Urticaria este definită ca o boală caracterizată prin dezvoltarea de plăci urticariene (umflături palide) de scurtă durată, superficiale, cu mâncărimi, cu o erupție roșie înconjurătoare care devin roz și care se aplatizează pe măsură ce se rezolvă în decurs de ore și/sau umflături palide profunde ale pielii subcutane și submucoasei care pot fi mai degrabă dureroase decât cu mâncărimi și durează mai mult. În mod colectiv, urticaria se prezintă cu umflături, angioedem sau ambele.
Ce este urticaria
Primele documente care descriu cazuri de urticarie au fost scrise în China între anii 1000–200 î.Hr., unde era cunoscută sub numele de Fen Yin Zheng sau „eritem ascuns șerpuitor”. Ulterior, Hipocrate (460–377 î.Hr.) a descris leziunile care apar pe piele unele care apar la contactul cu urzici sau ca urmare a mușcăturilor de țânțar. El s-a referit astfel la această afecțiune cu numele de cnidoză (de la termenul grecesc cnidos, referindu-se la urzici). Pe de altă parte, Pliniu cel Bătrân (23–79 î.Hr.) a introdus termenul de uredo (arsură).
Cauzele apariției urticariei
Urticaria poate fi cauzată de o varietate de factori, inclusiv:
- Reacții alergice: Cele mai comune cauze ale urticariei sunt alergiile la alimente (cum ar fi nucile, peștele, ouăle), la medicamente (cum ar fi antibioticele, aspirina), la latex, la înțepături de insecte (cum ar fi cele de albine, viespi) sau la substanțe chimice.
- Infecții: Anumite infecții virale sau bacteriene pot declanșa urticarie, cum ar fi infecțiile virale respiratorii sau infecțiile de tract urinar.
- Stimuli fizici: Urticaria poate fi provocată de anumite stimulente fizice precum frigul, căldura, presiunea pe piele (urticarie dermografică) sau expunerea la soare (urticarie solară).
- Stresul: Uneori, stresul emoțional poate declanșa urticarie.
- Boli autoimune: Unele afecțiuni autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic sau boala tiroidiană autoimună, pot fi asociate cu urticarie.
- Factori idiopatici: În multe cazuri, cauza exactă a urticariei nu poate fi identificată (urticarie idiopatică).
Simptomele urticariei
Simptomele urticariei includ:
- Erupții cutanate: Cel mai caracteristic simptom al urticariei sunt plăcile roșii, umflate și însoțite de mâncărime intensă. Aceste plăci pot varia în dimensiune și formă și pot apărea pe orice parte a corpului.
- Mâncărime intensă: Este un simptom comun și deranjant al urticariei, care poate fi destul de sever și poate afecta calitatea vieții pacientului.
- Umflături și senzație de arsură: În unele cazuri, plăcile urticariene pot fi însoțite de umflături și o senzație de arsură sau de disconfort la nivelul pielii.
- Durată variabilă: Urticaria acută poate dura câteva ore până la câteva zile și poate dispărea complet fără tratament. Urticaria cronică poate persista mai mult de 6 săptămâni și poate fi recurentă sau persistentă în timp.
- Reacții sistemice: În cazuri severe, urticaria poate fi însoțită de simptome sistemice, cum ar fi umflarea feței, buzelor sau limbii (angioedem), dificultăți în respirație sau senzație de amețeală.
- Disconfort fizic și emoțional: Mâncărimea și aspectul neplăcut al plăcilor pot afecta în mod semnificativ calitatea vieții și starea emoțională a pacientului.
Ce tipuri de urticarie există
Există mai multe tipuri de urticarie, în funcție de factorii care le provoacă sau caracteristicile specifice ale erupțiilor cutanate.
- Urticarie acută: Este cea mai comună formă și apare brusc, de obicei ca urmare a unei reacții alergice sau a unui alt factor declanșator. Plăcile urticariene pot dispărea în câteva ore sau zile.
- Urticarie cronică: Este definită ca urticarie care persistă mai mult de 6 săptămâni. Aceasta poate fi recurentă sau persistentă și adesea nu este cauzată de o reacție alergică clară. Urticaria cronică poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții și necesită deseori un management pe termen lung.
- Urticarie fizică: Aceasta apare ca răspuns la anumite stimuli fizici precum frigul (urticarie de tip rece), căldura (urticarie de tip cald), presiunea pe piele (urticarie dermografică), expunerea la soare (urticarie solară) sau vibrațiile (urticarie vibratorie).
