O parte din societate este manelizată. Nouă ne trebuie mai mult decât politici anti-Mafia, ne trebuie politici anti-clan – Interviu video cu Cătălin Avramescu, consilier al PMP
Cătălin Avramescu are 53 de ani și predă la Facultatea de Științe Politice a Universității București. A fost consilier al președintelui Traian Băsescu, ambasador al României în Finlanda, fiind și un cunoscut publicist.
El face acum parte din echipa de campanie a PMP pentru alegerile locale. Este consilierul Ioanei Constantin, candidatul PMP la Primăria Sectorului 1 din București.
Acesta a vorbit, într-un interviu acordat SpotMedia.ro, despre faptul că îl consideră pe Dan Barna principalul responsabil pentru un eventual nou câștig al Gabrielei Firea în alegeri, după ce dreapta își împarte din nou voturile între doi candidați: Traian Băsescu și Nicușor Dan.
Avramescu spune că, deși candidatura lui Băsescu deja este stabilită și va apărea pe buletinele de vot, tot nu este prea târziu pentru o adevărată unire a dreptei.
El consideră că este esențial pentru democrație să se revină la alegeri în două tururi, dar și să se pună accent pe educație și o reformă în adevăratul sens al cuvântului a structurilor statului.
”O parte din societate este manelizată. (…) Nouă ne trebuie mai mult decât politici anti-Mafia, ne trebuie politici anti-clan, pentru că avem, de exemplu, căsătorii la 15 ani între minori, pentru că avem manele la două miliarde de wați care omoară un oraș întreg tolerate de Poliție”, mai spune Avramescu.
După o perioadă în care ați absentat din peisajul politic românesc v-ați întors și v-ați implicat în campania electorală a PMP?
Am fost plecat din țară mai mult timp, șase luni am stat în Africa de Sud, la un institut de cercetări unde, de altfel, m-a prins pandemia. Zborurile internaționale au fost anulate și m-am întors, în luna iunie, cu un zbor de repatriere. Am intrat în această cursă electorală ca sfătuitor și apropiat al PMP, înainte ca fostul președinte Traian Băsescu să-și anunțe candidatura.
Ce v-a determinat să intrați din nou într-o campanie electorală?
Situația politică este foarte complicată și cred că sunt în asentimentul majorității alegătorilor când spun că nu ne place deloc ce vedem. Calitatea actului politic, calitatea comunicării politice, acestea au luat-o în jos.
Cred că e momentul ca toți oamenii care au ceva de spus în materie politică să facă un pas în față pentru că nu putem lăsa România pe mâna unor penali. Acesta este cuvântul – penali.
PMP este singura forță politică care militează clar pentru unitatea Dreptei
Spuneți-mi, ce aduce nou Partidul Mișcarea Populară în această campanie electorală. Cu ce veniți și cu ce vă diferențiați de cele două forțe politice anti-PSD? Mă refer la Partidul Național Liberal și la USR-PLUS.
Cât sunt ele de anti-PSD... Știți, la capitolul consecvență, nicio forță politică românească nu e absolut fără prihană. Dar în privința contribuției PMP sunt două lucruri importante. Unul de factură mai generală: PMP este singura forță politică care militează clar pentru unitatea Dreptei. PMP a spus-o pe diferite voci, o spun și eu. Avem nevoie de un pact anti-PSD.
Al doilea lucru pe care-l aducem este unul de natură tehnică: în România, calitatea reprezentării politice este importantă. Ori vedem că aceasta suferă din diferite motive. Nu în ultimul rând, din cauza sistemului electoral care este extrem de păcătos. Vedeți și dumneavoastră ce efecte perverse are un sistem electoral demențial, pe care PSD împreună cu PNL și-au dat mâna să-l perpetueze.
Vă referiți la alegerile într-un singur tur?
PMP a militat întotdeauna pentru alegeri în două tururi. Altfel am fi discutat astăzi, cu toții, în București sau la nivelul țării. Imaginați-vă că am fi folosit votul într-un tur la alegerea Președintelui.
