Distribuirea de imagini intime ale unei persoane fără consimțământul ei (”revenge-porn”) în mediul online nu este o infracțiune prevăzută în Codul Penal din România, deși Senatul a adoptat încă de anul trecut, cu vot în unanimitate, un proiect în acest sens. Explicația celui care blochează adoptarea legii sună cam așa: Mai vedem după alegeri, acum suntem în campanie, de ce să-și aroge unii meritele sau să decontăm noi, PSD?
”Pornografia non-consensuală” (sau ”pornografia din răzbunare” cum mai este denumită în literatura de specialitate) se referă la distribuirea de imagini cu conținut sexual ale unei persoane fără consimțământul acesteia, prejudiciile aduse victimei fiind multiple și traumele psihologice profunde.
Publicarea unor astfel de imagini reprezintă o gravă încălcare a vieții private, fapta fiind pedepsită în state precum Marea Britanie, Franța, Germania, Canada, Japonia sau Israel, precum și în 39 dintre Statele Unite ale Americii, se arată în expunerea de motive a proiectului de lege inițiat anul trecut de senatorul Florina Presadă (USR), blocat, iată, din rațiuni electorale în Camera Deputaților, decizională.
Mărturii impresionante
Pentru a înțelege mai bine gravitatea și consecințele acestei fapte, dar și de ce trebuie ea incriminată în această epocă a tehnologizării extinse în care trăim, menționăm doar câteva dintre articolele apărute în ultimii ani pe acest subiect în presa internă și internațională:
”În mai 2008, Jessie Logan (18 ani) a apărut la o emisiune TV și a vorbit despre cât de mult rău i-a făcut fostul iubit alegând să trimită și altora poza în care ea apărea goală.(...) La două luni după ce a participat la emisiune, tânăra s-a spânzurat. Cadavrul a fost găsit de mama ei” (ProTV).
”O elevă de 15 ani din Florida (SUA) s-a sinucis după ce pe internet au apărut imagini cu ea dezbracată, la duș. Se pare că imaginile au fost surprinse și postate pe Facebook și Snapchat de colegele ei” (Realitatea TV, 2016).
”Julissa avea 19 ani și locuia în orașul Monclova, din Mexic. În urmă cu câteva săptămâni, pe un grup de pe Facebook și pe Twitter au apărut mai multe fotografii în care Julissa apărea dezbrăcată. Imediat după apariția imaginilor respective, tânăra a devenit din ce în ce mai tristă și mai deprimată. Săptămâna aceasta și-a pus capăt zilelor” (Telegraph.md, 2019)
”Sub pretextul unei răzbunări, mai multe fotografii din intimitatea jurnalistei Diletta Leottade de la postul de televiziune DAZN au apărut pe câteva chat-uri ale canalului Telegram. Diletta Leotta nu a fost singura, printre victime numărându-se şi multe minore. Diletta Leotta a mai fost victima unei probleme asemănătoare şi în 2017, atunci când nişte hackeri au reuşit să-i sustragă din telefonul mobil mai multe fotografii nud, pe care le-au făcut publice în online” (Telekomsport.ro, 2019)
”Un tânăr în vârstă de 24 de ani din Dâmboviţa a fost condamnat în primă instanță la 3 ani de închisoare cu suspendare după ce a șantajat 8 minore din mai multe orașe cu fotografii indecente trimise pe Internet. Una dintre fete a încercat să se sinucidă, după ce colegii ei au primit poze în care ea apărea dezbrăcată” (Adevărul, septembrie 2020).
Un articol cutremurător a fost publicat în luna aprilie pe siteul Scena9.ro, cu titlul ”Te-am văzut goală pe pagina ’fete cuminți’”, din care cităm un scurt fragment: ”Nicoleta are 16 ani, locuiește într-o comună și nici ea nu e la prima experiență cu revenge porn. Prima oară s-a întâmplat acum doi ani. A doua oară a fost la jumătatea lunii trecute, când prietena ei cea mai bună, care îi știa parolele, a luat din telefonul fetei câteva poze cu ea dezbrăcată, apoi le-a dat mai departe”.