- Urticarie indusă de exercițiu: Se dezvoltă în timpul sau după exerciții fizice intense și poate fi asociată cu mâncărime intensă și umflături pe piele.
- Urticarie contact: Este cauzată de contactul direct cu substanțe care provoacă o reacție alergică localizată.
- Urticarie idiopatică: În unele cazuri, cauza urticariei nu poate fi identificată (idiopatică), chiar și după o evaluare medicală detaliată.
- Angioedem: Este o formă de urticarie care afectează straturile mai profunde ale pielii și mucoaselor, determinând umflături severe ale feței, buzelor, limbii, gâtului sau organelor genitale. Poate fi însoțită de dificultăți în respirație și reprezintă o urgență medicală în unele cazuri.
Diagnosticul de urticarie
Diagnosticul de urticarie implică adesea o evaluare clinică amănunțită de către medicul specialist, de obicei dermatolog sau alergolog.
Medicul va discuta cu pacientul despre simptomele prezentate, inclusiv aspectul și durata erupțiilor cutanate, factorii declanșatori posibili (alimente, medicamente, contacte cu substanțe chimice etc.), istoricul medical personal și familial.
Medicul va efectua o examinare fizică pentru a observa plăcile urticariene și pentru a evalua alte simptome asociate, cum ar fi umflături (angioedem), semne de infecție sau alte afecțiuni dermatologice.
Pot fi necesare uneori investigații suplimentare pentru a identifica cauza urticariei sau pentru a exclude alte condiții care pot mimica simptomele urticariei, cum ar fi:
- Teste de alergie: Pentru a detecta alergiile alimentare sau alergenele comune.
- Analize de sânge: Pentru a evalua nivelurile de histamină și alți markeri inflamatori.
- Teste de provocare: Pentru a evalua reacțiile la stimuli fizici, cum ar fi frigul sau căldura.
- Biopsie cutanată: Rareori este necesară pentru a exclude alte condiții dermatologice.
Medicul poate exclude alte condiții care pot prezenta simptome similare cu urticaria, cum ar fi eritemul multiform, eczemele, infecțiile cutanate sau alte afecțiuni dermatologice și sistemice.
Apoi, în funcție de simptomele și factorii declanșatori identificați, medicul va clasifica urticaria într-unul dintre tipurile cunoscute (urticarie acută, cronică, fizică etc.).
Pe baza diagnosticului, medicul va elabora un plan de tratament personalizat, care poate include administrarea de antihistaminice pentru a controla mâncărimea și umflăturile, evitarea factorilor declanșatori cunoscuți, gestionarea stresului și, în unele cazuri, tratamente adiționale sau referirea la un specialist în alergii pentru evaluare suplimentară.
Tratamentul pentru urticarie
Eliminarea cauzelor etiologice detectabile și evitarea declanșatorilor constituie primul pas al tratamentului. Dacă pacientul exprimă că leziunile apar în orice stare, cum ar fi după un consum de medicamente sau alimente, trebuie să evite această situație. Dacă există o afecțiune infecțioasă vizibilă, aceasta trebuie tratată.
Se recomandă o dietă de eliminare de 4 săptămâni pentru pseudoalergenii despre care se crede că induc urticaria. Consumul de alcool nu este recomandat.
Stresul concomitent, tulburările de somn, infecțiile, premenstruația și utilizarea neregulată de antihistaminice pot, de asemenea, agrava boala.
După avertizarea pacientului cu privire la aceste probleme, este necesar să se controleze simptomele prin suprimarea eliberării mediatorului ca a doua etapă a tratamentului.
În tratamentul urticariei (cu sau fără angioedem), accentul trebuie pus pe ameliorarea imediată a pruritului și a angioedemului, dacă există.
Aloe vera sub formă de gel
Aloe vera este cunoscută pentru proprietățile sale calmante și de vindecare a pielii, iar utilizarea sa în tratamentul urticariei poate aduce unele beneficii, mai ales în urticaria ușoară sau în cazurile în care pielea este iritată și inflamată.
Aloe vera conține compuși care pot reduce inflamația și pot calma mâncărimea și disconfortul pielii afectate de urticarie. Gelul de aloe vera are un efect răcoritor și poate ajuta la hidratarea pielii, ceea ce poate fi util în cazul urticariei care este însoțită de uscăciune și iritație.
Gelul de aloe vera poate fi aplicat direct pe plăcile urticariene. Este important să folosești un gel de aloe vera pur sau să verifici ingredientele pentru a evita aditivii care pot irita pielea.
