toate punctele de vedere când vorbim de atragerea fondurilor europene.
Universitatea din Craiova are una dintre cele mai bune secții de inteligență artificială din România. Sunt o multitudine de companii din Germania, din brandurile cele mai cunoscute din lume, mai ales din zona de auto care folosesc sisteme dezvoltate la Craiova, care au proiecte de cercetare, dezvoltare și inovare, cu mediul academic din Craiova.
(…) Spuneam că suntem vanitoși. Dar suntem și incorecți cu noi. Dacă vrem să facem un exercițiu de sinceritate și corectitudine și să avem o poză a momentului, să ne uităm unde eram în anul 1990.
Eram aproape într-un Ev Mediu. Ca o paranteză, am și fost lunile trecute într-un oraș care mi-a amintit de anii 1990. Arăta la fel. Nici nu vreau să-i spun numele aici. Îmi e și jenă față de locuitorii de acolo.
Adevărul este că am pornit de foarte jos atunci. Și aveam multe de recuperat. Încă avem. Iar oamenii nu mai au răbdare. Nu e vina nimănui. Nici a societății civile. Și poate nici a politicienilor, din multe perspective.
Sigur, e ușor să arătăm cu degetul și să acuzăm. Că tot avem zăpadă acum, în București: primarul e de vină, prefectul e de vină, primul ministrul e de vină. Dar, totodată, pe trotuarele din fața caselor și blocurilor, zăpada e ca pe carosabil. Nici noi n-am ieșit să o curățăm. Nu ne-am făcut treaba. N-am reușit să facem această educație civică, pe cât ar fi trebuit.
Am rămas în acest joc în care este mult mai simplu să acuzăm, să arătăm cu degetul și să spunem «Domnule, responsabilitatea noastră e din 4 în 4 ani când votăm. O facem în cunoștință de cauză, cu bună credință, după care toți ne dezamăgesc».
Revenind: haideți să vedem unde suntem astăzi, comparativ cu 1990. Dacă cineva spune că România de astăzi e la fel ca în anii 1990 sau chiar ca în anii 2000, ori e răuvoitor, or … nu știu. Poate a fost plecat de prea mult timp din țară și n-a văzut schimbările.
Sigur, dacă ne comparăm cu Londra – unde Transport for London (TFL) funcționează într-o metropolă cu 13-14 milioane de locuitori și e dat ca exemplu e eficiența la nivel mondial – dacă ne uităm la Viena, dacă ne uităm la Berlin, apar frustrările.
De ce acolo se poate și la noi nu? De ce la noi «parcă ceva nu pușcă” cum spune ardeleanul? Astea sunt frustrări în mare parte justificate”.
Citesc acest dialog și primari din localități mai mici. Care, pe bună dreptate, își spun: „Ok. Dar eu n-am universitate aici, în localitate. Am niște antreprenori. Dar aș exagera să spun că ei formează un «mediu de business». Și nici nu știu dacă m-ar ajuta la vreun proiect. Păi … eu de unde să încep?” (de la min. 17:26)
„Cred că ar trebui să vorbim despre calitatea vieții, aici.
Haideți să privim aceste zone ca pe niște inele. Am vorbim despre spațiul urban (care e în centru – n.red.). Acum extindem, și discutăm despre spațiile periurbane, situate la 20-30 de km de marile orașe (dispuse în cerc, în jurul orașelor – n.red.).
Dacă vrem în aceste zone periurbane oameni care câștigă bine în oraș, trebuie să le oferim calitate a vieții. Un internet foarte bun, ca să poată lucra de acasă. Infrastructură - adică o stradă foarte bună care să-mi permită să-mi aduc copilul în oraș în 10-15 minute, în caz de urgență. O școală foarte bună ca să nu-mi mai duc copilul, dimineața, 45 de minute până la o școală îndepărtată.