Camera Deputaților, presată să voteze proiectul care pedepsește vinovații
Despre amploarea fenomenului în România a vorbit recent și psihoterapeuta Silvia Guță. ”Înainte de pandemie, când încă mă întâlneam față în față cu grupuri de adolescenți în atelierele In a Relationship, aveam obiceiul de a-i ruga să ridice mâna dacă știau sau auziseră măcar de vreun caz de revenge porn în apropierea lor: la școală, în cartier sau în grupul de prieteni. Mai toate mâinile se ridicau în aer în secunda următoare. Unii pufneau în râs și-și dădeau ochii peste cap: “Un singur caz?!””, a relatat aceasta pentru Libertatea.
Iar specialiștii și ONG-urile din întreaga lume atrag atenția că problema s-a agravat după declanșarea pandemiei, din motive lesne de înțeles.
Și iată că, în ciuda tuturor acestor semnale de alarmă trase în mod repetat, cei care se fac vinovați de asemenea fapte reprobabile NU pot fi încă sancționați în România, din considerente pur politicianiste.
- Vezi AICI ce pedepse se dau în SUA pentru asemenea fapte.
- Citește AICI ce pedepse prevede proiectul de lege adoptat de Senat și blocat la Camera Deputaților.
În luna iulie a fost votată în Parlament o lege care pedepsește această faptă doar dacă ea are loc în familie, între foști sau actuali soți, dar acea lege NU acoperă și faptele de genul hărțuirilor sau amenințărilor pe Internet venite din partea unor persoane necunoscute sau din partea unor persoane cunoscute, dar cu care victima nu are o relație de tip familial (sursa: AICI).
În acest context îngrijorător, organizațiile Coaliția pentru Egalitate de Gen și Asociația Necuvinte au cerut ferm, într-o scrisoare deschisă adresată vineri Camerei Deputaților, votarea de urgență a legii care incriminează pornografia din răzbunare.
Mergând pe firul acestei triste povești, am aflat cine și de ce blochează un demers politic legitim, responsabil și de interes public, cu impact mai ales în rândurile tinerilor. Iată ce au declarat pentru Spotmedia.ro câțiva dintre principalii actori împlicați în procesul legislativ:
Simona Voicescu (Asociația Necuvinte): Rușine nu înseamnă că ai cretă pe pantaloni, este acea stare de rușine care se duce până la a avea credința că viața ta nu mai merită trăită.
În acest moment, polițiștii fac scamatorii, cam acesta este cuvântul potrivit, pentru a reuși să deschidă niște dosare penale pentru fapte de revenge-porn, încercând să o încadreze la tot felul de alte infracțiuni pentru că noi nu avem această faptă foarte clar prevăzută în Codul Penal.
Nu știu ce se întâmplă, noi am fost în Comisia Juridică și nu aș vrea să spun că nu sunt profesioniști acolo, pentru că sunt și profesioniști, dar este o atmosferă dominant masculină, dominant conservatoare, care se opune tuturor schimbărilor care ar putea să aducă avantaje reale femeilor care trăiesc în țara asta.
Revenge-porn este o infracțiune care afectează în mod deosebit (circa 90%) femeile și fetele, foarte rare sunt cazurile cu băieți (mai puțin bărbați, mai degrabă băieți minori). Faptul că ei se opun trecerii la votarea unei asemenea inițiative spune foarte multe despre stadiul în care ne aflăm noi, ca țară și ca nivel de civilizație (...).
Problema pe care nu o înțelege Camera Deputaților este că astfel de imagini nu aduc doar rușine (stare care se pare că nu îi impresionează foarte mult pe politicienii noștri), aceste fapte pot să ducă până la suicid, îți pot afecta atât viața de familie, părinții, îți afectează locul de muncă, te afectează ca individ în totalitate. Faptul că ai o viață intimă nu înseamnă că ești un om rău. Toți avem o viață intimă, dar ea nu trebuie să fie postată online, pe conturile de socializare.
