Spaniolii merg duminică la urne într-un scrutin care ar putea aduce extrema dreaptă la guvernare pentru prima dată de la revenirea Spaniei la democraţie după moartea dictatorului Francisco Franco în 1975.
Majoritatea sondajelor sugerează că Partidul Popular, aflat în Opoziţie, va câştiga alegerile generale anticipate, dar nu va obţine o majoritate absolută. Alberto Núñez Feijóo, liderul PP, va avea probabil nevoie de sprijinul partidului Vox de extremă dreapta pentru a prelua mandatul.
Un astfel de scenariu ar face din Spania cea mai recentă ţară europeană care se îndreaptă spre dreapta, alăturându-se Italiei - al cărei prim-ministru Giorgia Meloni a vorbit la un miting Vox în această lună - precum şi Greciei, Suediei şi Finlandei.
Alberto Núñez Feijóo este descris ca fiind moderat, dar o alianţă cu Vox ar aduce cereri de radicalism. Partidul de dreapta dură condus de Santiago Abascal este sceptic cu privire la schimbările climatice, ostil imigraţiei şi doreşte să elimine o lege care consfinţeşte drepturile LGBT+.
Fostul premier Sánchez, care conduce o coaliţie condusă de socialişti, a demisionat după înfrîngerea partidului său în alegerile locale din mai. El are doar 15-16% şanse de a-şi asigura un nou mandat, potrivit simulărilor El País, citate de Mediafax.
Există o şansă de 55% pentru o coaliţie PP-Vox, dar este posibil ca, din cauza numărului mare de partide regionale mici din Spania, nici blocul de dreapta, nici cel de stânga să nu atingă majoritatea absolută de 176 de locuri în Parlamentul de 350 de locuri. Acest lucru ar deschide uşa pentru alegeri repetate, aşa cum s-a întâmplat în 2015-16 şi 2019.
Alegătorii, furioși
Votul se deschide la ora locală 9:00 (10:00, ora României) şi se închide la ora 20:00 (21:00 ora României), când vor fi publicate sondajele la ieşirea de la urne. Se aşteaptă ca rezultatul final să fie decis de mai puţin de un milion de voturi şi de mai puţin de 10 mandate în parlamentul cu 350 de locuri, spun experţii, citați de news.ro.
Premierul socialist Pedro Sanchez a convocat alegerile anticipate după ce stânga a suferit o înfrângere usturătoare în alegerile locale din mai, dar mulţi alegători sunt furioşi că au fost chemaţi la vot în plină vară sufocantă.
Serviciul poştal spaniol a raportat vineri că numărul de voturi prin corespondenţă a depăşit deja cifra record de 2,4 milioane, deoarece mulţi oameni aleg să voteze de pe plajă sau de la munte, mai degrabă decât din oraşele lor încinse.
Cine este Santiago Abascal, liderul extremei drepte
Liderul Vox, Santiago Abascal, se înconjoară de simboluri spaniole, purtând cămăşi de designer care glorifică luptele cu tauri şi oferă evantaie cu marca Vox participanţilor la mitinguri.
Ţinând discursuri pe fundalul unor picturi în ulei şi al bisericilor şi promiţând să le redea spaniolilor "lucrurile care contează cu adevărat", Abascal a făcut un turneu prin ţară în ultimele săptămâni pentru a promova manifestul naţionalist, antifeminist, eurosceptic, conservator din punct de vedere social şi liberal din punct de vedere economic al partidului său Vox.
În ciuda faptului că este cel mai tânăr dintre candidaţii de la alegerile anticipate din 23 iulie, bărbatul de 47 de ani a transformat în nouă ani partidul controversat pe care l-a fondat în cea de-a treia forţă electorală a Spaniei.
Abascal le cere "comercianţilor, muncitorilor, studenţilor, medicilor, judecătorilor, pescarilor şi fermierilor" să i se alăture pentru a înfrunta "duşmanii Spaniei", aşa cum descrie el guvernul de stânga al premierului socialist Pedro Sanchez.
Abascal este a treia generaţie de politicieni din familia sa, tatăl şi bunicul său fiind, de asemenea, în administraţia regională sau locală. Absolvent de sociologie în Ţara Bascilor din nordul Spaniei, Abascal s-a alăturat PP la 18 ani, a fost ales consilier la 23 de ani şi apoi a devenit deputat PP în parlamentul basc, potrivit news.ro.
El s-a despărţit de PP în 2013 invocând modul în care acesta a gestionat corupţia, gruparea militantă ETA şi alte provocări separatiste. A fondat Vox pentru a milita pentru abolirea autonomiei regionale şi a parlamentelor, o temă care a atins o coardă sensibilă pentru mulţi după încercarea eşuată de independenţă a Cataloniei în 2017.
Cei care lucrează cu "Santi" îl descriu drept un extrovertit, un fan al motocicletelor şi al vânătorii, căruia îi place să facă glume, dar este serios atunci când este vorba de munca sa. "Este intens în dezbaterile şi mitingurile sale, deoarece crede în ceea ce spune şi acest lucru este perceput de toţi cei care îl ascultă", a declarat o sursă din partid.
A fost căsătorit de două ori, în prezent cu o influenceriţă din social media, şi are patru copii.
Ce propune Vox
Vox spune că va reduce impozitul pe venit, va lua măsuri drastice împotriva corupţiei, va reduce cheltuielile publice şi va extinde scutirile de impozite pentru familiile numeroase.
Propune expulzarea imigranţilor ilegali şi o blocadă navală pentru a-i împiedica să sosească, precum şi închiderea moscheilor care promovează "islamul radical sau jihadul", sprijinind în acelaşi timp imigraţia care să răspundă nevoilor pieţei muncii din Spania şi care provine de la naţionalităţi cu o limbă sau o cultură comună.
De asemenea, a promis să abroge legile progresiste privind drepturile transsexualilor, avortul şi drepturile animalelor, precum şi protecţia climatică promovată de Sanchez, pe care Abascal îl acuză că a introdus în Spania "woke-ismul, o patologie care îi tratează pe adulţi ca pe minori şi pe copii ca pe nişte adulţi degeneraţi".
Chiar dacă Vox şi-a dublat voturile la alegerile locale din mai, unii analişti spun că s-ar putea să-şi fi epuizat bazinul natural de votanţi. Sondajele de opinie sugerează că locurile sale în Parlament vor scădea de la 52 la ultimele alegeri la 35 în scrutinul din iulie.
Însă este puţin probabil ca Partidul Popular, de centru-dreapta, condus de Alberto Nunez Feijoo şi aflat în fruntea sondajelor, să obţină o majoritate absolută, astfel că ar putea să apeleze la Vox care s-ar vedea în postura de a înclina balanţa.
Extrema dreaptă guvernează singură în Ungaria şi în coaliţie cu centru-dreapta în Italia şi Finlanda. De asemenea, se aşteaptă o schimbare spre dreapta la alegerile pentru Parlamentul European din iunie 2024, cu implicaţii pentru politicile climatice, drepturile sociale şi migraţia.