Nu-i rău să dai vouchere. Dar nici ușor nu e să-i ajuți doar pe cei care au nevoie, fără risipă de bani publici. Ce nu fac Gabriela Firea, Nicușor Dan și Clotilde Armand.
Vrem pasaj la Doamna Ghica. Dar cum am ajuns să ne minunăm cu fiecare nouă tablă care i se montează?
Poluarea ne îmbolnăvește, în București. E de la arderi ilegale sau de la trafic și lipsă de spații verzi?
Am vorbit despre toate, pe larg, cu Irina Zamfirescu, activist pentru drepturile omului la ActiveWatch, într-un nou episod al podcastului Citizen.
Îl găsiți integral, mai jos:
Să ne dea primăria vouchere și alte ajutoare? Cum e corect și ce-i de făcut
(de la min 6:26) Ca principiu, datul de vouchere și diverse stimulente nu cred că e neapărat o idee proastă.
Este forma administrației publice locale de a suplini acolo unde poate. La nivel guvernamental nu există un sprijin pentru toate la nivelul întregii țări. Și poți descoperi că în comunitățile tale sunt niște probleme urgente, stringente, care au nevoie de un anume tip de sprijin.
Ce s-a întâmplat pe vremea Gabrielei Firea, spre exemplu, a fost mai degrabă o chestie extrem de haotică.
Bucureștiul este un oraș pe perfuzii, în ATI, de niște vreme deja. Să rămâi cu excedent bugetar în condițiile în care tu tot timpul ai ceva de făcut în oraș, e rușine.
Ce se întâmpla cu Gabriela Firea? Un pic, așa, traduc și ce se întâmplă cu Sectorul 1, în momentul de față: nu vrei să rămâi, la final de an, cu o groază de bani și cu o groază de probleme nerezolvate.
La Gabriela Firea, marea greșeală a fost că aceste vouchere nu au avut de cele mai multe ori atașate niște criterii sociale. Eu cred că este necesar ca atunci când apare o nouă viață într-o gospodărie (PMB dădea stimulente pentru nou-născuți, în mandatul Gabrielei Firea – n.red.), familia să fie sprijinită financiar pentru că este un efort considerabil. Dar să sprijinim familia pentru care, într-adevăr, cheltuiala este una considerabilă. Pentru unii s-ar putea să nu fie.
Câte din voucherele și stimulentele Gabrielei Firea mai dă astăzi Nicușor Dan?
(de la min 9:29) Un ajutor din partea primăriei care a rămas în vigoare și pe vremea lui Nicușor Dan, de exemplu, este acel ajutor pentru rechizite, să combată abandonul școlar.
Acolo e altă situație, altă problemă și chiar am documentat destul de extensiv vara asta cum se întâmplă accesarea acestui ajutor. Din păcate, cele mai vulnerabile dintre familiile din București nu pot beneficia de sprijin pentru rechizitele pentru copii. Din cauză că în cele mai vulnerabile familii o să găsești părinți cu amenzi, amenzi pentru că strâng de pe stradă PET-uri sau apelează la mila publică (cerșesc - n.red.). E pe listă acolo, în regulamentul de acordare. Or, hai să fim serioși: cei mai vulnerabili oameni din acest oraș nu au nici măcar buletin.
(de la 14:11) La stimulentul pentru persoane adulte cu handicap, a hotărât Nicușor Dan, fără votul Consiliului General, fără informare a Consiliului General, să-l înjumătățească. (...)
Problema mea mare este că noi am aflat despre această măsură de înjumătățire în momentul în care persoanele cu dizabilități au ajuns la limita suportabilității și au cerut să ia cuvântul în Consiliul General și s-au adresat tuturor consilierilor și primarului.
El nu a anunțat niciun moment. Și discutăm despre oameni în niște situații...
Eu am vorbit cu o persoană la momentul respectiv care avea, în afară de ajutorul ăsta de la primărie, o pensie socială de 300 și ceva de lei. Ceva ridicol. Asta înseamnă că ăia 500 de lei reprezentau o parte consistentă din bugetul familiei. El nu a anunțat lucrul ăsta, noi am aflat retroactiv, după ce el deja implementase măsura asta.
Ce rost au voucherele promise de Clotilde Armand
(de la min 24:27) Acest proiect este, pur și simplu, să scape de niște bani.
Nu cred că a fost gândit cap-coadă și-mi confirmă foarte mult procedura administrativă, modul haotic în care face lucrurile în momentul ăsta.
Are proiect în dezbatere publică până undeva în a 2-a săptămână din luna decembrie - așa apare pe site-ul primăriei în dezbatere publică – și a dat drumul la înscrieri, a făcut o platformă, oamenii să se înscrie acolo.
Și în timp ce proiectul e în dezbatere publică, vineri (25 noiembrie 2022 – n.red.) e și pe ordinea de zi.
Deci cumva disprețul pentru procesul de dezbatere publică și transparență decizională mi se pare colosal și absolut de neașteptat că vine de la USR, care teoretic clama aceste principii și le clamează în continuare.
Adică tu chemi niște cetățeni să te ajute să ții piept Opoziției în Consiliul Local. Un pic de tot aș zice că ne batem joc de ideea de participare publică. ActiveWatch, CeRe, Optar ... suntem o groază de organizații care ne-am luptat ani de zile cu Primăria Capitalei să primească cetățenii, să își pună opinia în ședințele de Consiliu General, pentru că nouă ni se pare că e un demers necesar și sănătos pentru democrația locală.
