Tocmai bucureștenii care au cea mai mare nevoie de divertisment organizat de PMB nu se pot bucura de marile proiecte, ca „Străzi Deschise”. Cum să le dăm tuturor posibilitatea să se integreze?
Și ce i-ar ajuta, vara asta, pe locuitorii orașului care nu-și permit un concediu?
Unde să încingem grătarele cu mititei și unde să curgă berea, în Capitală? Și care sunt locurile cu mai mult farmec atunci când rămân necotropite?
Pe larg, despre toate, dar și despre alte subiecte din Bucureștiul de azi, în podcastul Citizen, realizat de Gabriel Kolbay și Irina Zamfirescu.
„Străzi Deschise” Calea Victoriei nu-i pentru toți! Un eveniment al consumului scump, în loc de bucuria descoperirii Bucureștiului
(de la min. 14.39) Ideea evenimentul „Străzi deschise”, dacă vă amintiți, era să descurajăm traficul auto și să încurajăm mersul pe jos, transportul în comun și transportul alternativ.
Dacă noi transformăm „Străzi deschise” mai degrabă într-un târg de mâncare și evenimente, din punctul meu de vedere, uită toată lumea complet de intenția inițială de mobilitate sustenabilă. Nu mai discutăm despre nicio componentă de educație civică și asumare a unui comportament benefic pentru oraș (...)
(de la min. 15.26) Am nimerit din greșeală (la Străzi Deschise -n.red.). Am fugit foarte repede. E extrem de aglomerat. (...) Nu este ceea ce eu îmi imaginam că o să fie: o zonă pietonală, în primul rând. O zonă prin care eu să merg, să mă uit, să mă plimb, să mă bucur de faptul că nu sunt mașini (...)
Mi se pare că am văzut un oraș al consumului, mai degrabă. Iar oamenii nu consumă oraș – în sensul de patrimoniu și verdeață – ci produse. Ceea ce e un lucru rău, dau nu cred că asta era ideea din spatele acestui tip de eveniment”.
(de la min. 23.55) Calea Victoriei poate fi foarte stingheră pentru o persoană care nu simte că aparține zonei respective.
În momentul în care o cupă de înghețată costă o căruță de bani, eu ca părinte, dacă n-aș avea banii, aș evita să merg cu copilul în zona respectivă.
Ăsta e un alt motiv pentru care „Străzi deschise” s-ar putea să nu fie chiar deschise către toate categoriile sociale din oraș (...)
(de la min. 22.22) Cred că modelul ideal – și din câte îmi amintesc Nicușor Dan a discutat despre chestia asta – este să meargă spre cartiere cu Străzi Deschise. Să creeze mici evenimente, prin instituțiile din subordine, la nivel de cartiere. Astfel încât să fie accesibile și pentru copiii care nu ajung pe Calea Victoriei”
E gălăgie la Saga Festival? Să dăm concertele în Studiul de Fezabilitate pentru viitoarea Sală Polivalentă!
(de la min. 28.48) „Cred că pentru zona de festival, de exemplu, din punctul meu de vedere cred că singura soluție ar fi o instrastructură de concert la margine de București sau chiar la ieșiea din oraș. (...)
Tipul ăsta de festival – întins pe zile și pe mai multe nopți – mi se pare extenuant pentru oameni care locuiesc în zonă. Dacă discutăm despre un concert singular, dar care să nu se repede săptămânal ... cred că toată lumea are o formă de toleranță la tipul ăsta de eveniment.
Dar să ai festival pe mai multe nopți, repet, mi se pare epuizant pentru oamenii din jurul locului în care se organizează. Trebuie gândită o sală polivalentă în care zgomotul să fie, pur și simplu, absorbit în sala respectivă. (...)
(de la min 11.12) Îmi amintesc că există o discuție de cel puțin 5 ani despre o sală polivalentă. Există un studiu de fezabilitate? Da, sigur! Să organizăm concerte în studiul de fezabilitate! (…)
Sigur, e tardiv. Noi avem acum acel stadion și una dintre funcțiunile lui e gândită pentru chestia asta. Trebuie să nu abuzăm și nu aș exagera cred dacă aș zice că ar trebui gândite niște forme de dialog cu comunitatea.
(...) Eu aș depune un pic de efort să comunic cu oamenii ăștia. Să văd cum văd ei lucrurile, înainte de orice. Așa eu pot să-mi dau cu părerea. Dar trebuie discutat cu oamenii care locuiesc în zona respectivă. Poate au ei niște soluții mai bune”.