Înainte de utilizare, este recomandat să faci un test de patch pe o mică porțiune a pielii pentru a verifica dacă există vreo reacție alergică sau de iritație. Deși rareori, unele persoane pot avea reacții alergice la aloe vera.
Gelul de aloe vera poate fi utilizat ca parte a unui plan de tratament mai cuprinzător pentru urticarie, alături de antihistaminice și alte măsuri recomandate de medic.
Administrarea de antihistaminice
Antihistaminicele sunt tratamentul principal recomandat pentru urticarie, deoarece ajută la reducerea mâncărimii, umflăturii și altor simptome asociate cu eliberarea excesivă de histamină în organism.
Există două tipuri de antihistaminice
- Antihistaminice de primă generație: Exemple includ difenhidramina, hidroxizină. Au efecte antihistaminice puternice, dar pot avea și efecte secundare sedative mai pronunțate, cum ar fi somnolența.
- Antihistaminice de a doua generație: Exemple includ loratadină (Claritin), cetirizină (Zyrtec). Sunt mai puțin sedative decât cele de primă generație și sunt de obicei preferate în tratamentul cronic al urticariei din cauza profilului lor de siguranță mai bun.
Doza și frecvența administrării antihistaminicelor depind de severitatea simptomelor și de răspunsul individual la tratament. Tratamentul cu antihistaminice poate fi necesar pe termen lung în cazul urticariei cronice.
Este important să fii atent la reacția ta la medicamente și să comunici orice efecte secundare sau schimbări în simptome cu medicul tău.
În cazurile severe sau rezistente la tratament, medicul poate recomanda combinații de antihistaminice sau adăugarea altor tipuri de medicamente, cum ar fi corticosteroizii sau imunomodulatoare.
Creme și loțiuni calmante
În tratamentul urticariei, cremele și lotiunile calmante pot oferi alinare suplimentară pentru pielea iritată și afectată de mâncărime. Aceste produse pot ajuta la hidratarea pielii și la reducerea disconfortului asociat cu erupțiile cutanate.
- Creme cu corticosteroizi: Cremele sau unguentele cu corticosteroizi, cum ar fi hidrocortizonul, pot ajuta la reducerea inflamației și a mâncărimii. Sunt recomandate în special pentru urticariea localizată și pentru perioade scurte de timp, pentru a evita efectele secundare ale utilizării pe termen lung a corticosteroizilor.
- Creme cu mentol sau camfor: Produsele care conțin mentol sau camfor pot oferi o senzație de răcire și de ameliorare a mâncărimii pe piele. Sunt utile pentru calmarea senzațiilor neplăcute asociate cu urticaria.
- Emoliente și loțiuni hidratante: Produsele emoliente și loțiunile hidratante pot ajuta la menținerea hidratării pielii și la reducerea uscăciunii care poate agrava mâncărimea. Sunt benefice în general pentru gestionarea pielii uscate și iritate în caz de urticarie.
Este important să alegi creme și lotiuni care sunt non-iritante și fără aditivi care pot agrava pielea sensibilă.
Fototerapia
Fototerapia, sau terapia cu lumină, poate fi utilizată în anumite cazuri de urticarie pentru a ajuta la reducerea simptomelor și la îmbunătățirea stării pielii. Fototerapia este o opțiune de tratament care implică expunerea pielii la anumite spectre de lumină, de obicei sub supravegherea unui dermatolog sau a unui specialist în alergii.
UVB (ultraviolet B) este cel mai frecvent utilizat tip de fototerapie în tratamentul urticariei. Exemple includ terapia cu UVB cu bandă îngustă. UVA (ultraviolet A) poate fi utilizată în combinație cu medicamente fotosensibilizante pentru a crește eficacitatea.
Fototerapie cu lumină pulsată este o altă opțiune care poate fi utilizată în unele cazuri de urticarie, dar nu este atât de răspândită ca UVB.
Luminile ultraviolete pot ajuta la reducerea inflamației și a mâncărimii prin modificarea răspunsului imun al pielii.
Prevenție
Prevenirea urticariei poate fi dificilă în unele cazuri, deoarece cauzele pot fi variate și uneori nu pot fi evitate complet. Totuși, există câțiva pași și strategii pe care îi poți lua în considerare pentru a reduce șansele de a dezvolta urticarie sau pentru a minimiza recurențele.
Dacă știi că anumite alimente te provoacă, încearcă să le eviți. Poți ține un jurnal alimentar pentru a urmări reacțiile.