Ceea ce vreau să spun este că dorim un sistem de vot mai bun și, pe cale de consecință, dorim ca votul să fie luat în serios și de autoritățile politice. Iată, avem chestiunea referendumului, dublului referendum care în ciuda deciziei Curții Constituționale, nu este respectat. Este vorba de referendumul cu privire la reducerea numărului de parlamentari la 300.
Aveți perfectă dreptate în ce privește acest referendum, dar aș vrea să reamintesc că alegerile într-un singur tur pentru primari au fost promovate de PDL și de președintele Traian Băsescu, la vremea respectivă.
Sigur, dar la scurtă vreme, PDL, dacă îmi amintesc bine, a început să realizeze că nu a fost o opțiune foarte bună. În ce mă privește, am spus-o de mult timp: alegerile într-un singur tur au defecte fundamentale.
Sunt anti-democratice, aveți dreptate.
Aș vrea să lămuresc o chestiune. Unii spun că mai există alegeri într-un tur mai știu eu pe unde... În general în Africa, în dictaturile africane. În democrații, acolo unde există alegeri „într-un tur”, acelea nu sunt de fapt chiar într-un singur tur. Luați de exemplu Statele Unite. În SUA, alegerile într-un tur sunt combinate cu un sistem robust al alegerilor primare.
Acolo sunt cernuți candidații, într-un mod democratic. Alegerile primare, în multe state americane, nu sunt organizate de partidele politice, sunt organizate de autoritățile statului respectiv. Iar aceste alegeri primare sunt foarte competitive. Abia după aceea se înfruntă candidații marilor partide într-un singur tur. Dar nu este niciodată vorba de un singur tur brutal, fără creier, așa cum se întâmplă în România.
Realitatea este că, uneori, publicul nu este neapărat interesat de chestiunea reformei sistemului de vot.
Cătălin Avramescu
Nu. Și în primul rând, dacă îmi permiteți, ideea e că aceste alegeri într-un singur tur elimină un principiu fundamental într-o democrație, crearea unei majorități.
Dacă vrem – și cred că orice om normal își dă seama că nu se mai poate așa – dacă vrem alegeri în două tururi trebuie să sprijinim forțele politice care cer și susțin alegeri în două tururi.
Credeți că în campania electorală pentru alegerile generale această temă va fi dezbătută?
Mi-aș dori să vă spun că da. Printre lucrurile pe care le fac la Facultatea de Științe Politice este să predau cursul de teorie a sistemelor de vot. Aș fi, probabil, cel mai încântat să avem o asemenea temă în dezbatere.
Realitatea este că, uneori, publicul nu este neapărat interesat de chestiunea reformei sistemului de vot. Totuși este o chestiune importantă și aș vrea s-o văd dezbătută.
Să ne întoarcem puțin la alegerile locale, mai ales la alegerile pentru București. Credeți că Traian Băsescu mai este un candidat competitiv?
Cred că două sunt argumentele în favoarea fostului președinte. Unul, sondajele. Chiar aseară mă uităm la o emisiune și am văzut un scor de 16-17%, dat de un institut de sondaje care nu e cunoscut că fiind apropiat în vreun fel de PMP. Așa că pare să intre în competiție cu un scor consistent. Deci, din punct de vedere al susținerii publice, este un candidat credibil.
În al doilea rând, aș aduce un argument mai curând de natură comparativă. În multe sisteme democratice există un fenomen care se numește dominație electorală. Acest concept ne arată că există partide sau lideri politici care sunt prezenți în centrul dezbaterilor pentru mult timp. Sunt votați, au susținere, participă la guvernare, conduc guverne. Uneori, un singur partid ajunge să domine scena politică.
Gândiți-vă, ca să dau două exemple, unul de la Dreapta și unul de la Stânga – gândiți-vă la creștin-democrații germani, care după război au dominat scena politică germană. Uitați-vă la Angela Merkel care este de atâta vreme cancelar. Uitați-vă pe partea cealaltă a spectrului politic, la Suedia, unde social-democrații, după Al Doilea Război Mondial, decenii la rând au dominat scena politică.
Ce ne arată acest lucru? Că într-un sistem democratic e posibil să ai un candidat, un om politic, un partid, o mișcare, o idee, un program care sunt acceptate, sunt legitimate de votul popular uneori chiar decenii la rând, fără probleme. Aș spune că experiența unora dintre aceste țări este una chiar bună.
