Asistăm la o reașezare a lumii, a ordinii internaționale, în termeni mai puțin favorabili României decât în 1989. Atunci tot ce a urmat ne-a avantajat, acum o parte din evoluții nu ne sunt avantajoase, iar marea bătălie pe care România trebuie să o câștige în perioada următoare nu este una militară, este una diplomatică, spune Iulian Fota, președintele IDR.
Într-un interviu acordat pentru cititorii Spotmedia.ro după discursurile ținute joi de către președintele Franței, Emmanuel Macron, și de noul președinte al SUA Joe Biden, directorul general al Institutului Diplomatic Român (IDR) Iulian Fota evidențiază mesajele transmise și propunerea de ”tango franco-american”, prezintă pozițiile marilor competitori în procesul diplomatic de reașezare a lumii, explică de ce nu există riscul ca motorul franco-german să se ”gripeze” și subliniază încă o dată faptul că în România, ”este nevoie mai mult ca oricând ca politica internă să sprijine politica externă”.
Ce mișcări recente pe scena politico-diplomatică internațională v-au atras atenția și cum le interpretați?
Suntem la începutul unui proces diplomatic complex, delicat și foarte important de așezare a acestei competiții dintre marile puteri într-un format, eventual de creare a unor reguli pentru ca riscul unei confruntări militare între ele să fie mult redus.
Acest proces diplomatic ar fi început oricum. Astă-toamnă, la nivel de institute de cercetare internaționale, în Germania, Marea Britanie, Franța și mai ales în SUA, a fost o mare forfotă vizavi de negocierile care ar trebui purtate, în special în relația transatlantică. Evident că lumea spera în scenariul mai bun – victoria lui Joe Biden -, dar se pregătea și pentru scenariul mai prost – al doilea mandat al lui Donald Trump. De aceea, până în alegerile prezidențiale din SUA mai multe think-thank-uri europene scoseseră deja cam ce ar dori europenii, tocmai pentru ca europenii să își pună pe masă punctul de vedere, mai ales Franța și Germania. Șansa noastră este că procesul diplomatic începe cu președintele Biden, deci în condiții ceva mai bune.
Acum pare și un pic de precipitare, de grabă, și eu cred că mai multe zone din Europa se tem că după mandatul Biden se va reveni la un mandat de tip Trump. Așa că vor să valorifice acești 4 ani, pe care mulți din Europa îi văd ca pe o oportunitate de a așeza relația transatlantică pe niște cadre stabile pentru viitor și de a discuta cu SUA o raportare la celelalte state mari - Rusia, China, Turcia - tocmai pentru ca această competiție geopolitică intensificată în ultimii ani să nu deraieze și să nu ducă la confruntări militare între cei mari.
Acesta este momentul diplomatic la care asistăm: suprapunerea celor două discursuri - dl Macron găzduit de un think-thank american (foarte interesant!), dl Biden la Departamentul de Stat – și vizita lui Josep Borrell la Moscova, în pregătirea unui summit european.
Asistăm la începutul unor negocieri diplomatice extrem de serioase între țările importante din Europa, SUA și într-o fază ulterioară Rusia, Turcia și China, vizavi de posibilitatea construirii unor reguli minimale și a unui cadru de ordonare a acestei competiții geopolitice extrem de complicate.
Au vorbit Franța și SUA, în aceeași zi. Ce face Germania?
Eu nu cred că e întâmplător faptul că președintele Macron a fost găzduit de un think-thank american cam în același timp în care președintele Biden se pregătea să aibă primul discurs de politică externă.
Sunt mai multe argumente aici în vederea construirii acestei axe franco-americane și bănuiesc premeditarea venită din partea Franței.
Franța are în acest moment mai multe de oferit Statelor Unite decât Germania.
În primul rând Franța are un apetit strategic, demonstrat de-a lungul timpului, care s-a văzut și în discursul dl Macron. Franța încă regretă că în 2013 nu s-a intervenit militar în Siria (a existat acea decizie a președintelui Obama de a nu se mai utiliza forța militară).
Apetitul strategic al Franței este vizibil și este în continuare bine conturat, s-a păstrat. Franța acționează în continuare militar, antiterorist, în Africa, de ani de zile, lucru pe care nicio țară europeană nu îl mai face.
În al doilea rând, dl Macron are stabilitate la guvernare și încă doi ani în față, alegerile prezidențiale vor avea loc în 2022. Deci el poate negocia cu depline puteri.
Iar în al treilea rând Franța are ce oferi și din punct de vedere al capabilităților navale – baze militare navale sau marină militară - iar dl Macron s-a referit la asta. Franța știe să joace jocuri de mare putere și în termeni navali, are baze în Pacific, are spre Oceanul Indian. Este un atu în plus.
Germania nu are aceste trei atuuri: Germania încă nu vrea să își dezvolte un apetit strategic, Germania nu are stabilitate din punct de vedere al leadershipului politic (acolo se produce o tranziție acum) și Germania are o abordare politică eminamente teritorială (de asta e și importantă Rusia pentru ea), fără niciun fel de dimensiune navală.
Eu cred că dl Macron propune un tango franco-american. A pus termenii pe masă, speră să influențeze dezbaterea transatlantică în direcția dorită de dânsul și rămâne să vedem cum vor răspunde SUA, pentru că discursul dl Biden nu e un răspuns la discursul dl Macron, ci este un discurs de principiu. Ok, ”Diplomacy is back!”, dar acesta nu e un răspuns specific pentru Franța, el va veni în perioada următoare și vom vedea cum arată.