Am avut un caz chiar de curând, o doamnă a plecat de acasă împreună cu minorul, a obținut ordin de protecție și a intentat divorț (...). A fost chemată la comisia de disciplină și i s-a pus în vedere să își închidă contul de Facebook. Ea a explicat că NU este contul ei.
Ascultă toate detaliile acestui caz aici:
Era la un pas să își piardă și locul de muncă, și casa, absolut tot, pe o infracțiune informatică pe care noi nu o avem în Codul Penal. Polițiștii au făcut câte ceva, dar mai mult decât să îl cheme pe vinovat la audieri nu au avut ce să îi facă. DIICOT a putut, pentru că are competențe pe criminalitate cibernetică, dar nu putem să mergem cu toate dosarele la DIICOT, pentru că fiecare structură are treaba ei. Iar polițiștii nu au acum unde să încadreze faptele astea și nu au nici dotările tehnice necesare.
Iar în rândul adolescenților fenomenul este îngrijorător, este extraordinar de periculos. Rata de suicid este foarte mare. Sunt cercetări internaționale care arată că, în afară de faptul că este vorba despre vârsta la care ei sunt extrem de ușor impresionabili ( practic, e vorba despre dezvoltarea sexualității și a emoționalului), o astfel de imagine te face de rușine în toată școala, în tot orașul. Rușine nu înseamnă că ai cretă pe pantaloni, este acea stare de rușine care se duce până la a avea credința că viața ta nu mai merită trăită.
Florina Presadă (senator USR, inițiator al legii): Va fi votată dupa alegeri pentru că dl Halici nu a vrut ca asta să fie o victorie de folosit acum, în campanie
În data de 12 octombrie mi-au zis colegii din Comisia Juridică de la Camera Deputaților că se discută legea și am intrat (pe Zoom cred), dar m-au dat afară fix înainte să se discute legea mea. Cineva mi-a zis că s-a dat raportul, numai că el nu e publicat încă. Raportul a fost dat Comisiei pentru egalitate de șanse.
Raportul există, dar nu vor ei să îl publice. Eu m-am bazat pe buna lor credință, până în ceasul al 12-lea.
Și într-adevăr, am avut pandemie, alegeri... Dar de fiecare dată lumea zice ”Avem altceva mai important de făcut acum”. Așa, niciodată nu o să ne pese de subiectul ăsta.
Ce să facem, să așteptăm până se rezolvă toate nenorocile din țara asta ca să ne ocupăm și de victimele acestui fel de abuz?! Nu putem să așteptăm să facem toate autostrăzile, toate spitalele și abia după aceea să ne uităm și la problema asta.
Sunt foarte mulți tineri care sunt victime ale revenge-porn și nu numai foști parteneri, pur și simplu se leagă prietenii, nu merg, se răzbună unii pe alții.... Eu știu și de la colege, prietene, care au copii, fete, și care mi-au zis că într-adevăr, în ziua de astăzi, cu aceste joculețe ale lor online, e bine să știe că riscă ceva și că nu e în regulă ce fac. Și părinții trebuie să știe și să deschidă ochii.
Va fi votată dupa alegeri pentru că dl Halici nu a vrut ca asta să fie o victorie de folosit acum, în campanie.
Cristina Iurișniți (deputat USR, președintele Comisiei pentru Egalitatea de Șanse): Proiectul e blocat la Comisia Juridică. O să pun presiune
Proiectul este la Camera Deputaților, care este cameră decizională, dar deblocarea NU ține doar de grupul parlamentar al USR. Eu am condus ședința la Comisia de Egalitate de Șanse și am dat aviz favorabil, dar acum proiectul este blocat la Comisia Juridică.
Are raport favorabil de la Comisia pentru egalitate de șanse, avizele există, au fost mai multe rapoarte (a venit, s-a întors...) Eu chiar am luat legătura cu președintele Comisiei Juridice, Nicușor Halici, am avut discuții pe tema acestui proiect. Există raport comun cu Comisia Juridică.
Mai departe? Depinde de liderii de grup de la Cameră, de Biroul permanent, de fapt, ca proiectul să fie pus pe ordinea de zi.