Uitați-vă la Japonia, Partidul Liberal Democrat, uitați-vă la Israel, la Partidul Muncii, ca să dau iarăși exemple de la Dreapta și de la Stânga.
Chiar și după ce și-a anunțat candidatura, Traian Băsescu a spus că era mai bine să ne unim și să-l susținem pe Nicușor Dan
Cătălin Avramescu
Indiferent de ce scor are Traian Băsescu în acest moment, el nu este favorit la câștigarea alegerilor pentru Primăria București. Cum credeți că va fi perceput faptul că ar putea s-o ajute pe Gabriela Firea să obțină un nou mandat?
Care este motivul pentru care afirmați că o ajută pe Gabriela Firea? Știți foarte bine că Traian Băsescu, PMP, Eugen Tomac, președintele partidului și mulți alții din PMP, Ioana Constantin și eu, toți am spus-o în 20 de mii de rânduri: preferăm o unitate a Dreptei în București.
În București avem o situație specială. Primii care au venit cu ideea susținerii lui Nicușor Dan – aș spune că ultimii care am rămas în tranșee, ca soldatul japonez – am fost cei de la PMP. Până și în campanie, chiar și după ce și-a anunțat candidatura, Traian Băsescu a spus că era mai bine să ne unim și să-l susținem pe Nicușor Dan.
De fapt noi discutăm acum despre consecințele unei acțiuni care este 100% – o spun cu regret – imputabilă unui grup din jurul lui Dan Barna. Este un grup de ireductibili, care după ce au evaporat o treime din zestrea electorală a USR-PLUS în alegerile prezidențiale, nu au învățat nicio lecție. Au venit cu aceeași idee răsuflată, că de fapt acelea ar fi voturile cuiva anume, sunt marcate, sunt ștampilate USR/Nicușor Dan.
Dacă este așa, să ne explice de ce marii apostoli ai așa-zisei unități a Dreptei – pentru că e așa-zisă, după cum o practică ei – nu au acceptat liste comune la sectoare și la Capitală? Pentru că, iată, PNL candidează cu listele sale proprii. USR candidează cu listele sale separate. Tot ce au putut face după negocieri de săptămâni întregi de la care au exclus complet PMP a fost să prezinte câțiva candidați de sectoare. Nu dintre liderii principali, pentru că liderii principali bănuiesc ce vine spre ei, în materie de vot popular...
Chiar și în acest moment, spun că poate este bine să avem o înțelegere. Acel grup mărunt din USR-PLUS, nu e vorba de votanții și simpatizanții USR, spune: PMP s-a înțeles cu PSD. S-o fi înțeles într-un consiliu local sau două, dar văd că liderii USR nu au nicio problema să facă alianțe cu un partid ca PNL care numai în ultima săptămâna a recrutat 100 de primari de la PSD. Atunci nu mai avem probleme, nu? Cât despre PMP, acesta trebuie să-și afirme o linie foarte clară anti-PSD. Acest partid, PSD, este principalul vinovat de degringolada politică și de haosul social în care suntem acum.
Dreapta își divizează voturile, o spun de mii de ori, de zeci de mii de ori
Cătălin Avramescu
În eventualitatea în care Gabriela Firea va câștiga un al doilea mandat, cumva, asta nu va însemna și o relansare a PSD din perspectiva alegerilor generale?
Sper ca Gabriela Firea să nu câștige. Mi se pare că nu este târziu să facem ceva rațional pentru ca Gabriela Firea să nu câștige. Cred că o parte din locuitorii Capitalei, dincolo de eventuale înțelegeri politice, sunt sătui de această gașcă ce a condus Capitala și sectoarele de atâta vreme. Și nu e vorba de un singur ciclu electoral.
Înainte de administrația Firea am avut administrația catastrofală a lui Oprescu. Noi discutăm despre un anume tip de regim pe care trebuie să-l înlăturăm. De anumite medii care sunt la limita legii. Ca să nu spun că, în unele cazuri, sunt dincolo de limita legii. O să vedem ce o să facă publicul.
