Creșterea economică a încetinit, deficitele explodează, consumăm din import și ne împrumutăm tot mai mult și tot mai scump. Reducerea deficitului bugetar de la peste 8% din PIB la sub 3%, chiar dacă se va face gradual, în 7 ani, va aduce majorări de taxe și impozite. Românii vor fi din nou cei care vor plăti dezmățul bugetar al Coaliției PSD-PNL, care a avut un apogeu în anul electoral 2024.
Există soluții pentru ca taxele și impozitele să nu crească, pentru ca românii să nu ducă din nou povara deciziilor luate de guvernarea PSD-PNL, spune senatorul USR Adina Săniuță, membru în Comisia parlamentară pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital.
Soluția este scăderea cheltuielilor aberante ale actualei clase politice, pe cinci direcții, spune Adina Săniuță: guvern de maximum 12 ministere și desființarea a 197 de agenții, institute și oficii; parlament unicameral cu 300 de membri; tăierea subvenției pentru partide la cât era în 2016; desființarea pensiilor speciale prin reforma constituțională; desființarea privilegiilor bugetarilor de lux și a sporurilor aberante.
Mai mult, prin reducerea taxării muncii, putem crește puterea de cumpărare și bunăstarea românilor. Sistemul propus de USR va genera 500 de lei net pe lună pentru toți angajații, 1.000 de lei net în plus pe lună pentru angajații sub 29 de ani. De asemenea, fiecare familie va rămâne cu 1.500 de lei în plus pe lună pentru primul copil și cu încă 500 de lei în plus pentru al doilea copil și fiecare asistent al persoanelor cu handicap va primi în plus 500 de lei pe lună.
Dacă trecem în revistă câteva date privind PIB-ul României pe primele 6 luni, vedem că cea mai consistentă creștere, de 8%, este a consumului populației cu amănuntul. Creșterea e pe credit – pentru că românii au împrumutat 187 miliarde până la finele lui august, mai mult decât în tot anul 2023. În schimb, avem scăderi și stagnări pe mai multe ramuri ale industriei. Semn că am consumat mai mult, dar surplusul a fost din import. Acestea sunt semne clare de vulnerabilitate. Perspectiva noastră, a României, ca economie, pare că e sumbră, în acest moment. De ce am ajuns în situația asta? Și ce soluții avem?
Circa 25% din populația activă din România câștigă un venit brut aflat în preajma salariului minim. Dacă scădem taxele pe care le plătește un salariat, acesta rămâne cu un venit disponibil de aproximativ 2.400 lei, bani cu care trebuie să se hrănească, să achite cheltuielile cu întreținerea casei, poate să plătească o chirie, medicamente dacă are nevoie și dacă are și copii să adauge cheltuielile cu creșterea acestora. În aceste condiții, e greu să nu te împrumuți și o faci pentru consum, pentru traiul de zi cu zi.
Uitându-ne înspre industrie, nu ai cum să nu ai scăderi sau stagnări când tu navighezi tot timpul cu teama că mâine se mai schimbă ceva în codul fiscal și nu în sensul scăderii vreunei taxe, ci în sensul creșterii acestora.
Mai rău este că aceste temeri devin realitate. Ultimii doi ani au venit cu trei creșteri de taxe. Mai mult, noi nu importăm doar produse finite, ci importăm multe elemente care intră în procesul de producție.
Vă dau un exemplu simplu, recipientele din sticlă pentru iaurturi, lapte, apă minerală și alte produse lichide sunt importate, asta crește prețul de producție.
Un alt exemplu care ne arată cum statul nu este un bun administrator al banilor contribuabililor și nici nu este un bun investitor, subvenționăm producția de tomate, dar noi importăm materia primă pentru a produce ketchup și alte produse derivate, și producătorii aruncă recolta pentru că nu au unde să o comercializeze. Găselnița Casa Unirea a fost doar un alt paravan de a scurge bani în buzunarele celor conectați politic.
Ce se poate face?
Pentru a crește bunăstarea celor care muncesc soluția nu este creșterea salariului minim, ci scăderea taxelor pe muncă. Așa le rămân mai mulți bani în buzunar. Mai mult, angajatorii, având o presiune mai mică de a crește salariile, vor putea investi în programe de training pentru angajați și astfel să crească productivitatea și în timp să ajungem să nu ne mai vindem ieftin forța de muncă.