Informează-ți medicii despre alergiile la medicamente și evită administrarea medicamentelor care au cauzat anterior urticarie.
Evită expunerea la substanțe chimice, detergenți sau alte substanțe care pot irita pielea. Dacă ești sensibil la stimuli precum frigul, căldura sau presiunea pe piele, protejează-te corespunzător.
Folosește produse de curățare blânde și evită loțiunile sau săpunurile parfumate sau cu alcool, care pot irita pielea sensibilă.
Dacă ești alergic la polen, praf, acarieni sau alte alergene, încearcă să reduci expunerea la acestea prin măsuri de igienă adecvate și evitarea locurilor cu concentrații mari de alergeni.
Dacă ai avut anterior episoade de urticarie severă sau recurentă, este important să consulți un specialist în alergii sau dermatologie pentru o evaluare completă și pentru a dezvolta un plan de gestionare personalizat.
Învață mai mult despre urticarie și despre factorii care pot provoca reacții în corpul tău. Comunică deschis cu medicii tăi și cu cei din jur despre condiția ta pentru a primi sprijin și înțelegere.
Urmează recomandările medicului tău cu privire la tratamentul antialergic și la alte măsuri de gestionare a urticariei pentru a controla simptomele și a preveni complicațiile.
Urticaria la copii
Urticaria la copii este o afecțiune destul de comună, caracterizată prin apariția unor umflături roșii și mâncărime pe piele. Aceste umflături, numite și plăci urticariene, pot apărea și dispărea rapid și pot varia în dimensiune și formă.
La copii, urticaria poate fi adesea cauzată de alergii la alimente (cum ar fi laptele, ouăle, nucile, fructele de mare etc.) sau la medicamente (cum ar fi antibioticele). Unele infecții virale, cum ar fi răceala comună sau virozele respiratorii, pot declanșa urticarie la copii. Înțepăturile de insecte, cum ar fi cele de furnici, albine sau mușcături de păianjeni, pot provoca, de asemenea, urticarie la copii.
Simptomatologia urticariei la copii este similară cu cea la adulți. Pot să apară umflături roșii, bine delimitate, care pot varia în dimensiune și pot apărea oriunde pe corp, mâncărime intensă în zona afectată. De asemenea este prezent disconfort general și iritabilitate din cauza mâncărimii.
Medicamentele antihistaminice sunt adesea recomandate pentru a reduce mâncărimea și pentru a ajuta la controlul simptomelor. Acestea pot fi administrate sub formă de sirop sau tablete, în funcție de vârsta și greutatea copilului.
Educați copilul cu privire la evitarea alergenilor cunoscuți și la alte măsuri de prevenire.
Asigurați-vă că personalul școlar și cei din jurul copilului sunt conștienți de alergiile acestuia și de semnele urticariei pentru a putea interveni rapid în caz de nevoie.
Complicații ale urticariei
Urticaria în majoritatea cazurilor este o afecțiune benignă și autolimitantă, adică se rezolvă de obicei fără complicații serioase. Totuși, în unele situații rare sau în cazuri severe, urticaria poate avea anumite complicații.
Angioedemul este o formă gravă de urticarie care afectează straturile mai profunde ale pielii și mucoaselor, inclusiv buzele, fața, mâinile, picioarele și organele genitale. Angioedemul poate duce la umflături severe care pot provoca dificultăți în respirație sau în înghițire. În cazuri rare, angioedemul poate fi o urgență medicală și necesită tratament imediat.
Anafilaxia este o reacție alergică severă și rapidă care poate provoca umflături în gât, dificultăți severe de respirație, scăderea tensiunii arteriale și șoc anafilactic. Anafilaxia este rară în cazurile de urticarie, dar poate apărea în special la persoanele cu alergii severe cunoscute la anumite alimente, medicamente sau înțepături de insecte.
Dacă urticaria persistă mai mult de 6 săptămâni, este considerată cronică. Urticaria cronică poate fi debilitantă din punct de vedere fizic și psihologic, afectând calitatea vieții pacientului.
Urticaria cronică sau recurentă poate avea un impact semnificativ asupra stării de spirit a pacientului, putând duce la anxietate, depresie și izolare socială din cauza mâncărimii persistente și a aspectului neplăcut al pielii.
Unele tratamente pentru urticarie, cum ar fi corticosteroizii administrați pe termen lung, pot avea efecte secundare, cum ar fi subțierea pielii, creșterea greutății, osteoporoză sau probleme metabolice. De aceea, este important ca tratamentul să fie monitorizat și gestionat corect de către un specialist.