Ca lider de comunitate dintr-un spațiu periurban, este clar că nu pot să mă bat cu un oraș. Nici nu vreau. Nici nu ar trebui.
Să lăsăm lucrurile care fac sens în Brașov, în Cluj, în Oradea, în Timișoara, în Craiova, în București să se desfășoare acolo. Și în comunitățile periurbane să ne concentrăm pe calitatea vieții”.
Ce-i trebuie unui primar ca să reușească să își transforme localitatea într-una smart? Mă gândesc la următorul scenariu: vine un primar nou. Un om tânăr. Fie tânăr din punct de vedere biologic, fie pur și simplu un om cu o abordare energică, tinerească, a administrației. Și încep să-i spună angajații din primărie «Păi ia stația așa, dom’ primar! Că nu se poate. Tot ce se poate este să continuăm exact ca până acum…” (de la min. 20:28)
„Da, aceste layere (straturi din ierarhia de funcționari a instituției - n.red.) 2 și 3 din administrație sunt ceva extraordinar …
Ce îi trebuie primarului? Viziune. Și strategie ca să implementeze acea viziune.
Și aici intrăm, probabil, în cea mai mare problemă a României: fugim după fonduri europene. Atenție: nu spun că e rău să le accesăm! E și ăsta un prim pas. Dar nu avem o strategie să folosim acele fonduri.
Și ajungem în situații de genul: «Dom’ primar, se dau bani pentru educație. Luăm și noi?». «Păi da, ia pentru 3 clase!». «Păi nu, că se dau pentru 5 clase!». «Aaa, atunci ia pentru 5». Dar fără să avem o strategie. Ce facem cu clasele alea? Profesori avem? Să luăm și niște bani pentru pregătirea lor? Nu gândim așa. Au fost bani, noi i-am luat că era păcat să ratăm ocazia.
Probabil la fel de importantă este determinarea. Ai consultat comunitatea, ai o viziune și împreună cu echipa ta ți-a creat o strategie. Problema e că va trebui să iei multe măsuri nepopulare.
Să ne uităm la ce a făcut actualul președinte interimar al României. Ce a făcut la Oradea, pe vremea când era primar? A creat foarte mare deranj în comunitate. Au fost foarte multe lucrări de infrastructură (…)
Gândiți-vă că orădenii, ani de zile, au trăit în praf, cu deranj, într-un oraș în reconstrucție. Spuneam mai devreme despre umbrela sincerității. Hai să fim sinceri: noi nu știm, la nivel de comunitate, ce vrem.
Pe de o parte, vrem să vină un primar care să rezolve toate problemele. Dar când vedem un șantier, s-a terminat! Nu ne place nici praful, nu ne place nici deranjul. Nu ne place că autobuzul e deviat. Trebuie să merg 50 de metri, că stația de autobuz s-a mutat două străzi mai încolo? Pe ce facem aici, ce-i cu deranjul ăsta? Nu e în regulă cu primarul! Să vină altul!
Un alt exemplu: haideți să ne uităm la Buzău! Acolo, tot ce e transport în comun circulă pe axul drumului. S-au redus timpii de călătorie cu până la 70%. Sunt oamenii mulțumiți? Acum da, cred că mulți sunt mulțumiți. Dar când s-a pregătit infrastructura, în urmă cu 2-3-4-5 ani? Atunci erau nemulțumiți. Că erau șantiere. Era praf. Era deranj.
Dar administrația a înțeles și și-a asumat”.
Sunt 2 modalități de lucru. Una e top-down. Administrația decide. Întrebarea e: cum să facă? Să rezolve o problemă cap-coadă, chiar dacă nu era cea mai presantă? Sau să atace probleme mari, cum ar fi congestiile în trafic, chiar dacă în următoarea campanie primarul nu va avea mare lucru terminat și de arătat ... (de la min. 26:09):
„Nu există o rețetă sau un proiect de smart city care poate fi multiplicat copy-paste. Există doar proiecte de smart city din care putem să învățăm.