USR propune scăderea taxelor pe muncă și asta ar însemna că rămâi cu bani în plus la salariu:
- toți angajații, 500 de lei în plus pe lună;
- tinerii angajați sub 29 de ani vor rămâne cu 1.000 de lei în plus pe lună;
- fiecare familie va rămâne cu 1.500 de lei în plus pe lună pentru primul copil și cu încă 500 de lei în plus pentru al doilea copil;
- fiecare asistent al persoanelor cu handicap va primi în plus 500 de lei pe lună.
Mai mulți bani și pentru micii antreprenori, din munca lor. Pentru că munca trebuie încurajată, nu penalizată, propunem revenirea la sistemul anterior de taxare și pentru microîntreprinderi, și pentru activitățile independente.
Referitor tot la mediul antreprenorial și alte soluții sunt simple, dar trebuie să existe voință politică pentru a putea fi puse în practică:
- Creșterea exporturilor prin stimularea competitivității firmelor locale: prin reducerea barierelor birocratice, a reglementărilor excesive și a taxelor - în special cele pe muncă - astfel companiile locale devin mai competitive pe piețele externe;
- Atragerea investițiilor străine directe prin stimulente fiscale;
- Stabilitatea legislativă și instituțională = un mediu predictibil, astfel se îmbunătățește contul curent prin intrările de capital;
- Îmbunătățirea accesului la finanțare pentru IMM-uri: stimularea sectorului privat, în special a întreprinderilor mici și mijlocii, prin facilitarea accesului la credite și capital;
- Reducerea cheltuielilor guvernamentale;
- Stimularea antreprenoriatului și inovației, promovarea inovației în sectoare cu potențial de export poate crește competitivitatea pe termen lung.
Ne pregătim să încheiem anul cu deficit bugetar de aproape 8%. Cu deficit comercial (care poate duce la deprecierea leului). Și deficit de cont curent. Deficite peste deficite. În acest context, cum se poate finanța statul, fără să crească taxe și impozite? Dacă nu se poate, cum poate fi minimizată această creștere, pentru a nu scădea nivelul de trai al românilor, în 2025?
Eu am depus jurământul pe 1 februarie, anul acesta, îmi aduc bine aminte că prima declarație politică și primul comunicat de presă a fost o avertizare că deficitul nu are cum să rămână cel pe baza căruia s-a făcut bugetul pentru 2024.
Cifrele nu mint niciodată, poți să ai un discurs în care să conduci audiența pe drumuri iluzorii, dar nu ai cum să ții sub preș indicatorii care arată sănătatea unei economii.
Guvernanții nu înțeleg o noțiune foarte simplă: dacă cheltui fără discernământ, nu ai cum să nu ajungi pe marginea prăpastiei. Asta se întâmplă și în bugetul personal, cheltui mai mult decât produci, ajungi să te împrumuți.
Aud în comisia de buget a Senatului adesea de la reprezentanții Ministerului Finanțelor că nu pot susține inițiative menite să scadă povara fiscală a contribuabililor, niciodată nu au venit cu un plan de scădere de cheltuieli.
În 2025, se poate să nu creștem taxele, soluția este scăderea cheltuielilor aberante ale actualei clase politice:
- guvern de maximum 12 ministere și desființarea a 197 de agenții, institute și oficii;
- parlament unicameral cu 300 de membri, conform rezultatului la referendum;
- tăierea subvenției pentru partide la cât era în 2016;
- desființarea pensiilor speciale prin reforma constituțională;
- desființarea privilegiilor bugetarilor de lux și a sporurilor aberante.
Vă întrebam mai devreme despre riscul de depreciere a leului. Vă invit să mai rămânem un pic la discuția despre bani. Avem o datorie publică de circa 51,4% din PIB. Nu e foarte mare. Un raport recent al Comisiei Europene arată că media datoriei publice, la nivel european, e de 83%. Problema noastră este că piața bancară internă e mică. Și nu mai poate susține nevoie de împrumut a Guvernului. Așa că, la acest moment, jumătate din datoria publică a României este externă. Iar o devalorizare a leului (supraapreciat acum cu 5% - potrivit lui Valentin Lazea, BNR) ar duce la creșterea - posibil substanțială - a datoriei externe. Situația pare complicată. Fără împrumuturi, Guvernul n-are bani să susțină sistemele vitale ale statului. Cu împrumuturi, riscă să ajungă strivit de greutatea datoriei ... Ce-i de făcut?
Raportul agenției S&P arată că ne împrumutăm la cele mai ridicate dobânzi din Uniunea Europeană. De exemplu, Grecia se împrumută la dobânzi de două ori mai mici ca noi. Mai mult, companiile care asigură locuri de muncă și contribuții la buget se împrumută la costuri considerabil mai mari decât firmele din Botswana, Grecia, Bulgaria sau Albania.