Există vreun risc ca tandemul Franța-Germania să se rupă din cauza unor interese divergente?
Nu, nu cred că există risc de rupere. Dar, în mod inevitabil, procesul diplomatic se va intensifica între ele, pentru că vor trebui să-și armonizeze o serie întreagă de atitudini.
Pe Rusia eu nu văd diferențe mari, e posibil ca în dosare legate de Orientul Mijlociu, de Africa, poate China, să existe anumite diferențe, dar în niciun caz care să pună în pericol motorul franco-german.
Franța și Germania nu se pot menține relevante la nivel global decât menținând relevanța globală a UE, ori UE depinde în primul rând de funcționarea motorului franco-german. Sunt absolut convins că și dacă vor fi neînțelegeri ceva mai complicate, cele două țări vor găsi o soluție, pentru că dacă motorul franco-german se gripează, ambele sunt condamnate la irelevanță.
Cum se poziționează Marea Britanie, după Brexit?
Președintele Macron i-a menționat. Când s-a referit la Siria, s-a referit la triunghiul de colaborare Franța-SUA-Marea Britanie, așa cum era gândit să funcționeze în 2013. Brexitul e irelevant în ceea ce priveste colaborarea Franța – Marea Britanie pe chestiuni de securitate.
Care au fost raportările la Turcia?
În discursul său de la Atlantic Council, dl Macron s-a referit la Turcia o dată mai dur și critic, o dată deschizând ușa și lăsând să se întrevadă posibilitatea unor înțelegeri. A salutat faptul că Turcia revine la o abordare mai diplomatică în relația cu UE și în interiorul NATO.
Rusia este o miză în acest proces diplomatic complex de negociere despre care vorbiți?
Dl Macron a spus ieri două lucruri extrem de importante. În primul rând, nu s-a referit la Rusia de bunăvoie, ci doar în urma unei întrebări. Când a menționat regiunile importante pentru Franța și pentru Europa s-a referit doar la Africa, Orientul Mijlociu și Indo-Pacific, deci nu a inclus Europa de Est pe această listă.
Este clar că în chestiunea Rusiei dl Macron are o poziție ambivalentă, în sensul că a recunoscut că avem o problemă cu Rusia (cazul Navalnîi, Belarus și celelalte), dar pe de altă parte a spus foarte tranșant că Rusia trebuie integrată într-o abordare europeană și euroatlantică. Chiar am avut senzația că, un pic, critică extinderea NATO către Est, ceea ce mi se pare foarte interesant.
Trebuie așteptat rezultatul vizitei dl Borrell la Moscova, dar este clar că Rusia este o miză a acestui proces de negociere. Poate cea mai mare miză, de aceea lucrurile trebuie urmărite foarte atent, pentru că asta este o zonă de maximă relevanță și pentru noi, ca țară.
Însă, dl Borrell nu e trimis acolo să negocieze, e trimis acolo să preia niște mesaje și să evalueze situația la fața locului. Avem suficientă cazuistică și știm, chiar și la atâția ani de la înființarea postului, că Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate al Uniunii Europene nu e lăsat să ia decizii, doar culege informații, evaluează, emite opinii, dar deciziile sunt luate de marile capitale, în special din Franța și Germania.
Dl Borrell reprezintă doar o deschidere într-un joc diplomatic, care ulterior va presupune decizii naționale.
Vizita efectuată tot ieri la Paris de președintele R.Moldova, Maia Sandu, este doar o coincidență fericită?
Nu am foarte multe informații, dar nu cred că momentul a fost întâmplător, iar vizita de lucru a fost făcută la invitația președintelui Franței.
Ce ar trebui să facă România în tot acest context complicat?
Clasa politică din România trebuie să îl citească pe Titulescu. Niciodată nu a fost mai importantă ca astăzi acea recomandare a lui: ”Dați-mi o politică internă bună ca să vă dau o politică externă bună!”. Corelația între politica internă și cea externă este directă și înteleg că și președintele Biden a subliniat-o în discursul său.
Clasa politică de la noi trebuie să înțeleagă că politica externă a devenit mai importantă ca oricând. Asistăm la o reașezare a lumii, a ordinii internaționale, în termeni mai puțin favorabili decât în 1989. Atunci tot ce a urmat ne-a avantajat. Ce se întâmplă acum, o parte din evoluții nu ne sunt avantajoase, ele vor trebui negociate ca să fie și în avantajul nostru, iar acest lucru trebuie subliniat și înțeles.
E nevoie mai mult ca oricând ca politica internă să sprijine politica externă, ca MAE să fie sprijinit, inclusiv printr-un buget mai generos, pentru că marea bătălie pe care România trebuie să o câștige în perioada următoare nu este una militară, este una diplomatică. Toate manualele spun că prima condiție de succes a unei politici de securitate este să ai o diplomație de succes.
Marea bătălie a României este cea diplomatică. E nevoie ca toate aceste negocieri să ne fie favorabile și nouă, iar lucrul acesta nu este garantat, el se negociază.
Care este pasul următor?
Viitorul summit al Consiliului European (25-26 februarie), care are pe agendă și chestiuni de securitate.