Înainte să fie frumos, Bucureștiul ar trebui să devină prietenos cu locuitorii. Va fi abia când ne va plăcea mergem pe jos, oriunde în oraș, măcar jumătate de oră. Palmierii nu ajută.
Bucureștenii care se deplasează greu fac închisoare în propriile case. De ce nu-i ajută nimeni și de ce unora dintre ei, Nicușor Dan le dă, fără explicații, doar jumătate din banii care li se cuvin lunar.
Despre toate aceste subiecte și multe altele aflați din episodul de astăzi al Citizen, singurul podcast despre administrație locală din România.
Mai jos găsiți câteva repere din conversația cu Irina Zamfirescu, activist pentru drepturile omului la ActiveWatch și minutele la care le puteți asculta:
PARTEA I - Problema Bucureștiului nu este că-i urât. Degeaba îl împopoțonezi cu palmieri! (de la min. 9.29)
- ce să împrumutăm de la alte capitale europene pe care le admirăm ca să putem spune că și Bucureștiul este frumos
Având în vedere că în București avem 7 primari, fiecare cu propriile preferințe, o viziune comună la nivelul tuturor sectoarelor mi se pare imposibil de implementat. Noi nu putem să ne punem de acord asupra unor coșuri de gunoi...
Pe de altă parte și dacă te uiți la alte orașe, foarte puține sunt coerente. Pentru că asta (să ai coerență – n.red.) ar însemna fie să ai un primar pentru o perioadă foarte lungă de timp, fie să ai un primar care să nu dorească să își pună el în față ego-ul și să își pună amprenta pe acel oraș.
Din punctul meu de vedere, un oraș nici nu trebuie să fie neapărat frumos. Știu că mulți au chestia asta, ideea de oraș farmacie, curățel, bibilit. Mie mai îmi place câte un graffiti ici-colo... Dezordinea mi se pare că ne ajută un pic la cap să nu simt că e foarte predictibil și foarte aliniat în oraș.
Dar eu cred că în București trebuie să pornim de la praful de pe străzi.
Această viziune unitară (e greu de imaginat – n.red.) în condițiile în care am văzut că tocmai s-a anulat PUZ Sector 2 (după ce anterior fusese suspendat și apoi a reintrat în vigoare pe 1 martie 2023 – n.red.).
Noi băltim, încă, în situația asta: încercăm să oprim niște haos. Până ajungem să punem niște ordine în oraș, mi-e teamă că scăpăm iar de sub control haosul din partea marilor constructori din București.
Mi se pare că nu putem neapărat să avem asta, în București.
Dar noi vorbim despre altceva: să-ți placă să mergi pe jos. Asta e standardul. Atunci când am un drum, de acasă la muncă să pot, în capul meu, un pic și ca o plimbare.
Atunci când orașul e neatractiv, cu mașini parcate pe trotuar din cauza cărora trebuie să o iau pe stradă, praf, trafic aglomerat cu claxoane în jurul tău, e obositor. Acum e grevă, dar în rest e imposibil să te plimbi pe lângă școli.
Mersul pe jos e și un mijloc de transport. Puțini oameni aleg să meargă pe jos pentru că e greu, te enervezi, unora le e chiar frică...
Eu cred că ăsta e un obiectiv realist: cum să facem ca oamenilor să le placă să meargă pe jos pe niște distanțe. Nu știu, o jumătate de oră.
Uite un mod prin care eu măsor grija autorităților față de pietoni: timpii de așteptare la semafor pentru pietoni, când nu ai copac la semafor și stai la 45° și aștepți până să face verde.
Și după aia oricum trebuie să iei la pas rapid, că se face roșu repede.
Chestiile astea pot părea niște detalii, dar de fapt din ele îți creezi, în subconștient, o condiționare: unde să mă duc eu pe jos, la 45 de grade, când n-am pic de umbră în drumul meu?
Trebuie să ne gândim la niște chestii care nu-s fițe. E o chestie de confort minim: nu vreau să leșin lângă un semafor (...).
- despre palmieri. Robert Negoiță i-a pus, Nicușor Dan i-a scos. Pune și Daniel Băluță, al doilea rând de palmieri din Sectorul 4, după cei plantați de Piedone. Nu sunt ei pată de culoare? Nu dau zvâc? (de la min 24.02)
Mie doar asta mi-a rămas în cap: că mergem noi în țări străine și ne facem poze la palmier și iată, nu trebuie de acum să mai călătorim, că ne facem selfie la Unirii.
Astea sunt motivele și principiile pe care se bazează această alegere. Suntem în această zonă de superficialitate profundă: „Ia căutați voi pe Internet ce copaci apar cel mai des în selfie-urile bucureștenilor!”, îmi imaginez că o fi fost tema. În loc să vorbească cu niște experți, niște oameni care au făcut o școală, care au învățat ce și de ce ne trebuie în orașul ăsta (...).