Problema este că, într-adevăr, sistemul de vot într-un tur are această calitate păcătoasă, este susceptibil la un fenomen numit “vote splitting”, divizarea voturilor. Asta se întâmplă deja. Dreapta își divizează voturile. O spun de mii de ori, de zeci de mii de ori: haideți să trecem la un sistem de vot care nu mai divizează voturile. Dar alegerile acestea sunt pe ultima sută de metri, nu avem noi cum să schimbăm acum sistemul electoral...
Vă aduc aminte că președintele Johannis nu a trimis înapoi, în ciuda tuturor criticilor venite, inclusiv din partea presei, legea alegerilor locale. Președintele Johannis nu a avut nicio problema, a semnat acolo imediat, ca primarul. Acum el și liberalii găsesc țapi ispășitori. Nu cred că o să meargă.
Oricum sistemul într-un singur tur este o catastrofă...
De fapt, avem de-a face cu un ghem de nenorociri, nu cu una singură. Sistemul de vot într-un tur este încleiat, să spun așa, cu alte ciuperci mutante cum ar fi sistemul de nominalizare al candidaților. Vrea cineva să repare această problemă, a partidelor cu candidați fantasmagorici care aduc liste false?
E o nenorocire, este o cloacă, nu ați observat? Inclusiv la alegerile prezidențiale se cer sute de mii de semnături. Vin unii cu te miri ce, nu îi cunoaște nimeni, nu îi cunosc nici vecinii de bloc.
Și faptul că nu sunt verificate…
Au fost verificate în cazul unui candidat, au fost găsite falsuri, și Curtea Constituțională, altă năpastă, spune: “Merge și așa!”. Așadar, avem sistemul de vot într-un tur, sistemul de nominalizare cu semnături fabricate, care este tolerat de atâta vreme și trei, sistemul de finanțare al partidelor. Ați văzut partidele politice să se atingă de asemenea tăciuni fierbinți, cum este sistemul de finanțare a campaniilor electorale?
Democrația nu a fost târâtă de păr prin noroi în România de omul de pe stradă, ci de un partid politic numit Partidul Comunist Român
Cătălin Avramescu
Pentru că ați adus vorba de acest subiect, sistemul de finanțare a partidelor politice abia a fost schimbat. Am trecut de la un sistem de non finanțare publică la un sistem de ultra finanțare publică, în opinia mea.
Partide de traseiști, care nu sunt confirmate de alegători (mă refer la PRO România) primesc mega subvenții de la stat. Am să va spun ceva ce s-ar putea să nu vă convină, dar este realitatea dură. Tot aud că partidele sunt indispensabile democrației. Da, este adevărat la modul general. Pe de altă parte, în anumite circumstanțe, partidele sunt cel mai letal inamic al democrației.
Democrația nu a fost târâtă de păr prin noroi în România de omul de pe stradă, ci de un partid politic numit Partidul Comunist Român. Înainte de asta, cine juca ping-pong cu democrația, cine își bătea joc de drepturile fundamentale, cine asasina oameni pe stradă, cine fura alegeri? Niște partide politice, de la Frontul Renașterii Naționale la Garda de Fier.
În Germania Nazistă cine a adus nenorocire în perioada 1933-1945? Un partid numit Partidul Național Socialist al Muncitorilor Germani. Un sistem democratic folosește forța partidelor democratice, dar limitează, pe de altă parte, cu mijloace democratice, influența malignă a partidelor nedemocratice.
Exact, în lipsa unui sistem democratic, o organizație politică întotdeauna va tinde să acapareze toată puterea…
Robert Michels are o expresie celebră, el formulase „legea de fier a oligarhiei”. Orice organizație, în timp, ajunge să fie acaparată de o oligarhie.
Să ne întoarcem la campania electorală. Care sunt trei idei principale pe care mergeți în această campanie electorală?
Înainte să vi le spun permiteți-mi o introducere. Dumneavoastră vorbiți despre alegerile de acum și este bine că ați folosit pluralul. Trebuie să subliniem: este vorba de patru alegeri. Alegătorii au 4 buletine de vot diferite. Sunt patru alegeri. Două pe sistem proporțional – alegerile pentru consiliile locale (sau de sector în București) și cele pentru consiliile județene (sau general, în București).