Sunt concertele risipă de bani publici? Soluții pentru locuitorii care n-au bani de concediu
(de la min.20.59) „Trebuie să înțelegem că nu toți bucureștenii își permit o vacanță. Sunt foarte mulți care sunt nevoiți să rămână aici. Pentru că, pur și simplu – uitați-vă pe statistici – suntem mulți cu resursele financiare la limită. Și bănuiesc că o să fie din ce în ce mai greu.
Drept pentru care trebuie să existe alternative de petrecere a timpului liber și în București. Asta e foarte clar! Nu putem să dăm într-o autsteritate extremă. E nevoie de organizare de evenimente!
Pot fi nostalgică și îmi pot aminti ideea de ștranduri, spre exemplu. Ce exista înainte de 1990. Inclusiv tipul ăsta de infrastructură ar putea fi foarte utilă. O rețea dezvoltată de primării. Indiferent dacă de cele de sector sau de Primăria Capitalei! Trebuie să ne gândim un pic și la nevoia asta. Avem nevoie cu toții să ne oprim puțin din muncă.
Asta, dincolo de nevoia de a le umple copiilor timpul cu ceva. Sunt copii ai căror părinți nu își permit, financiar, să-i întrețină la diverse mall-uri. Avem nevoie de o instrastructură publică pentru a răspunde acestei nevoi”.
Serbarea cu mititei și bere, în Cișmigiul abandonat de PMB
(de la min. 3.14) „Sub absolut convinsă că evenimentul (evenimentul cu mâncare tradițională, programat să se desfășoare pe 1 iunie în Grădina istorică Cișmigiu și pe care Nicușor Dan l-a anulat în ultimul moment - n.red.) s-ar fi întâmplat, dacă n-ar fi existat opoziția extrem de puternică în primul rând a oamenilor din zonă, care sunt organizați într-un ONG, acolo.
Și în general a fost o reacție extrem de vioaie a bucureștenilor. Cred că are foarte mare legătură cu discursul pe care primarul general l-a avut în perioada în care a fost ONG-ist, activist, parlamentar, opoziția Gabrielei Firea.
Spunea Nicușor Dan: «Gata cu bâlciul», «Gata cu aceste manifestații, în locuri nepotrivite!». Grădina Cișmigiu fiind și pentru el, pe vremea când era în Opoziție, extrem de nepotrivită pentru astfel de activități.
(de la min 4.42) În primul rând, e o mare roblemă pentru păsările de acolo. ONG-ul de acolo are specialiști care măsurau nivelul de zgomot. Pentru că în fiecare an au fost acolo tot felul de mici festivaluri extrem de zgomotoase (...)
Pe de altă parte, discutăm despre disconfortul oamenilor, de jur împreujur. Pentru că zona aia e locuită.
Iar argumentul cu numărul trei este că Grădina Cișmigiu e monument istoric. Abandonat, din păcate. De vreo 10 ani nu cred că s-au mai făcut investiții acolo. Dar monumentul istoric este, de regulă, protejat.
Și noi discutam despre zeci de căsuțe care urmau să fie instalate acolo. Nu era ceva discret nici măcar al intervenției fizice. Îmi amintesc din anii trecuți: era o cotropire care nu avea nicio legătură cu zona de grădină și de zonă protejată”.
Ce altceva mai poți asculta în episodul IV al podcastului Citizen:
- Cum a ajuns Bucureștiul - după aproape 200 de ani de schimbări - să aibă 6 sectoare și 7 primari. De ce - cu toată armata de funcționari din subordine - primăriile sunt tot ineficiente și nu reușesc să se înțeleagă. Și de ce niciodată n-a spus vreun bucureștean: „Bine că am doi primari, în loc de unul singur! Măcar așa trăiesc și eu mai bine!” (de la min 31.02)
- „Dâmbovița axa-creativă!” sau cum a promis Nicușor Dan să reînscrie Bucureștiul în cursa pentru titlul de „Silicon Valley” al României. Ce-ar însemna pentru oamenii simpli să o ia Capitala pe urmele Cluj-ului (de la min. 50.01)
Despre toate acestea și despre alte subiecte, afli dacă asculți integral episodul 3 al Podcastului Citizen cu Gabriel Kolbay și Irina Zamfirescu.