Și vine acum primarul Sectorului 1 care ne invită la ședința de consiliu ca să putem să ținem piept Opoziției. Mi se pare că e o mică batjocură, așa, un pic de ideea de participare publică.
Cum a devenit tablierul metalic de la Doamna Ghica „prima minune a Bucureștiului”
(de la min 33:33) Mie îmi place foarte mult tablierul metalic de la doamna Ghica. Mi se pare că da, poate fi numit prima minune a Bucureștiului. Sau putem să-l numim buricul Bucureștiului.
Practic, efortul de comunicare în jurul fiecărei mici chestiuțe care se întâmplă legat de acest poduleț mi se pare absolut de lăudat (...)
A fost un subiect în sine și, dacă vă amintiți un pic, în fazele inițiale nu era doar primarul general care ne anunța că a mai venit un pic de pod. Erau inclusiv lideri din partidul politic care l-a susținut la alegeri, USR.
E ridicol raportat la calitatea vieții oamenilor, de exemplu.
Adică, eu mă aștept de la Primăria Capitalei, de la lideri politici care au relevanță pentru viața orașului, să-mi comunice niște lucruri un pic mai utile (...)
Sper doar că atunci când va fi gata să avem plăcuță, cum e Basarab: „început de Băsescu, finalizat de Oprescu”. Aici, să fie „început de Firea, finalizat de Dan”. Dacă o fi cazul.
Mi se pare, pur și simplu, simbolul acestui oraș. Toate proiectele mari sunt începute de un primar și terminate de altul. Și foarte posibil ca între acești 2 primari să mai existe un mandat.
Eu nu cred că în acest mandat mai este vreme pentru finalizarea unui proiect mare, cum ar fi trenul metropolitan.
Cauza poluării: Or fi și arderi ilegale, dar ce facem cu traficul și lipsa spațiului verde?
(de la min 45:00) Sigur că noi ne putem da cu părerea și putem spune că arderile ilegale poluează. Că traficul. Că sunt CET-urile.
Și în mod evident astea sunt contributor la poluare. Traficul supraaglomerat, o groază de oameni care stau bară la bară ore în șir (...) Problema mea este că nimeni nu a știut să îmi spună vreodată în ce proporție fiecare dintre aceste categorii de poluatori contribuie la poluarea din București.
E o problemă la nivelul orașului. Deci, din punctul meu de vedere, Primăria Capitalei trebuie să se ocupe. Sigur, poți spune: dar arderile nu au loc în București.
Nu, dar poluarea e în București, deci cine se ocupă de București trebuie să se ocupe și de poluare.
Ca să reduci poluarea, ca autoritate publică, trebuie să te ocupi de extinderea, creșterea calității spațiului verde care să-ți absoarbă cât mai multă poluare, să-ți dea cât mai mult oxigen. Trebuie să te ocupi de mobilitate, în sensul în care să descurajezi oamenii să utilizeze transport individual motorizat și să-i încurajezi să meargă pe jos, cu bicicleta, cu autobuzul.
Dacă tu nu faci o infrastructură sigură pentru mers pe jos, cum? Să renunț eu la mașină când știu că dacă merg pe trotuar mă stropesc alte mașini? Nu zic eu așa, doar că identific așa, posibile mantre pe care le pot înțelege în orașul ăsta vizavi de trafic.
Calitatea spațiilor verzi din București este foarte proastă. Abia acum a început ALPAB să facă ceva achiziții, să înceapă să facă lucrări în parcuri.
În continuare discutăm despre societatea civilă care se străduiește, agonizează, protestează, face petiții pentru spații verzi. Pentru un oraș care este în infringement, să stau să conving autoritatea publică locală că e nevoie de parcuri mi se pare cel puțin bizar.
Eu trăiesc o frustrare extraordinară și mă uit la Primăria Capitalei de foarte mult timp și am văzut că este exact aceeași dinamică la absolut toți primarii.
Le ia 2 ani să se obișnuiască, să rearanjeze, să scape de nu știu ce scurgeri de bani. După care, în următorii 2 ani, se întâmplă lucruri. Asta înseamnă că noi, jumătate de viață în acest oraș, practic nu avem efectiv niște proiecte care să ne aducă îmbunătățirea calității vieții.
Cui sesizăm, când senzorii indică poluare periculoasă
(de la min 1:02:09) Am văzut activiști de mediu care încurajează sunatul la 112.
Eu nu sunt chiar de acord. Adică mi se pare că 112 trebuie să fie o linie ușor protejată pentru niște situații în care niște vieți sunt într-un pericol iminent.
Dacă specialiștii, activiștii de mediu fac asta și zic asta, nu-i contrazic, dar eu nu aș face asta niciodată.
Ce cred că funcționează foarte bine este să hărțuim noi Poliția Locală, să hărțuim viceprimari, să hărțim primari. Îmi pare rău, folosesc acest termen la sensul propriu, aproape.
Un e-mail, un mesaj pe Facebook, cu un print screen al situației, când primim alertă de poluare pe telefon.
Primarul general rămâne până la sfârșitul ședinței de Consiliu General.
Există acolo o secțiune de altele, diverse, în care noi putem să luăm cuvântul pe altceva decât e pe ordinea de zi.
Mie mi s-ar părea util să ne organizăm la fiecare ședință, să fie cel puțin unul acolo care să reamintească: „Ce ați făcut pentru reducerea poluării din municipiul București?”