Mă interesează să știu cât de eficienți sunt cu privire la poluare, de exemplu. Ideea e ca acești copaci să ne mai ajute să și respirăm în orașul ăsta.
Că-s frumoși? Discutabil! Deci nici nu vreau să intru în această discuție, că un primar poate să facă ce i se pare lui frumos.
Mă aștept să pună și niște bling-bling-uri acum pe sigla primăriei, la Sectorul 3, lângă palmierii ăia.
Eu cred că autoritatea publică, înainte de orice, trebuie să rezolve problemele orașului. Problema acestui oraș, în primul și în primul rând, nu e că e urât ca să-l rezolvăm cu niște copaci frumoși care arată bine în poze!
Problema acestui oraș pe care o pot rezolva copaci, în general, este poluarea. Sunt aceștia copacii potriviți pentru această problemă?
Nu știm. Nici nu ne-a spus. Știm că dau frumos în poze. Și acum văd că intrăm într-o cursă a palmierilor, în București.
PARTEA a II-a. Deși nu fac închisoare, oamenii cu dizabilități nu sunt nici liberi. Cum a devenit parcarea mai importantă decât cetățeanul (de la min 41.00):
Aș vrea să înțelegem: accesibilizarea orașului nu este doar despre persoanele cu dizabilități, este și despre persoanele vârstnice. Persoane vârstnice o să devenim și noi foarte curând.
Deci, când pregătim un oraș accesibilizat, îl pregătim cu gândul la oameni care nu mai sunt așa de sprinteni cum suntem noi acum.
Atunci când este accesibilizat, toată lumea se poate deplasa fără probleme în spațiul public.
Inclusiv tocurile reprezintă un impediment de mobilitate, pentru că dacă eu merg cu tocuri într-o zonă cu trotuarul găurit, am o problemă.
Apoi, sunt oamenii cu trolere. Când vin de la aeroport... Vreau să nu merg neapărat cu un taxi, aș putea să merg un sfert de oră pe jos. Dacă e posibil.
Toddlers (copiii mici care învață sau abia au învățat să meargă – n.red.) s-ar putea să nu poată urca o bordură.
Deci orașul accesibilizat, în care ne putem deplasa cu toți, e o formă egalizatoare pentru locuitorii lui.
Când vine vorba de ce șanse (să ne deplasăm cu ușurință – n.red.) într-un oraș, noi ne uităm la accesibilizare din perspectiva persoanelor cu dizabilități, pentru că avem o lege care obligă autoritatea publică să accesibilizeze.
Deci de fapt noi nici nu sprijinim o categorie de oameni. Noi doar respectăm drepturile omului.
Și discutăm despre accesibilizare, din păcate, strict în termeni de rampă.
Dar trebuie să discutăm inclusiv despre gropița de pe trotuar, trebuie să discutăm despre un subiect pe care primarul general l-a bălmăjit un pic în anul întâi de mandat, după care l-a abandonat complet: strategia de parcare.
Pentru că mașinile parcate pe trotuar sunt una dintre cele mai mari probleme în momentul de față. Nici nu putem să reparăm gropițele, pentru că-s mașinile puse pe ele.
Pentru persoanele nevăzătoare ar trebui să avem acele marcaje. Semafoarele ar trebui să aibă semnale acustice.
Sunt toate în normativul ăla de accesibilizare, care este un document legal obligatoriu în România.
Cred că prima lui formă a fost undeva prin 2003 -2004, nu mai țin minte. A tot fost updatată acea formă, cred că ultima oară prin 2012.
Deci noi am semnat o convenție internațională cu privire la respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități. A dat CNCD amenzi pe tema asta de i-a venit acru.
Și noi suntem, în continuare, cam în momentul în care s-a semnat convenția”
- Consiliul General a decis, pe 31 august 2022, că în 45 de zile, toate trotuarele trebuie inventariate. Iar în preajma școlilor, grădinițelor, spitalelor etc. ele să fie accesibilizate în 8 luni. De ce nu s-a făcut nimic și care-s efectele? (de la min.46. 44).
O idee foarte proastă, adică aș vrea acum să vorbesc cu inițiatorul acestei idei, să discutăm un pic, că părea că nu e de acord cu noi.
De ce? Pentru că de fapt, el a pus între paranteze un document fundamental pentru București, intitulat Planul de Mobilitate Urban Durabil (PMUD).
Despre care din punctul meu de vedere, consilierii generali ar trebui să întrebe la fiecare ședință de consiliu: Domnul primar, ce ați mai făcut din PMUD?