Guvernul trebuie să înceteze cu iresponsabilitatea prin care cheltuie banii veniți de la contribuabili, trebuie să atragă fondurile europene, acele fonduri înseamnă investiții, înseamnă dezvoltarea economiei.
Vă dau un exemplu recent de iresponsabilitate în condițiile în care guvernul pierde miliarde din PNRR și țara se scufundă sub un deficit uriaș.
Pe 21 octombrie am avut la vot în plenul Senatului o ordonanță prin care se va constitui un așa zis Centru de excelență pentru administrația publică în domeniul dezvoltării durabile. Asta sub pretextul că este cerință în PNRR.
Această cerință nu există, dar guvernul cel lacom a văzut în asta o adevărată fabrică de tocat banii contribuabililor, o nouă sinecură care ne costă în perioada 2025-2028 aproape 10 milioane de euro, este o agenție care are 50 de posturi create artificial, inclusiv pentru funcții de ‘președinte’ și ‘vicepreședinte’ cu rang de demnitar.
Avem, în continuare, unul dintre cele mai mici niveluri de taxare a profitului din UE. Și unele dintre cele mai reduse salarii. De ce nu suntem competitivi, din punctul de vedere al investitorilor? De ce nu suntem un Eldorado al Europei pentru investiții?
Aud mereu că avem cele mici niveluri de taxare din UE, eu vă invit să vă puneți în pielea unui antreprenor care are, să zicem, 5 angajați. El în primul rând plătește impozitul pe venit și contribuțiile în cuantum de 45% pentru veniturile angajaților, la asta se adaugă contribuția asiguratorie pentru muncă de 2,25%, după caz plătește impozit pe cifra de afaceri 1 sau 3%, sau impozit pe profit de 16%. Dacă există posibilitatea de a lua dividende, mai plătește 8% pentru aceste venituri. Dacă aceste venituri depășesc un plafon de 6 salarii minime pe economie plătești și CASS. Nici nu mai amintesc de TVA, că deja lucrăm doar în folosul statului.
Competitivitatea nu înseamnă doar un sistem fiscal favorabil, înseamnă să ai predictibilitate, înseamnă să ai forță de muncă calificată în industriile în care s-ar putea investi, ori știm că nu stăm bine la acest capitol. Până nu vom privi totul sistemic și să analizăm toate interdependențele, nu vom reuși să fim prea competitivi.
Mă uitam la o statistică a Rexecode Institute în Franța. Datele indicau că românii petrec cele mai multe ore la lucru dintre europeni. Dar sunt aproape la coadă – pe locul 24 din 27 - când vine vorba de productivitate. De ce? Și cum schimbăm asta? Cum să fim mai productivi aici, în țară, și să producem mai mulți bani, care să se împartă cu toți cei care au contribuit la creștere?
Mai avem un fenomen în România, sărăcia în muncă, asta pentru că avem cele mai mari taxe pe salariile mici din UE.
Revenind la productivitate, e nevoie să investim în angajați, în programe de training, în programe care să le ofere posibilitatea să se dezvolte, dar când tu te gândești ca antreprenor cum să plătești salariile, nu mai rămâne mult loc pentru altceva. Există și excepții, dar sunt puține.
Pe de altă parte, avem nevoie să investim în sectoare care aduc valoare adăugată. Noi încă avem afaceri care se bazează pe outsourcing, asta s-a întâmplat și în IT, de aceea vedem acum o scădere a acestei industrii. Prea puține companii s-au orientat și pe dezvoltare de produse proprii, au lucrat mult cu proiecte venite din afară, unde valoarea adăugată creată este mică.
Când lucrez cu studenții mei diverse proiecte, le expun toate aceste situații, astfel încât ca manageri sau antreprenori să nu se lase în mirajul câștigului pe termen scurt și mai ales încerc să le modelez o gândire cu ajutorul căreia să facă ușor legături între fenomene.
Care e ideologia economică a USR? Care sunt principiile după care își dorește să fie organizată economia?
Suntem promotorii unei implicări minimale a statului în economie și a unui stat suplu.
Am făcut de curând un exercițiu cu participanții unei mese rotunde, i-am invitat să se gândească cum ar fi ca statul să facă de fiecare dată un pitch cu în fața contribuabililor atunci când mai vrea să dea o schemă de ajutor de stat, ei ar valida acele proiecte? Probabil că multe nu ar trece testul pieței.
Tocmai de aceea statul trebuie să nu se implice prea mult în economie, de cele mai multe ori încurcă, face mai mult rău decât bine.
