Dacă până acum cele mai mari îngrijorări cu privire la COVID-19 au vizat cazurile grave şi capacitatea limitată a spitalelor de a le face faţă, mai există însă un aspect alarmant al bolii: persistenţa pe termen lung a simptomelor, chiar şi în cazul pacienţilor tineri şi chiar şi atunci când a fost vorba de o formă mai uşoară a bolii.
Emiliano Pescarolo, şofer profesionist, s-a infectat cu coronavirus în martie şi a petrecut 17 zile în spital în oraşul italian Genova.
Trei luni mai târziu, bărbatul de 42 de ani încă se confruntă probleme respiratorii.
“Ajuns acasă, chiar şi după câteva săptămâni nu puteam să văd niciun progres. Dacă făceam o scurtă plimbare era ca şi cum urcam pe Everest. Rămâneam fără aer chiar şi atunci când vorbeam”, povesteşte el pentru CNN.
Pescarolo este unul dintre foştii pacienţi cu COVID-19 trataţi în prezent la o clinică de reabilitare din Geneva.
Potrivit publicaţiei britanice, există mii de oameni care, săptămâni sau chiar luni mai târziu după ce au fost confirmaţi cu noul coronavirus, sunt departe de a se fi vindecat complet.
În Marea Britanie au apărut comunităţi online ale suferinzilor de COVID-19 care se confruntă cu efecte pe termen lung ale virusului.
Membrii acestor comunităţi cer guvernului să le recunoască situaţia şi să ia măsuri pentru a-i proteja de discriminare la locul de muncă.
Italia şi Marea Britanie, două dintre ţările cel mai puternic afectate de pandemie, le oferă supravieţuitorilor servicii de reabilitare.
Deoarece boala nu afectează doar plămânii, ci şi rinichii, ficatul, inima, creierul şi sistemul nervos, pielea şi tractul gastrointestinal, procesul de vindecare e unul complex.
Medicul Piero Clavario, directorul unui institut de reabilitare post-COVID-19 din Genova, şi echipa sa au început să contacteze supravieţuitorii trataţi în spitale în luna mai, nu doar pe cei care au ajuns la terapie intensivă, ci şi pacienţii care au avut o formă mai uşoară a bolii.
Dintre cei 55 de pacienţi vizitaţi până acum, 50% prezintă probleme psihologice, iar 15% manifestă sindromul de stres posttraumatic, spune Clavario.
“Ce mă surprinde cel mai mult este faptul că inclusiv pacienţii care nu au fost deloc la terapie intensivă sunt extrem de fragili. Nu există nicio indicaţie cu privire la probleme cardiace sau pulmonare, însă nu sunt capabili să urce nici măcar câteva trepte”, precizează medicul italian.
Cei mai mulţi prezintă cazuri grave de slăbiciune musculară, adaugă Clavario, care dă exemplul unei femei de 52 de ani care a trebuit să revină la serviciu după ce s-a vindecat de COVID-19, însă nu a putut face faţă din punct de vedere fizic.
Totuşi, după o perioadă de exerciţii fizice în sala de gimnastică a centrului, cei mai mulţi dintre ei reuşesc să îşi revină, susţine medicul.
Pescarolo, care cât timp a fost internat a avut nevoie de oxigen, dar nu a fost intubat şi nu a ajuns la terapie intensivă, îi încurajează pe cei care se confruntă cu efectele pe termen lung ale bolii să nu îşi piardă speranţa. „Nu renunţaţi. Recuperarea durează între patru şi şase luni, în cazuri ca al meu. Poate pentru cei care au avut probleme mai mari durează mai mult, însă nu trebuie să se dea bătuţi”.
Avertisment din partea tinerilor către tineri
Într-un reportaj distinct, jurnaliştii de la CNN prezintă cazurile mai multor tineri care s-au îmbolnăvit de COVID-19 şi ale căror vieți nu au revenit încă la normal.
Daniel Green, 28 de ani, cercetător postdoctoral asociat la Universitatea din Newcastle, Marea Britanie, a stat săptămâni întregi la pat din cauza bolii.
De atunci se confruntă cu dificultăţi în respiraţie, oboseală extremă, dificultăţi de concentrare, probleme cu memoria pe termen scurt. O plimbare de un minut îl epuizează, povestește el.
La fel ca el, mulţi pacienţi de până în 30 de ani se plâng că până şi conversaţiile scurte le ridică dificultăţi si le cer celorlalţi să ia în serios recomandările de a purta mască, de a evita mulţimile, de a-şi spăla mâinile, de a nu-şi atinge faţa: „Ne putem distra după ce va trece. Acum trebuie sa facem sacrificii”.
C.S.