Noi am tot cerut să fie pus pe ordinea de zi și o să cerem din nou. Din fericire, vom avea o nouă ședință de plen în 8 decembrie (după alegerile din 6 decembrie!, n.red.) Sper ca, la cererea mea, ca președinte de comisie, să se dea curs totuși acestei cereri.
Florina Presadă ne-a tot atenționat, noi am făcut ce ținea de comisia pe care o conduc, am făcut tot ce se putea face. Acum depinde și de liderii tuturor partidelor, să accepte ca acest proiect să vină pe ordinea de zi și să nu fie pe la punctul 50 (de obicei, într-o ședință votăm, dezbatem, cam 50 de legi)(...)
Chiar voi trimite un punct de vedere și un comunicat. Problema e că ei nu văd în asta o urgență, dar eu o să fac toate demersurile și o să pun presiune, inclusiv pe grupul meu parlamentar.
Nicușor Halici (deputat PSD și candidat în Vrancea): Toate inițiativele trebuie luate în dezbatere și analizate. Și sunt câteva zeci pe Codul Penal, cel puțin.
Cel puțin în ceea ce privește Codurile (Penal, Civil, Codul de procedură) a fost un agreement, să-i spunem, de a nu le mai modifica până nu avem o stabilitate și o analiză. Consens e complicat, dar o majoritate în care să regăsim puncte de vedere cât mai multe partide politice, să nu-și mai asume, aroge, doar unii modificări și așa mai departe. Asta a fost pe Coduri.
A trecut o altă inițiativă și mi se pare că suntem într-un paralelism legislativ, dacă nu mă înșel. Nu sunt în fața unui computer în acest moment, dar știu că am modificat într-o inițiativă care a trecut în această vară, am definit noi și imaginea, și conceptul de transmitere, modalitățile de transmitere, a unei imagini fără consimțământ, indiferent pe ce tip de suport și așa mai departe (îmi scapă acum, fiind în campanie nu mai sunt focusat foarte mult pe inițiativele care le am la comisie, dar știu că am făcut ceva în sensul ăsta). (...)
Sunt foarte multe lucruri care trebuie reglate în Codul Penal. Cum am spus la început, am încercat să avem un dialog cu toate partidele politice și să cădem cumva de acord că ar trebui luate Codurile, și pe deciziile CCR, și pe tot ceea ce înseamnă necesitatea sau nevoia societății din aceste zile și să facem niște dezbateri. Dar, ați văzut că am dat-o dintr-o campanie într-alta, era foarte greu să își mai asume cineva și să-și aroge după aia, sau să mai deconteze – ”Iar schimbați Coduri?”.
Din punctul meu de vedere, niciunele nu sunt superioare sau inferioare. Toate inițiativele trebuiesc luate în dezbatere și analizate. Și sunt câteva zeci pe Codul Penal, cel puțin. În momentul în care lași doar una și spui ’Asta e prioritară’, creezi un parti-pris. Și nici nu e corect, pentru că USR e unul dintre cei care s-au opus modificării Codurilor. (...)
Mai știți ce scandal au făcut în 2018, în 2017 pe Legile Justiției, legi care nu dezincriminau, nu incriminau mai mult sau mai puțin, infracțiuni? Alea erau de funcționarea Justiției. Când am ajuns și la Coduri, gata, s-a blocat totul, știți foarte bine. Și acum ce să facem, noi să decontăm?
Și așa am decontat pe nedrept, noi PSD, modificarea unor legi care nu s-a realizat în fapt, că nu au fost modificate pedepse, nu au fost modificate Codurile. De fapt, au fost încercări, au fost dezbateri, CCR a dat constituțional într-o foarte mare măsură acele modificări, dar după aceea s-au blocat.
Eu sper să avem totuși un Parlament cu o majoritate consolidată politică, indiferent care va fi ea, și să intervină și pe acest domeniu, fiindcă este unul care necesită foarte, foarte urgent o analiză și o lege care să, repet, aducă Codul Penal la nevoile comunității de astăzi.