În funcție de aceste principii și de contextul în care se află România, ce și cum veți prioritiza, în următorii ani? Unde are România cel mai mare potențial? Ce ramuri ale economiei pot fi motorul următorilor ani?
Cu siguranță trebuie să ne uităm la tehnologiile viitorului, dar pentru asta trebuie să avem și oameni pregătiți.
Eu vă spun cum văd eu lucrurile și discutam asta cu un coleg conferențiar în timp ce ne întorceam de la o conferință dedicată antreprenoriatului și inovării.
Pentru a susține proiecte inovatoare avem nevoie să le finanțăm, asta pentru că din inovație nu vei produce bani mâine, dar putem să avem o agricultură performantă, putem să prelucrăm materia primă din agricultură prin care să ne asigurăm consumul intern, dar și să exportăm, avem un potențial enorm în industria de ape minerale - momentan nu am atins probabil nici 30% - putem să avem un turism care să aducă bani tot timpul anului, putem să avem companii IT care să devină următorii unicorni și acestea sunt doar câteva exemple.
Dar pentru asta ne trebuie coerență politică, fiscală și să încetăm să îngropăm banii în programe și scheme de pe urma cărora beneficiază doar statul.
În context, ce părere aveți despre Planul Fiscal pe 7 ani pe care îl propune actuala guvernare Bruxelles-ului? Poate atinge obiectivele propuse? Credeți că este fiabil? Și sunt șanse ca România să se țină de un plan strict și provocator de reformă economică, practic?
Depinde de cine va fi la guvernare. Dacă noi vom fi la guvernare, vom face tot ce ne stă în putință să scădem cheltuielile acelea aberante cum sunt cele, de exemplu, pentru academii de știință fictive, și să oferim acel cadru de predictibilitate fiscală de care avem nevoie.
Ne apropiem din ce în ce mai mult de anul 2030 în care generația „decrețeilor” se va pensiona. Statul va avea mai mult de dat la pensii. Dar va încasa mai puțin. Asta - în contextul deficitelor pe care le spuneam deja că le înregistrează pe toate planurile. Ce soluții vedeți? De unde să luăm populație activă care să susțină sistemul?
Avem undeva la un milion de tineri care nu lucrează și nici nu merg la școală. Ei trebuie integrați pe piața forței de muncă. Sunt câteva proiecte finanțate cu bani europeni, dar e nevoie de mai mult de atât. Tinerii aceștia trebuie să vadă stimulentul pentru a munci și atunci o măsură ca Zero Taxe pe 2.400 lei pentru tinerii sub 29 ar însemna un venit net suplimentar de 1.000 de lei.
Încurajarea investiției în pilonul 3 de pensii este o altă măsură de bun augur, deja avem o astfel de inițiativă depusă de colegii mei în 2023.
De asemenea, e nevoie să stopăm fenomenul de brain drain și asta se poate face dacă aceste persoane au cadrul necesar de a inova în România, și vă zic că avem potențial pentru dezvoltarea de inovații, particip adesea la concursuri de pitching și finanțare, nu avem însă încă cadrul legislativ propice pentru investitori, pentru a crea firme și altele decât SRL sau SA, legea înființării societăților comerciale este învechită și are nevoie rapid de o actualizare.
La final, un exercițiu de imaginație. E anul 2028. Vă încheiați al doilea mandat. De data aceasta, unul în care USR a fost la putere, nu în opoziție. Ce s-a schimbat cel mai mult în România?
Puterea de cumpărare a românilor a crescut, sistemul de învățământ este cu adevărat centrat pe elev/student și nu vom mai vedea o așa mare rată de abandon școlar, vom avea un sistem medical reformat și posibilitatea românilor de a alege asiguratorul de sănătate, vom avea un ecosistem antreprenorial stabil, vom intra în Schengen și vom avea în sfârșit autostrăzi și un sistem feroviar care nu mai pricinuiește întârzieri. Ar mai fi, dar prefer să lăsăm faptele să vorbească pentru noi.
***
Adina Săniuță este doctor în marketing și are o bogată experiență în acest domeniu acumulată în companii atât naționale, cât și internaționale, în domenii precum IT, retail, FMCG, construcții și sectorul non-profit.
- Este fondatorul primei librării cu carte în limba germană din București, acolo unde s-a lovit de provocările lumii antreprenoriale.
- Este lector universitar în cadrul Facultății de Management – SNSPA și directorul masteratelor: Management&Branding Corporativ și Management&Digital Innovation.
- În Parlament activează în Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital, Comisia pentru învăţământ, Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții.
- Este și membră în Biroul Național și în Biroul Municipal USR București