În PMUD este prevăzută, pe la pagina 500 și ceva, fișa de accesibilizare.
Teoretic, trebuia să fie gata în 2 ani de la vot, dacă nu mă înșel. Asta înseamnă tot, stații STB, borduri, accesibilizarea mijloacelor de transport în comun. Deci cam trebuiau să fie gata prin 2018 (…)
În momentul în care un consilier general propune un alt proiect de accesibilizare decât cel care este deja obligatoriu prin lege, este din punctul meu de vedere o eroare și se și vede faptul că nu au reușit să treacă nici măcar de prima etapă, deși pe calendar noi acum trebuia să zburdăm pe rampele de accesibilizare din acest oraș. Este în mod evident un eșec.
III. Ca un faraon a decis Nicușor Dan înjumătățirea plăților pentru persoanele cu handicap (de la min 00.53):
Îmi amintesc că în campania electorală – dar cred că în asta, ultima - era un filmuleț cu o melodie pe internet „Cine este Faraonul” (referitoare la Nicușor Dan – n.red.).
Mi se pare foarte potrivit în acest context să ne uităm la Nicușor Dan ca la un faraon care a decis el - pentru că el singur a decis - înjumătățirea acestui stimulent.
Fix acum o lună și jumătate, cred, noi, ActiveWatch, alături de multe alte organizații, am trimis o adresă, o petiție, în atenția primarului general și în atenția viceprimarului Horia Tomescu, care se ocupă de social. De asta i-am trimis și lui spunând: Dom'le, v-ați lăudat pe internet - i-am pus și link de la statusul lui de Facebook acolo - că ați scos primăria din faliment. Că e o situație stabilă.
Și ați spus într-o ședință de Consiliu acum mulți ani - am dat link de la procesul verbal al ședinței - că în momentul în care Primăria va avea bani, veți reveni la plata integrală.
Vă rugăm frumos! Cât mai așteptăm, că bogați n-o să fim niciodată în acest orășel? Reveniți la suma integrală!
Le-am scris primarului și viceprimarului pentru că ne-am dorit o decizie politică. Dar Nicușor Dan a refuzat să răspundă.
Ceea ce face Nicușor Dan este să distribuie aceste cereri către aparatul tehnic, care nu are putere de decizie. Ei implementează hotărârile Consiliului General (dacă au suficienți bani alocați – n.red.).
Din punctul meu de vedere e un cartof fierbinte pentru Nicușor Dan, pentru că a promis în campania electorală că nu se va atinge de acest stimulent. A inventat acest artificiu lingvistic - nu e înjumătățit.
Am ascultat ședința de la comisia tehnică de asistență socială (…) și am văzut că un consilier general de la PNL, Adrian Moraru, care a ridicat problema unei plângeri la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru că primarul general a decis să aloce banii în alte situații decât să respecte acest drept al acestor beneficiari.
Am văzut că și Horia Tomescu e de acord că trebuie să plătească integral.
Deci pare că este pur și simplu decizia primarului general să nu plătească. Mă aștept de la Consiliul General să aibă grijă de deciziile pe care le dă ca instituție și să-i spună primarului general în ședință: „Măi primar general, tu nu-mi îndeplinești mie voința. Tu, ca primar, trebuie să faci ce-ți spun eu”. (...)
- Cine și cum să-i ajute pe oameni să nu mai aibă nevoie de stimulentul de 500 lei?
Ideea asta de tranziție e o chestie care nu se poate întâmpla peste noapte.
Trebuie făcută în cu cap, trebuie făcută cu oameni care se pricep, trebuie făcută înainte de orice, cu persoanele vizate, cu persoanele cu dizabilități. Adică nu putem noi să vorbim despre ce ar fi mai bine pentru ei. Asta e un principiu care cred că ar trebui să fie fundamental. Ar trebui ca primăria să discute cu persoanele cu dizabilități și să vedem cum am putea să facem.
Acum, cei 500 lei fac diferența între a le fi foame și a nu le fi. Uneori între a-și plăti întreținerea pe timp de iarnă și a nu-și plăti.
Deci da, trebuie să mă uit și dacă chiar au nevoie de cursuri. Dar poate unii oameni au deja joburi. Eu am întâlnit și oameni cu joburi care au totuși nevoie de acest supliment.
Dacă această temă nu există pe agenda politică și instituțională, pornită de la primar sau de la Consiliul General, nu se va întâmpla nimic și n-are cum să se întâmple acum, pentru că ei sunt ocupați cu podulețul de la Doamna Ghica, cu ciorile din Cișmigiu, cu diverse alte probleme care sunt importante. Nu vreau să minimizez nimic. Ce spun eu e că rândul acestei teme întotdeauna este tăiat de orice altă temă.