Putem să ne uităm în diverse comunități, în diverse orașe, în România sau în afara României și să vedem lucrurile care au funcționat. Și mai există un alt concept pe care nu prea îl folosim în România. Se numește proiectul pilot.
În România, ne este frică să implementăm proiecte pilot din cauză că nu le înțelegem la adevăratul lor potențial.
Proiectul pilot poate fi oprit. Și este un câștig fabulos să investești 100.000 de euro sau 300.000 de euro într-un proiect pe care să-l poți opri când vezi că el nu e bun pentru comunitate. Ca să nu ajungi să bagi acolo 5-10-20 de milioane de euro, crezând că proiectul e bun, deși în realitate lucrurile nu stau așa.
Dacă tot vorbim despre testare: un alt lucru care lipsește cu desăvârșire în România când vorbim despre aceste comunități inteligente sunt proiectele de digital twin (replici 1:1, în realitatea virtuală, ale orașelor, care permit testarea oricăror măsuri, fără a-i deranja pe cetățeni – n.red.).
Noi, Asociația Română pentru Smart City, am fost de curând numiți de un organism al Comisiei Europene, Punct Național de Contact al Smart Communities Network. Iar una din priorități este tocmai dezvoltare de proiecte de digital twin în România.
(…) Noi de 7-8 ani suntem în discuții cu foarte multe administrații locale pentru a face un digital twin. Avem bucățele, dar ele nu pot fi numite nici măcar proiect pilot de digital twin. Avem mici frustrări, când vedem că la Sofia există un digital twin de mai mare dragul. La Budapesta există. Nu mai vorbim de Viena, de Praga … Asta, ca să rămânem în regiune. Că dacă ne uităm mai departe, o să ne apuce plânsul”.
Sunt și primari din România care au încercat să-și transforme localitățile în unele smart și n-au reușit? (de la min. 35:15):
„Da. Sunt oameni care nu au înțeles cum să facă lucrurile, deși au fost bine intenționați. Au fracturat ceea ce înseamnă dezvoltarea comunității. Dacă ai 120 de soluții de digitalizate într-o comunitate, mai degrabă îngreunezi lucrurile.
Vrei bilet de autobuz? Îți trebuie o aplicație. Vrei să plătești taxe? Alta. Vrei bilet la teatru? Alta. Și tot așa. Mai ales dacă ai 60-70 de ani și nu stai bine cu competențele digitale, preferi să te duci să stai la coadă”.
Bani sunt? (de la min. 32:56):
Doar în acest an, în România, avem la dispoziția comunităților noastre 435 de apeluri de finanțare. Mai mult de un apel pe zi, tot anul. Cu o valoare totală de 12,8 miliarde de euro. Sunt bani care pot merge în tot ce ține de calitatea vieții, în comunității noaste.
Să vorbim și despre tehnica buttom-up. Despre puterea comunității. În capitala Islandei, Reykjavik, cetățenii propun, pe o platformă online, proiecte pentru oraș. Și, lunar, Consiliul Local discută despre 5-10-15 proiecte. Sunt islandezii mai deștepți decât noi? De ce ei propun și sunt luați în seamă, iar noi nu prea? (de la min. 38:56):
„Eu cred că suntem la fel de deștepți. Acest sistem despre care vorbiți se numește bugetare participativă. Au apărut astfel de inițiative și la noi (la București, Timișoara, Sibiu, Alba Iulia etc – n.red.).
De ce e nevoie de ele? Și pentru că, primar fiind, e foarte greu să înțelegi toate nevoile comunității, până la nivel de scară de bloc.
Să zicem că la mine în fața blocului am o problemă cu o ghenă, cu locurile de parcare sau cu un părculeț mic, neamenajat, între patru blocuri. Este foarte greu, de la nivelul primăriei, să vezi toate aceste bucățele de probleme. Dar rezolvarea lor este extrem de importantă pentru cetățeni. Și atunci acest micro-management a generat ceea ce se numește bugetare participativă.