În plus, mai avem două alegeri uninominale (primărie de sector și generală, în București, primar localitate și președinte de Consiliu Județean, în țară). Deci avem patru alegeri. Ce vrem noi în aceste alegeri? O să încep cu nivelul local.
Primul lucru: transparență, s-au făcut foarte multe afaceri, mulți penali s-au îmbogățit din fonduri publice. Unul dintre lucrurile pe care PMP s-a angajat să le facă este să publice fără niciun fel de ezitare tot. Tot ce a fost, tot ce este. Toate deciziile trebuie luate în mod transparent.
Al doilea: consultare publică. Văd că mulți politicieni apar la televizor și încep să aibă revelații, de la chestiuni locale, cum să tragă dungi pentru biciclete. Ați văzut de curând, pe bulevardele Capitalei, au fost trase dungi care-i duc direct pe bicicliști în coșuri de gunoi sau în stâlpi. Oamenii trebuie să fie consultați, trebuie să găsim un sistem în care folosim transparența despre care am vorbit, să ieșim către oameni și să le explicăm ce vrem și să le și cerem părerea într-un cadru organizat.
Al treilea, este o promisiune fermă că la nivelul alegerilor locale, partidul va schimba sistemul electoral. Nu putem să ne târâm de la un scrutin la altul cu acest sentiment că pică bolovanul de sare. Trebuie să avem un sistem politic, inclusiv la nivel local, așezat.
Și în învățământ, și în sănătate, și în politică avem această senzație că nimic nu e așezat, că azi vine unul care schimbă ce a făcut celălalt cu o săptămână înainte sau cu un an înainte. Nu e acceptabil așa ceva. Hai să ne așezăm la o masă, societate civilă, ONG-uri, presă, politicieni, public, să discutăm și să vedem. Asta din păcate nu o prea facem. Să ne uităm cum fac cei care știu administrație locală. Am trăit atâta vreme într-o țară cum e Finlanda. Să vedeți acolo cum se face administrație locală.
Banul public la noi este sifonat și atunci când te uiți în jur nu vezi valoare, vezi gunoaie, haos.
Cătălin Avramescu
Ați adus vorba de Helsinki, de Finlanda, care e diferența între administrația locală din acest oraș și administrația locală din București?
Prima diferență care se vede imediat, cum pășești pe stradă, este lipsa corupției. Finlanda este în toate clasamentele descrisă ca fiind țara cea mai puțin coruptă din lume (sau, oricum, pe acolo).
Această lipsa a corupției în ce se vede? Adică, un cetățean din Finlanda ce vede, că are pistă de biciclete, că se circulă mai bine? Pentru că oamenii din România încă văd corupția ca un termen abstract, desprinsă de viață lor…
Îi întrebi pe finlandezi un lucru, pe care ei îl simt în buzunare: ce se întâmplă cu impozitele lor? Ei știu că plătesc impozite mari. Finlanda este o țară cu o fiscalitate apăsătoare, și îi întrebi următorul lucru: din banii aceștia simți că îți vine ceva înapoi? Știți care este răspunsul, fără ezitare? Categoric, știu că plătesc impozite mari, spune finlandezul, e în regulă, pentru că știu că primesc ceva în schimb.
Și dacă îl întrebi ce primește în schimb, el îți arată: uite autobuzul acesta, biblioteca, parcul, spitalul. Peste tot în jur vezi valoare, creată din banii publici. Asta este ceea ce vezi. Banul public la noi este sifonat și atunci când te uiți în jur nu vezi valoare, vezi gunoaie, haos.
Acum două săptămâni, mi-am distrus un cauciuc într-o bordură de-a lui Băluță, primarul PSD de la Sectorul 4, era o dală desprinsă. Nu e acceptabil așa ceva. Câte gropi ați lovit numai în ultima săptămână? Bulevardele sunt vălurite, mai ales cu căldura asta, mergi ca barca pe valuri.
De exemplu, primarii din București, spun ”am făcut parcul respectiv” și îți arată Moghioroș, ”am pus flori în scuaruri”. Ei cheltuie o foarte mare parte din buget pentru lucrări de suprafață, pentru a crea o anumită strălucire, dar sunt probleme foarte mari cu căldura, electricitatea, drumurile, aglomerație, aerul poluat. De ce cetățenii din București, din România, nu percep aceste probleme că fiind o amenințare și preferă să fie mințiți cu astfel de lucrări de suprafață?
Cu fântâni din ciment, luminițe și iepurași colorați. Nivelul de educație s-a prăbușit în România. O parte din societate, eu o spun deschis, iertați-mi barbarismul, este manelizată. Eu mă uit la ce se întâmplă pe stradă, mă uit când opresc la stop, observ ce ascultă șoferii din jurul meu. De ce? Pentru că educația s-a prăbușit.
Mă refer nu numai la educația școlară. Tuturor acestor primari care fac fântâni cu morse din plastic, aș vrea să le adresez o întrebare simplă: Câte muzee, câte instituții de cultură reale, ați întemeiat? Ce-i frumos în București a fost creat de înaintașii lor, de dinainte de război. Din 1989 încoace nu poți arăta spre un muzeu care să fi fost întemeiat de aceste administrații. Nici măcar unul singur, cât de cât notabil.
Te duci în Piața Operei și vezi Opera, făcută pe timpul comuniștilor. Se vede că e o clădire din anii 50, îmbătrânită. Arătați-mi o clădire comparabilă cu Ateneul sau cu Opera care să fie făcută după 1990. Arătați-mi o clădire comparabilă, sălaș al unei instituții de cultură, de 30 de ani încoace. S-au construit mall-uri. Foarte bine, ne trebuie mall-uri. S-au construit locuințe, foarte bine, ne trebuie locuințe Dar arătați-mi o instituție publică de care să fim mândri.
Cred că una dintre marile probleme ale societății românești este capturarea instituțiilor de către lumea interlopă.
Cătălin Avramescu
Aveți dreptate, dar există și un blocaj la nivelul cetățeanului. Cum ar putea fi schimbat acest lucru, pentru că am senzația că foarte mulți oameni din România plătesc taxe destul de mari și se mulțumesc cu foarte puțin, nerealizând de fapt ce s-ar putea face în mod consistent cu acei bani. Cum se poate schimba această așteptare a cetățeanului?
Întrebarea dumneavoastră este monumentală prin implicațiile ei. Ce putem face ca societate? Nu doar așa, să votăm pe Y în detrimentul lui X și gata. Schimbarea trebuie să pornească până la urmă de la noi.
Sunt multe lucruri de spus și e cu atât mai dificil răspunsul cu cât mulți dintre compatrioții noștri, cum spuneți dumneavoastră, se mulțumesc cu puțin. O să va dau un răspuns care s-ar putea să vă surprindă. Cred că una dintre marile probleme ale societății românești este capturarea instituțiilor de către lumea interlopă.
Statul, din păcate, mai ales în ultimii 10 ani, a devenit captiv. Probabil că era captiv și înainte într-o măsură importantă. Problema este că acum lucrurile se petrec pe față. Uitați-vă la evenimente cum ar fi acela că șefii Poliției Române, intimidați de un clan interlop, sunt incapabili să impună orice fel de ordine. Este clar că Poliția Română este la remorca clanurilor, în București și în multe alte părți ale țării.,
Există o dominație a lumii interlope asupra instituțiilor. Insist: avem infractori care ocupă sau au ocupat poziții importante în statul român. Cum tratăm această problemă? Cum înlăturăm această influență a clanurilor? Italia s-a confruntat cu o problema asemănătoare. Sudul Italiei a fost la un moment dat ținta unor politici pe care le putem rezumă cu un concept: anti-Mafia.
Ne trebuie și nouă o astfel de abordare, ca aceea a italienilor sătui de corupția endemică și de subdezvoltarea endemică din Sud, ne trebuie o politică anti-Mafia. Dar eu spun mai mult: Mafia, rețelele mafiote sunt doar structura criminală care apare pe un substrat social. Nu poți să ai țânțari dacă nu ai mlaștină. Ceea ce ne trebuie nouă este întâi să recunoaștem că Mafia este expresia criminală a clanului.