O dată pe an, primarul vine și spune: «Fraților, avem 10 lei pentru investiții, anul ăsta. Din ei, 1 leu sau 1,5 lei îi punem la dispoziția voastră. Vă rugăm ca în perioada martie-aprilie să ne spuneți pe platforma cutare, care o fi ea, ce proiecte vreți să faceți. Și noi finanțăm».
Sunt acele micro-proiecte extrem de importante pentru calitatea vieții oamenilor. Și se mai întâmplă un lucru: una este când vine cineva de la primărie și mi-a făcut mie părculețul acolo, în spatele blocului. Și alta este când eu am scris proiectul, am luat banii, mă duc la vecini și ne implicăm toți”.
Păi da. Dar la Reykjavik – spre deosebire de ce facem noi - consultarea asta e continuă. E bine, măcar pentru exercițiu. (de la min 42:06):
„Ajută și la mentalitate. La sporirea culturii civice. De foarte multe ori se trece cu nepăsare peste consultările publice. Lasă că răspuns alții!
Ne va fi mai bine când vom avea această conștientizare nu doar a votului, ci și a vocii noastre, a responsabilității pe care o avem în comunitate! Că nu avem doar drepturi. Avem și responsabilități. Și obligații”.
De cele mai multe ori, comparăm Bucureștiul cu Praga, Viena, Berlin, Parisul, Londra. Ceea ce, evident, ne frustrează. Că suntem în urmă. Dar cum stă România – ca întreg – în comparație cu Cehia, Austria, Germania, Franța, Marea Britanie? Sau mai bine haideți să începem din regiune: comparativ cu Bulgaria, Ungaria și Serbia? (de la min. 43:39):
„Noi de 6-7 ani de zile, la nivelul Asociației Române pentru Smartcity, facem un «push» constant către Guvern – indiferent cum s-au numit acei miniștri - încercăm să creăm din România un hub regional pentru ceea ce înseamnă smart city.
Avem peste 1.200 de proiecte și de inițiative smart city și smart vilage, în România. Unele, cunoscute. Cum sunt Snagov Smart and Clean și Ciugud Smart Village.
Deci, într-o poză a momentului, România nu este, în niciun caz, pe ultimul loc.
(...) Vedem evoluții. Sunt autorități locale care încep să implementeze proiecte mari, cu impact național, cum ar fi Aeroportul din Brașov. E făcut de Consiliul Județean. Sau stația de metrou Tudor Arghezi, din Sectorul 4. Primăriile nu făceau așa ceva, până nu demult. Sau ceea ce sper să fie metroul din Cluj”.
Orașe smart de la zero se contruiesc, în lume? Auzisem de Songdo, construit deja în Coreea de Sud. Iar la noi, acolo unde se extind orașele și comunele, în câmp, apar măcar niște zone smart? (de la min. 47:31):
„În România, nu se întâmplă. Nu avem niciun proiect de smart city făcut de la zero. Avem anumite proiecte imobiliare care și-au pus singure câte o ștampilă de comunitate smart. Dar un oraș asumat fie de un privat, fie de un privat în parteneriat cu o administrație locală nu avem.
Nici la nivel global nu sunt atât de multe proiecte. Din cauză că sunt greu de făcut și costă foarte, foarte mulți bani.
Vorbim despre proiectul NEOM din Arabia Saudită (în deșertul Nefud, până la țărmul Mării Roșii, în vestul țării - n.red.). E de departe cel mai mare proiect de smart city din lume, de peste 1 trilion de dolari. Care se face cu banii pe masă. Foarte important: când au anunțat proiectul, cei din Arabia Saudită au pus și banii jos. Este un smart city pe steroizi, un cognitive city. Altfel spus, o comunitate bazată pe inteligență artificială.
Există New Cairo, în Egipt. E un oraș pentru 7 milioane de locuitori, făcut de la zero în ultimii 7 ani.
Și mai avem Arkadag City, în Turkmenistan. E mai mic decât New Cairo, dar a fost făcut de la zero în 4 ani. Acum, revenind la exercițiul nostru de sinceritate ... haideți să ne gândim cât ne-a luat nouă să facem doar magistrala de metrou Drumul Taberei. Vreo 20 de ani, de la anunț la inaugurare”.
Avem Internet of Things (IoT) care permite circulația mașinilor autonome (în orașe ca Los Angeles și San Francisco, în cadrul unor proiecte pilot). Mai multe țări – din Arabia Saudită, până în Estonia și Statele Unite – testează utilizarea tehnologiei blockchain în administrație. Ce altceva uimitor se mai întâmplă în lume? Ce vă surprinde? (de la min. 49:49):
„E greu să ne mai surprindă ceva. Pentru că și noi ne lăsăm cumva purtați de tehnologie, de imaginație, de lucrurile pe care le vedem sau pe care încă doar le așteptăm.
Dar cred că ar trebui să ne uităm cu siguranță la inteligența artificială și să vedem cum va coborî aceasta în comunitățile noastre, cum va impacta transportul, educația, shopping-ul. Cum ne va impacta obiceiurile.
Dacă ne uităm la transportul public, spre exemplu, probabil ar trebui să încercăm să ne imaginăm că el va fi pe verticală, nu pe orizontală. Uitați-vă către Dubai și ce înseamnă aceste drone pe care deja le-au pus în funcțiune exact ca un Uber pe verticală. Intri în aplicație, îți comanzi drona, îți arată clădirea cea mai apropiată de tine pe care poate parca. Ca la mașină.
Aici este magia: să încercăm să folosim aceste noi tehnologii cât mai apropiat de obiceiurile noastre. Dacă venim cu o tehnologie disruptivă pe un obicei nou, probabil plaja de oameni care va accesa respectivul serviciu va fi mică.
(…) În zona asta de transport autonom vom vedea cele mai noi tehnologii, și inteligența artificială.
Deja avem foarte multe astfel de proiecte pilot. Inclusiv la Cluj, să știți, acum 2 ani s-a testat un autobuz autonom, un microbuz autonom, i s-a dedicat o bandă, s-au făcut câteva teste”.
Cum vor arăta orașele noaste, în 10-15 ani? Și cele în care avansul tehnologic e deja considerabil, dar și ale noastre... (de la min. 57:20):
„Aș vrea să încheiem pe un ton optimist. Dar trebuie să fim conștienți de decalaje. Ne uităm în Estul României, ne uităm în Vestul României, ne uităm în spațiile urbane, ne uităm în spațiile rurale ..
(…) în 5 ani, în 10 ani, în 20 de ani vom vedea decalaje din ce în ce mai mari.
Din păcate. Din cauză că nu toți înțeleg ce au de făcut. Să înveți să investești, să atragi fonduri europene, să prioritizezi și, mai ales, să înțelegi în ce direcție merge lumea și că până și modelul economic al comunității tale s-a schimbat ... Sunt lucruri esențiale.
Ieșim din economia bazată pe producție și consum, așa cum o știm, intrăm într-o nouă economie, cu noi servicii financiare pe care va trebui să le integrăm în comunitățile noastre.
Și mi-ar plăcea să spun că ne vom dezvolta toți. Că vom vedea din ce în ce mai multe proiecte de smart village și smart city. Dar adevărul este că se vor dezvolta doar cei care au înțeles că trebuie să învețe și să investească. Și cred că tendința asta (că doar cei care învață și se adaptează vor prospera - n.red.) se va manifesta și la nivel de țări, de regiuni și chiar de continente”.
Transcriptul interviului a fost realizat cu aplicația Vatis Tech