Nouă ne trebuie mai mult decât politici anti-Mafia, ne trebuie politici anti-clan, pentru că avem, de exemplu, căsătorii la 15 ani între minori, pentru că avem manele la două miliarde de wați care omoară un oraș, un cartier întreg, tolerate de Poliție, pentru că avem tot felul de manifestări absurde – vii cu o mașină de doi lei, umbli cu ea fără permis și fără să știi măcar să citești și nu te întreabă nimeni nimic.
UE nu este teribil de eficientă. Nu a fost eficientă în legătură cu Ungaria, nu a fost eficientă în legătură cu România
Cătălin Avramescu
Aici aș face o scurtă precizare, să știți că acest clan nu e toxic numai în România, faptul că noi facem parte din UE, se dezvoltă un fenomen toxic în întreaga organizație. Se poate întâmpla ca la un moment dat să existe o cerere expresă din partea Bruxelles-ului ca noi să rezolvăm această problemă? Când credeți că UE va conștientiza faptul că această mafie, de tipul celei descrise, a devenit o amenințare la adresa Uniunii?
Îi respect pe aceia care, ca dumneavoastră, și ca mulți dintre prietenii mei își pun nădejdea în Uniunea Europeană, dar le spun totuși că nu avem aceeași percepție. Uitați-vă la momentul 2012, când regimul Ponta țopăia cu călcâiele pe toate regulile democrației. Prin ordonanțe de urgență schimbau tot, suspendau tot. Au reușit să facă o batjocură și din referendumul de suspendare, vă amintiți tot acel bruhaha, noi întâi votăm, iar după aceea îi numărăm pe alegători să vedem dacă ne iese 50%...
Vă spun ceva ce am perceput ca ambasador atunci în două capitale, eram în Helsinki, Finlanda, fiind acreditat și în Tallinn, Estonia, două capitale ale unor state membre ale Uniunii Europene. Uniunea Europeană nu mi s-a părut că a fost foarte eficientă atunci, țineți minte că s-a spus că Barroso i-a dat o lista lui Ponta. Câte a îndeplinit Ponta de acolo?
Din păcate, UE nu este foarte eficientă. Nu a fost eficientă în legătură cu Ungaria, nu a fost eficientă în legătură cu România. Nu a fost eficientă nici măcar în legătură cu statele candidate. Uitați-vă la această epopee care nu se mai sfârșește, a așa zisei aderări a Serbiei la UE. Serbia are un regim autoritar. Să ni-l aducem aminte pe Ghiță. Regimul din Serbia legături cu Rusia. Lista păcatelor e foarte lungă și, în continuare, are statut de țară cu care UE găsește că e respectabil să discuți.
Se pare că aici e și un soi de strategie, să nu generezi o criză dacă nu este neapărat nevoie…
Sunt de acord că este o strategie, mai ales că Bruxelles-ul are problemele lui, lăsând la o parte pandemia asta pe care o traversăm, dar este clar că Bruxelles-ul nu și-a găsit o voce, nu și-a găsit o direcție.
E foarte greu. Cazul Belarusului este exemplul clar în acest moment, dar cu toate acestea cred că în momentul în care cetățenii europeni sunt amenințați de un fenomen toxic, există un anumit tip de reacție.
Am discutat cu mulți lideri ai UE, lideri de guverne. Ei își închipuie că aceste presiuni informale sunt eficiente cu politicieni cum sunt cei din România. Vă spun că nu.
Țin minte cum prin 2009-2010, când eram la Cancelaria Președintelui, discutam cu o distinsă ambasadoare a unei importante țări din UE. Mi-a mărturisit: “Uite, noi suntem stupefiați că MCV nu este eficient. Noi ne-am gândit că politicienii români nu vor putea să nu țină cont de el”. Adică vor reacționa la o presiune informală, „se vor simți”, cum zicem noi pe românește, dar nu a fost așa.
Aveți dreptate, cu toate acestea MCV-ul a fost un punct fierbinte de dezbatere în România.
Vă amintiți cum un fost ministru de Externe al PSD spunea ”ce ne trebuie nouă MCV”?
Da, în fine, lor nu le trebuie MCV.
Nu. România și-a asumat niște răspunderi când a semnat aderarea la UE, există un tratat de aderare, oameni buni. România a semnat acel tratat și s-a angajat în mod solemn să-l respecte.
Noi trebuia să mergem către îndeplinirea unor standarde ale UE, nu să ducem o politică a noastră sectară, de apropiere către autocrații. Uitați-vă la regimul Dragnea în ce relații de prietenie, amor nebun, a fost cu regimul Viktor Orban. Uitați-vă câți fugari din România au șters-o la Belgrad.
O ultimă întrebare, această întrebare a reieșit efectiv din discuția noastră. Dumneavoastră mi-ați spus că în cazul în care formațiunile de centru-Dreapta din București ar găsi o formă de colaborare, cumva credeți că Traian Băsescu ar putea să-și retragă candidatura?
Știți cum e, trenul a plecat din gară acum 3-4 zile. În mod formal a plecat. E o candidatură înregistrată, indiferent ce face unul sau altul, ea apare în buletinele de vot tipărite. Eu spun acum altceva, măcar hai să tragem o concluzie din ce s-a întâmplat, o concluzie rațională și să încercăm măcar în timpul campaniei electorale să realizăm că avem un inamicul comun. Nu al nostru ca partide, ci al bucureștenilor. Inamicul este regimul corupt pe care PSD, încă de pe vremea lui Oprescu, l-a impus în București.
Paradoxal, în acest moment, cu cele două candidaturi puternice de pe partea dreaptă, mă refer la Nicușor Dan și la Traian Băsescu, paradoxal suntem într-o situație extrem de asemănătoare cu cea din 2016…
Da, că dacă nu mă înșel, și la sectoare și la capitală s-au întâmplat lucruri care nu sunt în regulă. Absolut, sunt de acord cu dumneavoastră.
Deci rezultatul, deși toată lumea și-a declarat bunele intenții, rezultatul s-ar putea să fie unul extrem…
Cu respect vă spun că nu toată lumea și-a declarat bunele intenții. Domnul Barna și colegii domniei sale au spus că nu se apropie de PMP că asta înseamnă culmea colaborării cu PSD.
Ei acuzau faptul că unii consilieri de la PMP au votat cu PSD în mai multe ședințe și pe mai multe proiecte.
În unele cazuri s-a întâmplat. Vă spun ce cred eu. Asemenea oameni ar fi trebuit dați afară în secunda doi. Cred că asta trebuia să se întâmple în toate partidele, cu consilierii care au sprijinit Ciumă Roșie. Trebuiau măturați. Dar în același timp trebuie să spun că PMP a fost singurul care în mod constant a chemat și cheamă la o înțelegere anti-PSD.
Aș vrea să subliniez ceva, acum. Problema nu este pur și simplu să ne opunem mai mulți unui singur partid. Nu de alta, dar PSD, la rândul său, nu e singur. Uitați-vă că are și el aliați. PRO România și ALDE sunt niște francize ale PSD. Ca să nu mai spun că UDMR, în Parlament, le face jocul de atâta vreme. Problema nu este să ai o politică în perpetuitate adversarială, problema este să impui niște standarde decente.
Cum trebuie să fie făcută politica în mod decent? Aici e problema. Sunt politicieni, de pildă, care sunt antisemiți. Iar un partid care promovează politicieni antisemiți nu este frecventabil. Dacă este așa, cum putem să spunem că acel individ cu dulapul, Bădulescu, e un om pe care poți să-l iei în serios într-o dezbatere?
Nu. Îl izolezi, așa cum în Franța a fost izolat Frontul Național, de toate partidele, Stânga, Dreapta, Centru. În numele decenței elementare și pentru binele bucureștenilor, hai să facem politică altfel! Rațional, decent, transparent. Să dăm socoteală alegătorilor. Să le spunem ce facem. Să prezentăm programe. Iar în momentul în care pe scena politică vine un partid pe scena politică interesat de instabilitate, scandal, populism și iresponsabilitate, să îl ținem la distanță.